tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post7575793734086477013..comments2024-03-28T18:55:43.303+01:00Comments on Jurnal de bord fără vârstă: Părinți, nu vă subestimați copiii și nu le minimalizați izbânzileGretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-29573206259067337812016-02-03T01:31:09.532+01:002016-02-03T01:31:09.532+01:00Și eu am luptat pentru dragoste, de-aici și reflec...Și eu am luptat pentru dragoste, de-aici și reflecția mea că fetița care luase premiul întâi era, probabil, foarte iubită de părinți. Am convingerea că ai mei m-au iubit întotdeauna, dar n-au știut să mi-o arate. În orice caz, nu atât cât aș fi avut nevoie. Iar eu am fost / sunt genul care are nevoie de foarte multă afecțiune, inclusiv una arătată, nu doar simțită.<br />Nici eu nu mă iubesc pe mine, nici n-aș ști de unde să ”încep” asta. Prea am fost ocupată să-i fac pe alții să mă iubească...Gretahttps://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-20066931038073865182016-02-03T01:25:53.776+01:002016-02-03T01:25:53.776+01:00Mi se întâmplă de multe ori să fiu considerată o p...Mi se întâmplă de multe ori să fiu considerată o persoană cu încredere în sine, care lasă o impresie puternică și nu înțeleg de unde vine asta, pentru că eu nu mă simt așa :) Rezonez perfect cu ceea ce ai scris, apropo de oamenii care, deși mai puțin pregătiți, te depășesc uneori. <br />Eu am făcut ce mi-am dorit (liceu uman și mai târziu Jurnalism), dar asta nu m-a ajutat prea mult la refacerea încrederii. Ce s-a dărâmat încă din primii ani de viață n-am mai reușit să reconstruiesc. Cel puțin, nu încă... Oi fi fost eu prea sensibilă și le-am luat pe toate prea în plin, nu știu. <br />Și da, Anca, parcă mi-ai citit direct în suflet când ai scris de fetița din tine care continuă să ceară voie să facă ceva pentru sine. Și eu sunt una! Și nu-mi place deloc, dar deloc asta la mine, dar nici nu am găsit pârghiile necesare pentru a face vreo schimbare la modul concret.<br />Te-aș încuraja însă din tot sufletul să faci ceva pentru tine și sufletul tău. Dacă te poți ocupa de artă ca hobby, în timpul liber, fă-o! Bucuria pe care o vei avea va fi una imensă și va compensa din tristețea de-a nu fi urmat calea pe care ți-ai dorit-o. <br />Eu visez să scriu (cel puțin) o carte, sunt cu adevărat liberă și eu însămi numai atunci când scriu. Așa a apărut și blogul ăsta, de fapt... Fă ce-ți dorești, Anca, fii bună cu tine, dăruiește-ți, prin hobby-ul respectiv, ceva ce te-ar face fericită. Acum am intrat pe blogul tău și-mi place enorm ce-am văzut acolo. Culmea, în perioada asta citesc ”Agonie și Extaz”, deci la fix îmi pică articolele tale despre Renaștere, pe care abia aștept să le citesc. <br />Sper să citesc acolo în curând și despre concretizarea hobby-ului tău :) Curaj! Gretahttps://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-73034893880305113762016-02-03T01:14:10.541+01:002016-02-03T01:14:10.541+01:00Da, cred că pentru un copil care-a avut parte de u...Da, cred că pentru un copil care-a avut parte de un model de parenting cum am avut noi, e cea mai mare provocare ca, ajuns părinte, să facă lucrurile ALTFEL. Să fie părintele pe care și-ar fi dorit el însuși să-l aibă, dar în același timp să-i lase copilului său libertatea de a deveni ceea ce-și dorește. <br />Ținând cont de sufletul tău frumos, iubirea imensă pentru cea mică, experiența pe care o ai și sursele de informare disponibile azi, sunt convinsă că vei reuși :)Gretahttps://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-30928363517488498582016-02-02T18:46:41.982+01:002016-02-02T18:46:41.982+01:00”Toată ziua stai și citești, de ce nu faci la mate...”Toată ziua stai și citești, de ce nu faci la matematică?”