Cu sufletul în chingi

Mă simt... ciudat, ca și cum aș fi într-un loc străin, nu în colțișorul meu personal de pe imensul World Wide Web.

N-am deloc o perioadă ușoară. Munca mă ajută, inclusiv mersul la birou. Ieri am lucrat de acasă și la amiază aproape că mi se făcuse rău fizic de la zumzetul din cap și de la gândurile care, vorba unei prietene, nu se mai opresc din gândit. 

M-am gândit să povestesc un pic ce se întâmplă cu mine, nu neapărat în perioada asta, ci de o bună bucată de vreme încoace - de aproape patru ani, mai exact - dar încă am ezitări. Nu că nu mi-ar face bine pe moment, dar nu sunt sigură că m-ar ajuta. Mă mai gândesc. 

O să treacă și săptămânile astea. Mă rog din tot sufletul să fie bine.

Pe voi vă simt aproape. Și chiar dacă sună siropos, credeți-mă că mă gândesc la voi. În fiecare zi în care nu mă simt în stare să scriu și știu că intrați și nu găsiți niciun text nou. 

Vă mulțumesc că reveniți. Sper să fie totul bine și să ne regăsim aici.