tag:blogger.com,1999:blog-26134307081354336762024-03-19T09:48:58.807+01:00Jurnal de bord fără vârstăÎn căutarea mea și a ceea ce știu că pot fiGretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.comBlogger1514125tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-64106015243547194032024-03-15T14:29:00.009+01:002024-03-18T22:37:36.712+01:00Tâgâdâm-tâgâdâm… uuu… cicici 🚂<p style="text-align: justify;">N-am luat-o razna, cu toate că judecând după titlu așa ar putea părea. Dar, având în vedere că vă scriu din trenul București - Piatra Neamț, după ce-am ajuns ieri seară în țară cu oarecare peripeții și am și fost inspirată de o imagine găsită pe Facebook (pe care v-o arăt mai jos), am hotărât că e un titlu cum nu se poate mai nimerit. </p><p style="text-align: justify;">Călătoria va fi scurtă - luni am avion înapoi și-am venit pentru că mâine o sărbătorim pe bunica mea care împlinește un secol de existență. Da, 100 de ani 😊. Greu de crezut și totuși, here we are (sau here she is, mai degrabă…). </p><p style="text-align: justify;">De început, a început cu aventuri. Respectiv cu greva de la Lufthansa, urmare a căreia toate zborurile programate ieri de pe aeroportul din Hamburg au fost anulate. M-am uitat de alternative, dar pe aeroporturile din orașele apropiate nu arăta deloc trandafiriu (fie nu erau zboruri, fie erau niște prețuri monstruoase, lucru firesc dacă vrei să iei de pe o zi pe alta), deci am zis că aia e… bunica va trece în al doilea veac al vieții ei fără mine.</p><p style="text-align: justify;">Dar, ce să vezi. Pe seară am primit un mail de la WizzAir, anunțându-mă că având în vedere și luând în considerare 😀, zborul a fost rerutat și vom pleca la aceeași oră, dar din Paderborn (pe care-l știam de la serviciu, fiindcă aici se află un mare centru logistic Deutsche Bahn). Paderborn fiind la aproape 300 de kilometri de Hamburg, urma să ajungem acolo cu un autocar pus la dispoziție de WizzAir, la ora 07:40 precis. </p><p style="text-align: justify;">După ce am citit mail-ul și făcut check-in-ul, s-a declanșat operațiunea “găina fără cap”. Se făcuse târziu, aveam de pregătit pe mine și bagajul fiindcă a doua zi urma să plec în zori și nu la amiază cum fusese planul inițial, să mă pensez, să-mi fac unghiile, sănuuitcevaimportant.</p><p style="text-align: justify;">Trezit cu noaptea în cap, haida la aeroport, unde naiba e terminalul ăla de unde ziceau că se pleacă, aaa, e undeva în afara aeroportului, fuga-fuga, văd un grup măricel de oameni, mă apropii, îi aud comentând că “nu se poate așa ceva, ne țin ca pe oi aicea”, gata, i-am găsit, suntem peste tot acasă 🤣. Vine autocarul, ne aburcăm, patru ore mai târziu coborâm în fața unui aeroport minuscul. Taci că-i bine, important e să zboare avionul de pe dânsul, am conchis și m-am dus veselă către controlul bagajelor. Halt! </p><p style="text-align: justify;">“Prezentați boarding pass-ul”, se rățoiește doamna de la controlul bagajelor. Prezint. Nu e bun! Trebuie pe hârtie. N-aveți cititor de coduri online? Nein, trebuie mers la ghișeu să vă dea boarding pass pe hârtie. Dați-vă ceasurile în urmă cu 50 de ani, am bombănit și m-am dus la ghișeu unde, previzibil, se formase deja coadă.</p><p style="text-align: justify;">Din fericire, ajunseserăm devreme… O oră și jumătate am stat acolo, fără să se întâmple nimic. Un pitpalac tânăr se afla la ghișeu, dar în afară că scruta din când în când mulțimea adunată, nu făcea decât să se uite în monitorul din fața lui. Dar știți cum, se uita așa de intens, că începuserăm să facem pariuri referitor la ce-o fi mașinând acolo. Într-un final apoteotic s-a rezolvat și asta, iar restul a decurs normal.</p><p style="text-align: justify;">Așadar acum vă scriu din tren, care merge ca-n imaginea de mai jos 🤭 și-am plecat de o oră și jumătate (încă 5 to go), dar conversațiile sunt deja stimulante.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgg_Qi8eFowWDvy3zc7JWg5NUwB_4R4dM3ir_eZQ15xAqVqjJfSAueKY9lg6oFByDXtuoPq2hArIukAXkYkBIyb8UhrgMQqXzZbKXQYDdKMc-9aTyCn1dA4dndV55rnwDpsHg-1ff-upud862WF3j9eeWf3AYLY9TQ6dZ2A9lCiMzgC55GNoHMuDaXDIsY/s843/IMG_0063.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="827" data-original-width="843" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgg_Qi8eFowWDvy3zc7JWg5NUwB_4R4dM3ir_eZQ15xAqVqjJfSAueKY9lg6oFByDXtuoPq2hArIukAXkYkBIyb8UhrgMQqXzZbKXQYDdKMc-9aTyCn1dA4dndV55rnwDpsHg-1ff-upud862WF3j9eeWf3AYLY9TQ6dZ2A9lCiMzgC55GNoHMuDaXDIsY/s320/IMG_0063.jpeg" width="320" /></a></div><p style="text-align: justify;">- Ați strănutat cumva?