V s-a întâmplat vreodată să auziți un cântec din vremuri demult trecute, care să vă arunce în talazul amintirilor, valuri cărora nu vreți și nu vă puteți opune?
Pentru mine, acest cântec a avut efectul mai sus menționat.
Îl aveam pe-o bandă de magnetofon și era unul din cântecele preferate ale părinților mei. De demult, de când erau ei tineri, frumoși, unul pentru altul... înainte de-a afla că nu se mai iubesc, înainte de-a se urî, înainte de-a ne face viețile - pe-ale lor și pe-a mea deopotrivă - un calvar.
Nu înțeleg cuvintele, dar nici nu e nevoie. Închid ochii și-i văd pe ei dansând.
Astă seară mă gândesc la părinții mei din urmă cu mai bine de 30 de ani.
Unul a murit.
Celălalt nu mai e demult omul de altădată. Vorbim cam o dată pe săptămână, adică ori de câte ori îl caut eu. Oare ce-ar face dacă nu l-aș mai căuta...?
N-am curaj să-ncerc să aflu.
N-am curaj să-ncerc să aflu.
În Ajun de Moș Nicolae, mă simt ca un copil pierdut.
În Ajun de Moș Nicolae, îmi vreau înapoi părinții de odinioară.
Te îmbrățișez din depărtare, copil drag! <3
RăspundețiȘtergereÎți simt îmbrățișarea. Mulțumesc. Face bine la suflet >:D<
ȘtergereOf, nu prea e de comentat în astfel de situații - dar o încurajare cred că merge <3
RăspundețiȘtergereAuzeam la radio melodia, mi-o amintesc în varianta cu versurile în română.
Off-topic: da, ai dreptate că nu e Piatra evidențiată cu marcator - dar este pomenită de Hrușcă tânăr, 0:41-0:51, „Draga noastră, dulce Piatră”. De aceea, ca o continuare a dorinței de Moș, propune dacă vrei ceva adecvat hărții și adecvat localizării/Piatra N. și editez că nu e mare lucru, ba chiar mă bucură și mă ajută colaborarea (numai dacă vrei, nu mă supăr dacă nu).
B.
O încurajare merge oricând - și cu siguranță, ajută. Pic cu pic se face marea, cum e vorba... Mulțumesc! :)
ȘtergereAcum, răspunzând la off topic - eu nu-s nici pe departe o cunoscătoare de muzică populară, dar cred că Gheorghe Zamfir n-ar trebui să lipsească de acolo :)
Două din preferatele mele:
"Dance de la Foret"
https://www.youtube.com/watch?v=ULeZbXsApLo
Doină:
https://www.youtube.com/watch?v=nTnFMql4Vmw
Te îmbrățișez cu drag! Și mie mi se întâmplă să cad în butoi, dar am învățat că nu pot schimba unele lucruri , oricât de mult mi-aș dori. M-am împăcat cu gândul că unele chestii sunt în afara sferei mele de control Și gândurile o mai iau razna că deh așa-s gândurile Eu le aduc înapoi și merg mai departe, chiar dacă înțeapă puțin acolo înăuntru. Au fost niște decizii și fapte ale unor oameni, care oricât de apropiați ne-ar fi fost rămân totuși alte persoane Cu propriile gânduri, vise și slăbiciuni... Așa a fost să fie! Să-i iertăm!
RăspundețiȘtergereE foarte adevărat, Carmen, unele lucruri nu stau în puterea noastră. Am învățat - greu, în ani - să accept lucrul ăsta.
ȘtergereAm iertat și sunt recunoscătoare pentru asta :) Nu mă mai amărăsc dacă părintele rămas nu mă caută, o fac eu, cu tot dragul. Sper doar să fie sănătos și să-l am încă multă vreme.
E așa cum ai spus tu: cu propriile gânduri, vise, slăbiciuni. Și eu sunt recunoscătoare că e.
Nu mai am așteptări, am doar... doruri :)