Aici

Am deschis editorul de text doar pentru a vă spune că sunt aici și am diverse de povestit în perioada următoare.
Am trăit vreo 2 zile care au fost cele mai grele din viața mea de până acum, cu vârf de intensitate în seara de 22 iunie.
În viața vieților mele nu mi-a fost mai frică decât atunci. Am senzația că am îmbătrânit în câteva clipe. 

Acum sunt bine, sau în tot cazul, semnificativ mai bine. Simt o imensă recunoștință și m-am rugat din toate puterile.

Nu știu când voi scrie, miercuri și joi trebuie să mă duc și la un training de care nu am niciun chef - după cele petrecute, nu exclud să mă fi ales și cu un pui de PTSD - însă vorba aia, dacă-i musai cu plăcere 🙄.

Și nu știu dacă sunt pregătită să povestesc despre momentul respectiv. În rezumat, mi-a fost foarte frică pentru viața și sănătatea soțului meu - care este bine acum, și-o viață nu-mi va ajunge să-I mulțumesc Lui Dumnezeu pentru asta.
Fiind vorba despre el, voi scrie numai dacă el va fi de acord s-o fac. Dar și dacă nu, sau nu încă, povestim de altele, care s-au petrecut.

Între timp, aveți grijă de voi.