<br />- Da.<br />- Sănătate! De ce strănutați? Să luați un medicament, să beți un ceai fierbinte. <br />- Lăsați, domnule, medicamentele că și așa ne dau ăștia destule chimicale. </p><p style="text-align: justify;">Tâgâdăm-tâgâdâm… cicici 🙄🙄🙄.<br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-47452853135865099822024-03-11T23:43:00.008+01:002024-03-12T09:16:49.329+01:00Oscar 2024: de la moștofleoace și sirene eșuate la bun-gust și desăvârșită eleganță<div><div><div><p style="text-align: justify;">Rochii v-am promis, rochii avem. Sau mă rog, mai mult nu avem decât avem, că pe multe dintre ele sigur noi nu le-am fi ales.<br />Vă informez că mi-am adus două foarfeci, că din ce-am văzut una singură n-ar fi făcut față. Dar ca bonus, în final vă arăt ceva chiar drăguț 🙂.<br /></p><p style="text-align: justify;">Zic deci să nu mai pierdem vremea. <br /><br />🙄 <u>De ce v-ați luat, maică, plapuma cu voi?</u><br /><br />Ariana Grande (stânga) și Keltie Knight (să mă scuze că n-am auzit pân-acum de dânsa) n-au fost la aceeași croitoreasă, dar în mod evident s-au dus cu același brief: moștofleoc în vălătuci expandați.</p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNuP7IUbloO6fNW8enfNCU914YvsPm1eE4RFhlK6THaS39_0aVlX5kCIsLBZ-c0sqkKL_xo8BihyphenhyphengjquRm-8l11BU5c7VHp5Aak99a2kZDpYi3gsY82W-kFR-LfLXIKG-bpvhrJIrvV-U6S7oEfpvZ8x4U0rfztInpNiOFlUHk591eZlxKOIoXwdxfzpY/s1300/1.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="975" data-original-width="1300" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNuP7IUbloO6fNW8enfNCU914YvsPm1eE4RFhlK6THaS39_0aVlX5kCIsLBZ-c0sqkKL_xo8BihyphenhyphengjquRm-8l11BU5c7VHp5Aak99a2kZDpYi3gsY82W-kFR-LfLXIKG-bpvhrJIrvV-U6S7oEfpvZ8x4U0rfztInpNiOFlUHk591eZlxKOIoXwdxfzpY/w400-h300/1.png" width="400" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Bunicile lor nu le-or fi văzut când au scotocit în lada de zestre și-au ieșit din casă înveșmântate în plăpumile alea bune? Nț, nț, mă mamaie mă, tineretul din ziua de azi. <br /><br />😒<u> Probabil nu știau cum să se evidențieze ...</u><br /><br />... și s-au gândit că o ținută mai controversată le-ar aduce în prim-plan.<br />Altfel nu se explică alegerile lor, hai să spunem nu dezastruoase, dar în tot cazul neinspirate. Atât Anya Taylor-Joy cât și Emily Blunt sunt două femei frumoase și în formă, al căror corp le permite practic orice ținută. Suntem de acord în privința asta, da? <br /><br />Bun, și-n cazul ăsta... <br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvRC5KYWuZfIOGhSudaO9QgSTIWngmB1QREi-q7cIG-DiBnQWRr242vBwa7vD22YtQWHP47gYenGTLeYR6TKljtBomrbZZDkZHuOwcf4fn-Pmq2NCWxGuBtXVX_f85zmKBN1TiH0CrDVPuPE9J0EXaU5MK4rnfb3ju7ELHinrhvu0QPdE6DiIsrI9vAkY/s1311/2.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="959" data-original-width="1311" height="293" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvRC5KYWuZfIOGhSudaO9QgSTIWngmB1QREi-q7cIG-DiBnQWRr242vBwa7vD22YtQWHP47gYenGTLeYR6TKljtBomrbZZDkZHuOwcf4fn-Pmq2NCWxGuBtXVX_f85zmKBN1TiH0CrDVPuPE9J0EXaU5MK4rnfb3ju7ELHinrhvu0QPdE6DiIsrI9vAkY/w400-h293/2.png" width="400" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">... de ce Anya pare un fel de sirenă ratată? De ce Emily Blunt a ales o rochie cu aplicații de ștrasuri în formă de, hm, chiloți? <br /></div><div style="text-align: left;">Și să nu mai zic de mutrele gen Ioana d'Arc după 20 de ani în Tibet.<br /><br />😕 <u>Ce frumusețe. Ce dezamăgire.</u><br /><br /><div style="text-align: justify;">Părerea mea despre Charlize Theron v-am mai spus-o: consider că este una dintre cele mai frumoase femei din lume. Chipul ei este perfect, dacă ar fi trăit în perioada Renașterii probabil ar fi fost un model permanent pentru pictorii și sculptorii reprezentativi din acele timpuri. </div><div style="text-align: justify;">Dar ce păcat de alegerile făcute pe covorul roșu.<br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtAWYDNaZvmCybvBHi4szR7dujlLmLmZyKzFCnxq5lSh9F4Va0TcqZ2zS-sC-d-C0I9e45bDgk-kVAPgavbUonKo17XF0rPfBhm9QxZR73UDUMINu3Is41Zeg2f4yhYceZHBLP2zwtzH_GIm1qYhvcWj5pQvihXOkeXecFgkyWzpEzLpu0nQm6buQhyphenhyphen4g/s1850/Charlize.