- asa zicea si tata, dar cu cuvinte mult mai grele. Eu am reusit sa iau premiul I toata scoala generala, am intrat la un liceu bun, in ciuda descurajarilor parintesti. In liceu am luat, pe rand, toate cele 3 premii. Cel mai naspa m-am simtit cand am luat premiul I. Singura, goala... Desigur la asta au contribuit din plin remarcile celor dragi, pentru a caror dragoste luptam fara sa stiu. Nu am mai putut sa iau premiul I dupa aceea, mi-am dat seama ca nu conta pentru ei si ca nu in asta sta valoarea umana.De fapt, orice faceam eu nu reusea sa-mi aduca dragostea dupa care tanjeam.Si nu se putea, pentru ca... atat aveau oamenii din jur de oferit...Acum incerc sa ma iubesc pe mine, sa aflu ce am nevoie si sa imi ofer. Cand eram mica, depindeam de altii, acum e bine ca depind de mine.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-19528439836885151162016-02-02T07:02:25.814+01:002016-02-02T07:02:25.814+01:00Interesant. Din articolele de pe blog nu reiese de...Interesant. Din articolele de pe blog nu reiese deloc faptul ca nu ai incredere in tine, dar inteleg perfect cum te simti. Nici eu nu am incredere in mine si asta ma trage in jos de foarte multe ori. Oamenii care stiu mai putine ca mine, dar sunt increzatori in fortele proprii ma depasesc mereu. Pe mine nu m-au lasat ai mei sa decid pentru mine si asta m-a facut sa nu am incredere ca ceea ce gandesc si cum gandesc e corect. Mama m-a obligat sa merg inca din clasa a V-a la scoala dorita de ea, apoi m-a convins sa dau la mate-info, chiar daca eu vroiam sa fiu medic veterinar ("nu-i de fete, doar nu vrei sa bagi mana in ... la vaca") sau biolog, iar mai departe m-a convins sa urmez cea mai grea sectie de la Politehnica, unde 5 ani m-am simtit chinuita si abia am asteptat sa termin. Acum lucrez in domeniul tehnic, bineinteles, ca doar asta am terminat. In timpul liber vrea sa ma ocup de un proiect in legatura cu arta, dar mereu aud o voce in ureche ca pierd timpul degeaba si ca nu foloseste la nimic si ca oricum din arta nu poti sa traiesti, ca ai nevoie de un job serios etc. Desi am 30 de ani, sunt casatorita, locuiesc cu sotul, ma simt tot fetita care cauta aprobare din partea familiei si cere voie inainte sa faca ceva pentru ea. Ancahttps://www.blogger.com/profile/05646188943798597813noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-89946042828242616712016-02-02T06:50:47.672+01:002016-02-02T06:50:47.672+01:00Eu imi spun ca asa era pe atunci, asa stiau ai nos...Eu imi spun ca asa era pe atunci, asa stiau ai nostri sa ne motiveze, desi uite ca nu a functionat. e complicata treaba asta, incerc sa nu o analizez prea mult, nu stiu daca e bine sau nu, a fost, s-a dus, caut sa imi amintesc partile bune si frumoase, ca au fost destule. <br />Eu cred ca ai puteresa sa indeplinesti ce iti doresti, pasi mici, cate un lucru pe rand. (ma rog asa lucrez eu cu mine:) ca si aici increderea e ciobita binisor, dar imi repet ca ma accept asa cum sunt si ca pot orice imi propun).<br /> Acum sper sa ii cladesc increderea in ea, sa fie asa cum isi doreste. Nu cum as vrea eu sa fie, sau cum nu am fost eu. E al naibii de greu si complicat.<br />Cris<br />Anonymousnoreply@blogger.com