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1850" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtAWYDNaZvmCybvBHi4szR7dujlLmLmZyKzFCnxq5lSh9F4Va0TcqZ2zS-sC-d-C0I9e45bDgk-kVAPgavbUonKo17XF0rPfBhm9QxZR73UDUMINu3Is41Zeg2f4yhYceZHBLP2zwtzH_GIm1qYhvcWj5pQvihXOkeXecFgkyWzpEzLpu0nQm6buQhyphenhyphen4g/w260-h400/Charlize.webp" width="260" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Modelul rochiei e... straniu și nu maschează umerii lați, așa cum ar fi de dorit. Culoarea nu avantajează un ton deschis al pielii. Coafura stil a_lins-o_vițelul_pe_cap nu-i face niciun serviciu. Machiajul e nereușit. Accesoriile nu-mi plac și pace bună. <br />Charlize, pentru numele lui da Vinci, Michelangelo, Botticelli, Rafael și alți renascentiști care ar fi fost încântați să le fii model, schimbă-ți stiliștii și lustruiește bine toate oglinzile din casă. <br /><br />💪 <u>Din fericire pentru ele, doamnele astea au acum o decorațiune nouă de pus pe șemineu</u>.<br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHgjQybCCrqIE1sJA-BjNS_TW4C7SFflXtBy-1cOrdPb8TVTrN_BWLdFCGRM6YYIACM_4McH5OkdDK8TFsDgQqdDxPlIQTnNqsXLlcY9JaQvp0xmtq7LXrmmhJlegNBqVpsdPL-YLTc1i3IjKImeUF8CiopWnsdEXGUPZLOg_sJFhdkNq3MzWYoc1EQbQ/s1271/3.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="957" data-original-width="1271" height="301" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHgjQybCCrqIE1sJA-BjNS_TW4C7SFflXtBy-1cOrdPb8TVTrN_BWLdFCGRM6YYIACM_4McH5OkdDK8TFsDgQqdDxPlIQTnNqsXLlcY9JaQvp0xmtq7LXrmmhJlegNBqVpsdPL-YLTc1i3IjKImeUF8CiopWnsdEXGUPZLOg_sJFhdkNq3MzWYoc1EQbQ/w400-h301/3.png" width="400" /></a></div><div style="text-align: left;"><br /><div style="text-align: justify;">Că de n-ar fi plecat fiecare cu câte-un Oscar acasă (pentru cel mai bun rol secundar - Da'Vine Joy Randolph, respectiv pentru cel mai bun rol principal - Emma Stone), cred c-ar fi trecut neobservate. Da'Vine pare să se fi îmbrăcat într-un fel de neglije ultramegasupradimensionat și Emma e banală și ternă ca apa plată clocită la soare. Apropo, am mai văzut modelul ăla de rochie cu un sanchi-volan în talie și nu-mi place deloc. <br /></div></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;">😍 <u>Hai să vedem și ceva frumos.</u><br /></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;">”Cam prea mult negru anul ăsta”, a comentat lumea și în parte are dreptate. Dar ia uitați cât de bine știu doamnele astea să se îmbrace în negru, alungându-i pe deplin banalitatea. <br /></div><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLsS7W7rQR9-_sfI86fZX6rPmqC1vY1BJuTpa3Ezp18hI8kr3OaGF_7nVYK6FcThrtSzOnGbG2KVUtrNpOfsnQk0z9J1zenGqRVr68t-j_tsW0ddf6SEilAqUOR62bSPSDpI2dSwMlyUABkqMJtY3cgch73oujuNoV1leyiAuBwnknZMEPMIX4LS2OArI/s1298/4.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="817" data-original-width="1298" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLsS7W7rQR9-_sfI86fZX6rPmqC1vY1BJuTpa3Ezp18hI8kr3OaGF_7nVYK6FcThrtSzOnGbG2KVUtrNpOfsnQk0z9J1zenGqRVr68t-j_tsW0ddf6SEilAqUOR62bSPSDpI2dSwMlyUABkqMJtY3cgch73oujuNoV1leyiAuBwnknZMEPMIX4LS2OArI/w400-h251/4.png" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />E greu să mă decid care dintre ele îmi place mai mult. Eva Longoria? Jamie Lee Curtis? Ori poate Margot Robbie? Greu de ales. Încă și mai greu mi-ar fi să aleg o rochie din cele trei, dacă mi s-ar oferi ocazia. Cred totuși că m-aș hotărî pentru prima, dar n-ar fi deloc o alegere ușoară. Toate trei sunt superbe, și nu mă refer doar la modelul rochiilor, ci și la coafuri și accesorii. <br /><br />🤩 <u>Cea mai reușită apariție, din punctul meu de vedere.</u> <br /><br />Nu știu cine este Zendaya. Dar ce alegere inspirată și ce splendoare de femeie.<br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikMfAWM5zvRYQkl9VTY9etX3DzAbeWgSEGPOYOfeOTN3baoWQ9pwGvin4pCXwQsN51WdDTquxS6wL2R-VX-aXC8RYKM0blwqitG4uB7_YxCm6OYYej9nzbeYqAjC21apmV1etnOqz7M4UyA9kIsTnrIUjlgvT66Rt52FmtmCmFTOfUKJH9JiJ8jpNCSS4/s1850/zendaya.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1850" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikMfAWM5zvRYQkl9VTY9etX3DzAbeWgSEGPOYOfeOTN3baoWQ9pwGvin4pCXwQsN51WdDTquxS6wL2R-VX-aXC8RYKM0blwqitG4uB7_YxCm6OYYej9nzbeYqAjC21apmV1etnOqz7M4UyA9kIsTnrIUjlgvT66Rt52FmtmCmFTOfUKJH9JiJ8jpNCSS4/w260-h400/zendaya.webp" width="260" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Imprimeul e splendid, modelul este foarte avantajos pentru silueta ei fină, coafura e suficient de festivă pentru amploarea evenimentului, accesoriile se potrivesc perfect. Oare Zendaya ar fi de acord s-o consilieze pe Charlize? <br /><br />Apropiindu-ne de final, am pentru voi două <b>surprize</b>.<br /><br />Una frumoasă, mmm 🙂❤️🙂<br /></div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiqslYvuO8K9C_bwjn8DBqZwADqARqmND8Z0zUX_5acdgoIAVziwnJY6CLEATmA4C81U8wMeNReoFgsnBVBFbadyfgTspQldCV-1zbbKbJkIZqBFawNLABczjmJWp3aabEgs9pc8qEBKTp2vOB5Ap13T4wjwYdXN1Mgo0fyaR1OEXX-TL-nW2cW9hPzAg/s1350/420192621_940211837761729_2997302392249018283_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1350" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiqslYvuO8K9C_bwjn8DBqZwADqARqmND8Z0zUX_5acdgoIAVziwnJY6CLEATmA4C81U8wMeNReoFgsnBVBFbadyfgTspQldCV-1zbbKbJkIZqBFawNLABczjmJWp3aabEgs9pc8qEBKTp2vOB5Ap13T4wjwYdXN1Mgo0fyaR1OEXX-TL-nW2cW9hPzAg/w320-h400/420192621_940211837761729_2997302392249018283_n.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />Știți la cine m-am gândit prima dată când am văzut poza asta? Nu la James Bond, cum s-ar putea crede, ci la Petronius din ”Quo Vadis”. Căruia i se spunea ”<span class="NA6bn ILfuVd" lang="en"><span class="hgKElc">elegantiae arbiter” și dacă ne uităm la Monsieur Federer sunt convinsă că-mi veți da dreptate... <br />Mirka este OK, nici prea-prea nici foarte-foarte, gulerul rochiei mi se pare o idee cam prea cuminte și școlăresc, dar per total îmi place. <br /><br /></span></span>❤️<span class="NA6bn ILfuVd" lang="en"><span class="hgKElc"> Și o surpriză cum nu se poate mai simpatică în persoana lui Messi, cunoscut pentru interpretarea sa din ”Anatomy of a Fall” (film premiat cu Oscar pentru cel mai bun scenariu original). <br /><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeGaTrFH5qkJrz1se0_SAMY0MINFYb4ODIEERjJ2J18y51z6cRkq01zEfclw4sMamppnZJvXkYOu_o05sEeKDtvhCz_GjOz1FV4mnhvu9Qj1lBkaJ2jDYmSQqnNFaQU4aPRdk93ooCEve_CfPwHfbtNU1LGwA667FItMVusgLm9cRvO2LzenlxrW6sT58/s1585/Messi.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1148" data-original-width="1585" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeGaTrFH5qkJrz1se0_SAMY0MINFYb4ODIEERjJ2J18y51z6cRkq01zEfclw4sMamppnZJvXkYOu_o05sEeKDtvhCz_GjOz1FV4mnhvu9Qj1lBkaJ2jDYmSQqnNFaQU4aPRdk93ooCEve_CfPwHfbtNU1LGwA667FItMVusgLm9cRvO2LzenlxrW6sT58/w400-h290/Messi.jpg" width="400" /></a></div><br />A se remarca aplombul și solemnitaea actorului în vârstă de 7 ani, care a fost antrenat câteva luni pentru acest rol și a jucat timp de 22 de zile. Și-n caz că vă întrebați, lui Messi i s-a decernat premiul Palm Dog, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes desfășurat anul trecut. Asta ca să știm despre cine vorbim aicea 😀.<span class="hgKElc"></span></span><br /><br /><span class="NA6bn ILfuVd" lang="en"><span class="hgKElc"></span></span></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-84295418914229965822024-03-10T20:15:00.004+01:002024-03-10T21:10:01.349+01:00Opinie nepopulară despre cotele de gen<p style="text-align: justify;">Zilele astea a făcut oarece vâlvă informația potrivit căreia Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a alocat un număr egal de locuri femeilor și bărbaților care vor participa la Jocurile Olimpice, organizate la Paris în perioada 26 iulie - 11 august 2024. Decizia reprezintă o parte a angajamentului CIO în favoarea egalității de gen și în felul acesta, pentru prima dată în istoria Olimpiadei, la start pornesc același număr de sportive și de sportivi. <br /><br />Știrea a fost pritocită cu frenezie și a redeschis discuțiile despre cotele de gen - un subiect față de care să spunem că am sentimente amestecate...<br /></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDbZKH99U1if8bSSw97jAwetIYCa-MEnGBSGREsYuFnGSDQMXvVD_F3vRqwUmsqv7PsRcgat2HDG6cmFswaLf5AMY38nwXmZAkACXT1EplMnM8-SkRFwQd1Yd_dWG3fW761V90imw_vPvvK3Y7qcwRB7kzAgCxtu1ActCJM_QKncB-YXcz9Cqyfd8QmrM/s1010/283965623_5120929911317153_9222891556069558625_n(1).jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="388" data-original-width="1010" height="123" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDbZKH99U1if8bSSw97jAwetIYCa-MEnGBSGREsYuFnGSDQMXvVD_F3vRqwUmsqv7PsRcgat2HDG6cmFswaLf5AMY38nwXmZAkACXT1EplMnM8-SkRFwQd1Yd_dWG3fW761V90imw_vPvvK3Y7qcwRB7kzAgCxtu1ActCJM_QKncB-YXcz9Cqyfd8QmrM/s320/283965623_5120929911317153_9222891556069558625_n(1).jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">😀🙃😁<br /></td></tr></tbody></table><br />Nu știu exact cum s-a făcut selecția participanților la
Jocurile Olimpice (fiindcă trebuie respectate niște bareme și există
criterii clar definite de care sunt încredințată că s-a ținut cont, în
caz contrar s-ar fi iscat demult scandaluri), dar în general, eu aș lua
aceste cote cu un bob de sare.<div style="text-align: justify;"><br />Pe scurt, părerea mea este că,
exceptând situația în care vorbim de munci unde forța fizică este un
aspect important, singurul criteriu care ar trebui luat în calcul este
acela al competenței. Și unde este cazul, și cel al integrării în echipă
(aspect determinant într-o orchestră, de exemplu), precum și cel al
integrității (în politică și nu numai). <br />Nu voi putea fi niciodată de
acord cu ideea că o femeie ar trebui să primească un post numai pentru
că e femeie. Și bineînțeles, nici invers. Pentru că asta nu ar aduce
plusvaloare în nicio instituție, ci doar ar rezolva, pe hârtie,
problema ponderii femeilor. </div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Fiindcă tot am dat mai sus exemplul unei orchestre - știu bine că de exemplu Filarmonicii din Viena i s-au adus critici serioase pentru procentul scăzut de femei angajate (17%, potrivit unor cifre de dată recentă) și sunt de acord că e mult loc pentru îmbunătățiri. Însă dacă după încheierea audițiilor rămân pe lista scurtă, să spunem, un bărbat și o femeie, nu consider că este corect să i se ofere ei postul doar pentru a crește procentul de femei. Cel mai bun dintre ei trebuie să câștige, indiferent ce culoare aveau botoșeii pe care-i purta când era mic. </div><div style="text-align: justify;"><br />Văd uneori în anunțurile de angajare de pe diverse platforme de aici următoarea precizare: ”în cazul în care vom avea de ales între un bărbat și o femeie și ambii candidați sunt la egalitate, femeia va avea prioritate”. <br />Ca femeie, evident că-mi place asta, ar fi ipocrizie din partea mea să susțin contrariul.<br />Dar în același timp mă întreb cum m-aș simți dacă omul meu ar candida pentru un post ca ăsta și ar fi, eventual, respins numai pentru că e bărbat.<br />De unde stau eu, așa ceva nu este și nu poate fi corect. <br /><br />Poate ar fi trebuit să încep articolul prin a spune că lucrez într-un domeniu dominat de bărbați (management de transport feroviar) și-n anii de început au fost mai multe situații când am dat de câte un tip condescendent la telefon care-mi explica de sus ”poate nu știți că...”. Ba știam că..., întotdeauna mă asiguram că sunt pregătită până-n dinți înainte să sun un client țâfnos. Și-mi făcea o reală plăcere să-i întorc amabilitatea. <br />Îmi aduc aminte și-acum de-un sonat care-mi cita la telefon din Constituție și eu i-am replicat că nu știu ce scrie-n Constituție, da-n schimb știu foarte bine ce scrie în GCU (General Contract for Use of Wagons) - un contract multilateral între companiile de transport feroviar și deținătorii de vagoane de marfă, valabil pe întreg continentul european. I-am dat Fazan respectivului 😁.<br /><br />Prin urmare, știu cum e să fii cam.. izolată, să spunem, ca femeie (deși numărul femeilor din branșa feroviară este în creștere, yey 🥂). Dar tot nu cred că vreuna dintre noi ar trebui să primească un post în domeniu numai pentru că e femeie. <br /><br />Rant over 😋 O săptămână excelentă să avem! <br />(La noapte sunt Oscarurile, dacă am energie mâine seară poate forfecăm niște rochii). <br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-34276537273801971332024-03-05T19:59:00.015+01:002024-03-05T21:48:46.972+01:00SI-MO-NA! SI-MO-NA! 🥳🥳🥳<div><p style="text-align: justify;">Exact așa îmi venea să strig mai devreme în metrou, când am citit incredibila, absolut imposibil de anticipat și mai ales imposibil de sperat știre că Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne (TAS) a anulat suspendarea Simonei Halep, comutând cei 4 ani acordați de prima instanță în 9 luni, care s-au împlinit în iulie anul trecut. <br />Diferența a făcut-o faptul că, spre deosebire de cealaltă instanță, aici i-au fost admise toate dovezile pe care le-a prezentat în apărarea ei. <br />Aceasta înseamnă că, începând din acest moment, Simona are tot dreptul de a reveni în circuitul WTA. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYUE-g8KYBqJ7b2L0iJvtjpTy3QYvUirdDdd8h0_RtGLXsZJwBLrgo5IZDwYlFSHiVk7HjR4owUEKR9f1Fu3YAP9pyDzKMcgae9o7HIjmwyVHUu4AAwCPYRND7R8uynXkJa6nDtguseKgxY6faO2OSRqLtOuhshv4A_wIoZfIqnNI0sXahhuan9j5G2u8/s960/738d0484-3c4e-4a1a-b96e-2d5dac1e461f.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYUE-g8KYBqJ7b2L0iJvtjpTy3QYvUirdDdd8h0_RtGLXsZJwBLrgo5IZDwYlFSHiVk7HjR4owUEKR9f1Fu3YAP9pyDzKMcgae9o7HIjmwyVHUu4AAwCPYRND7R8uynXkJa6nDtguseKgxY6faO2OSRqLtOuhshv4A_wIoZfIqnNI0sXahhuan9j5G2u8/s320/738d0484-3c4e-4a1a-b96e-2d5dac1e461f.jpg" width="320" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Și nu doar că suspendarea a fost anulată. <br />Hotărârea a fost luată în unanimitate, 3-0.<br />Și nu doar că a fost o decizie unanimă. <br />Unul dintre cei trei arbitri fusese delegat de ITIA, instanța care a dictat suspendarea de patru ani. <br /></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;">Sincer
vă spun, cred că de la Roland Garros 2018 nu m-am mai bucurat așa.
(Adică și-n anul următor la Wimbledon m-am bucurat, bineînțeles, dar emoția celui
dintâi trofeu de Grand Slam câștigat de Simona a fost mult, mult mai
mare). <br /></div><div style="text-align: left;">Îmi venea să le spun tuturor celor din metrou 🙂🙂🙂. <br /><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div style="text-align: justify;">N-am încetat nicio clipă să cred în ea, nici după verdictul din septembrie. Dar ce e drept, nu-mi mai făceam nicio iluzie că TAS va întoarce decizia, și-n niciun caz atât de radical. <br /></div><div style="text-align: justify;">O reducere atât de drastică a suspendării țipă din toate puterile adevărul: cea dintâi decizie a fost un abuz. <br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Practic, ce-a făcut ITIA ar putea fi rezumat cam așa:<br />- Te-ai dopat, huo. <br />- Nu m-am dopat, poftiți dovezi: asta, asta și asta. <br /></div><div style="text-align: justify;">- Dovezile nu se acceptă. Noi hotărâm că probele care-ți dovedesc nevinovăția nu vor fi acceptate. Și pentru că nu le acceptăm, nu găsim altă explicație decât că te-ai dopat. <br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">A fost un abuz sinistru. <br />Iar acum întreaga lume știe acest lucru. <br /></div><div style="text-align: left;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Inclusiv Serena Williams, care nu și-a putut ascunde răutatea la aflarea veștii că Simona urma să lipsească patru ani din circuit. <br /></div><div style="text-align: justify;">Inclusiv toți românii care, așa cum <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2022/10/romanii-simona-si-scuipatii.html">scriam</a></b> în urmă cu un an și jumătate, o scuipau că e ”o dopată, o drogată”. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mulți scriu ”bine ai revenit, Simona!”. Eu nu spun asta, pentru că din punctul meu de vedere Simona nu a părăsit nicio clipă circuitul WTA. <br /><br />Și chiar dacă nu va mai câștiga niciun trofeu - deși eu sper că o va face - aspectul cel mai important este că i s-a făcut dreptate și numele ei a fost curățat. <br /></div><div><br /></div><div>SI-MO-NA! SI-MO-NA! 🙂❤️🙂<br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-67630430851794929252024-03-03T18:45:00.002+01:002024-03-03T19:47:54.373+01:00De Ziua Scriitorilor, amintiri despre cărți<p style="text-align: justify;">Avusesem o altă postare în plan pentru acest sfârșit de săptămână, dar am citit pe Facebook despre faptul că astăzi este Ziua Internațională a Scriitorilor. <br />Și apoi mi-a dat omul meu link-ul unui articol senzațional publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Despre Roberto Saviano, viața lui sub protecția poliției (aspect încă valabil, din 2006 de când a publicat ”<b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2018/03/gomora-cealalta-mafie-italiei.html">Gomora</a></b>”) și ”Falcone”, cel mai recent roman al său, în care este vorba despre cunoscutul judecător Giovanni Falcone asasinat în 1992 din ordinul lui Salvatore Riina, subiect despre care am scris și eu în mai multe împrejurări. <br /><br />Atât de bun mi s-a părut articolul și atât de curioasă m-a făcut, că am și comandat cartea și nu vă pot descrie cu ce nerăbdare o aștept să vină și să mă cufund în ea. Nu este o operă de ficțiune, ci așa cum spune autorul: ”Toate personajele care apar în carte au existat cu adevărat, toate faptele descrise s-au petrecut cu adevărat. Tot ceea ce am povestit s-a întâmplat”. <br />La cum știu că-și documentează Saviano scrierile, cartea va fi cu siguranță un adevărat regal. <br /><br />Cele de mai sus m-au făcut să mă gândesc la alt subiect, despre care mă bucur să scriu. Și anume despre imensa, indescriptibila bucurie a lecturii și autorii care-mi plac, respectiv mi-au plăcut foarte mult într-o perioadă sau alta a vieții. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtqqDRpYoH0HMVdRjM2rwZeaZl8S4K2XQ9hHpsewBdz5qNqsrB-m8_QJfozTv2GKmkdmzS1hIDV9ock-eYItXwos0r4aQ3W5k0X5Uhq_3utXd6NPrpF4QqEzH2-oWOUA6Nc0DsjC512Nf-7tm67nN95x24rD7Yku2BPosVPycylqrrxIKyhYIthNWsmqI/s960/Books.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="934" data-original-width="960" height="311" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtqqDRpYoH0HMVdRjM2rwZeaZl8S4K2XQ9hHpsewBdz5qNqsrB-m8_QJfozTv2GKmkdmzS1hIDV9ock-eYItXwos0r4aQ3W5k0X5Uhq_3utXd6NPrpF4QqEzH2-oWOUA6Nc0DsjC512Nf-7tm67nN95x24rD7Yku2BPosVPycylqrrxIKyhYIthNWsmqI/s320/Books.jpg" width="320" /></a> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">Nu vreau, totuși, să alunec în platitudini despre cât de minunat este să citești și cât de mult pierd, din punctul meu de vedere, oamenii cărora nu le place să citească. Fiecare carte este o lume întreagă, din care personal mi-e greu să mă desprind uneori. Bunăoară, cu greu am pus semn la pagina unde am rămas în ”Cimitirul Animalelor” de Stephen King și încă nu știu dacă Louis și-a dezgropat sau nu fiul (în apărarea mea, ăsta nu e chiar un spoiler; presupun că foarte multă lume a citit cartea, iar dacă nu, aș spune că reprezintă un stimulent remarcabil 😀). </div><p style="text-align: justify;">Nu-mi aduc aminte foarte clar ce anume citeam în clasele primare. Prima carte citită cap-coadă a fost ”Aventurile lui Winnie the Pooh”, în vacanța dintre clasa I și clasa a II-a. Au urmat multe antologii de ”Povești Nemuritoare” (apărute la Editura ”Ion Creangă”), iar pe la zece ani am descoperit ”Legendele Olimpului”, care au marcat și începutul iubirii mele pentru tot ceea ce înseamnă Grecia. <br />Îmi mai amintesc și de ”Aventurile lui Cepelică”, ”Singur pe lume”, ”Nemaipomenita călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”, ”Cipi, acest pitic uriaș”, ”Aventurile lui Oliver Twist”, ”Cuore”, ”Aventurile lui Tom Sawyer” sau de ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. <br />Nu am citit ”Cireșarii”, mărturisesc. Pur și simplu nu mi-a venit la mână. <br /><br />Anii de gimnaziu au fost foarte bogați din punct de vedere al lecturilor și au fost marcați de trei autori: Karl May, Jules Verne și Agatha Christie. Efectiv devoram tot ce găseam - și din fericire, găseam din belșug la bibliotecă, iar ai mei aveau foarte multe romane de Jules Verne din colecția cartonată apărută la editura ”Ion Creangă”. Citeam cu... voluptate, ăsta este cuvântul și cu mare drag îmi aduc aminte de vacanțele de vară când citeam în spațiul de lectură amenajat în micul balcon al apartamentului nostru. <br />Niciodată nu m-a interesat să ies ”cu gașca”, eu eram cea mai fericită în socializarea mea cu Old Shatterhand, Phileas Fogg sau Hercule Poirot. Sunt conștientă că sună extrem de elistist/snob, dar este purul adevăr. Și dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot la fel aș face și cu la fel de mare bucurie. Deși asta mi-a adus și neplăceri (un copil retras și introvertit este foarte expus bullying-ului, de care eu am avut parte din plin în școala primară și gimnaziu; dar despre acest subiect, poate altădată). <br /><br />Nici din liceu nu prea îmi aduc aminte ce obișnuiam să citesc, poate și pentru că anii aceia au fost în mare parte urâți și tulburi. M-am cam îndepărtat de Jules Verne, dar am continuat să citesc Agatha Christie și Karl May, descoperindu-i între timp pe Alexandre Dumas, Victor Hugo, <span>Paul Féval, </span>Edgar Wallace și John Saul. Tot în acei ani am citit tot ce-am găsit de Sidney Sheldon; e un chewing gum for the brain, dar unul foarte savuros. Într-una din cărțile lui am citit pentru prima dată numele ”Zubin Mehta” și mi-a rămas cumva în minte, poate prin sonoritatea care-mi părea inedită... (restul e istorie, după cum știm 🙂). <br />Tot în liceu am citit ”Iliada” în versuri și am descoperit-o, cu o fascinație care doar a crescut la recitirea ulterioară, pe ”Anna Karenina”. <br /><br />Fără a mă limita la aceste genuri, aș spune că astăzi cel mai mult îmi place să citesc literatură polițistă, thrillers și memorialistică. Dar cu siguranță nu numai atât. Citesc cu mult interes și cărți de psihologie (recomandate fie de psihologul meu, fie de o foarte dragă prietenă care studiază psihologia) și-n general citesc orice mi se recomandă, condiția fiind să am încredere în gusturile persoanei care face recomandarea. Am găsit niște veritabile comori în felul ăsta. ”Harry Potter” e un exemplu excelent în acest sens 🪄.<br /><br />Recitesc ceea ce am scris. Sunt foarte, foarte recunoscătoare scriitorilor - nu doar celor menționați mai sus, desigur, ci și multor altora. Nici nu-mi pot închipui cum ar fi fost viața mea dacă ei nu ar fi scris și dacă mie nu mi-ar fi plăcut să-i citesc. <br />Cei care s-au dus sunt nemuritori. <br />Celor care trăiesc, le doresc sănătate și inspirație! Cheers, doamnelor și domnilor! 🥂 <br /><br />În încheiere, las aici un gând: Clare Pooley, autoarea cărții ”Oamenii de pe Peronul 5” (excelentă, apropo; am citit-o la recomandarea unei prietene) a publicat prima carte la vârsta de 50 de ani. <br />Nu vreau să spun nimic cu asta, dar... cine știe 😊.<br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-43485237386656639012024-02-27T21:09:00.008+01:002024-02-27T23:10:44.420+01:00Mostre din viața în Germania (XVI)<p style="text-align: justify;">La drept vorbind e cam impropriu spus ”mostre”, fiindcă de data asta se referă exclusiv la domeniul medical. (N-am pățit nimic, doar m-am umplut de nervi. Și-o să-mi schimb medicul ginecolog).<br /><br />🩺 Am mai scris și cu alte ocazii, medicina preventivă a ajuns un fel de glumă. Și una deloc amuzantă. Nu știu cum era acum 25-30 de ani, dar în ziua de azi, ca om sănătos și fără istoric familial încărcat din punct de vedere medical, nu poți face vreo analiză preventivă decât dacă plătești. Ceea ce mi se pare o porcărie, fiindcă sumele respective pot însemna foarte mult pentru o familie (de exemplu 80-90 € o ecografie mamară, 110-120 € un control dermatologic - noi pe vremuri mâncam 3-4 zile cu 100 de euro amândoi, inclusiv cu oarece delicatese și cafea. Banii ăștia pot conta mult). Aaa, dacă te îmbolnăvești, au grijă de tine. Dar am sentimentul că sistemul nu te sprijină cu nimic să nu ajungi în situația asta, să previi. Colegii mei născuți aici spun că nu era așa înainte. Fost-ai lele, sau cum era... </p><p style="text-align: justify;">🩻 Și asta am mai scris: medicina tinde să devină tot mai mult o afacere. Vrei o analiză ca asigurat al Casei de Sănătate? Poftim programare peste 3 luni. Ai asigurare privată sau îți plătești singur investigația? Ce e azi, miercuri? E ok dacă vă programăm vineri dimineață, Herr Otto sau Frau Helga? Păi fmm, scuzați-mi franceza.... 🤬🤬🤬.<br />Bănuiesc însă că situația se schimbă dacă ești urgență medicală. Dar de ce trebuie să se ajungă până acolo? Nu există resurse? Să fim solemni, e plin de cabinete medicale și clinici care au contract cu asigurările publice de sănătate. <br /><br />😷 Și, de asemenea, și asta am mai povestit: eu am o <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2015/11/o-coasta-de-drac-la-rmn.html">coastă de drac</a></b>. Mă rog, cam nedrept să-i spun așa, că e absolut inofensivă și a fost ”creată” de organism în mod compensator, ca să umple un spațiu rămas gol după intervenția radicală din adolescență. Știu că o am de prin 2009, am cercetat-o cu regularitate la controalele periodice, ne-am salutat și la CT, și de vreo două ori la RMN. E neschimbată și nu mă deranjează cu absolut nimic. <br />Am avut același medic ginecolog timp de 12 ani; o doamnă doctor cu adevărat deosebită și cu mare drag îmi amintesc de ea. O doctoriță bună, meticuloasă, dedicată, grijulie și foarte apreciată. ”Dar ce mă bucur că ați venit iar să mă vizitați”, îmi zicea când mă vedea la controlul anual, de parcă venisem să sporovăim la o cafea și nu să vorba ceea 🫣. <br />Mutându-mă la Hamburg acum aproape cinci ani și găsindu-mi alt ginecolog (tot femeie), i-am pus în brațe toate rezultatele celor mai recente analize făcute la ultimul control în Bayreuth. Mhm-hmmm, totul ok, nimic ieșit din comun, a conchis (chestie care m-a surprins oarecum, adică eu chiar am niște particularități care ar trebui să incite măcar curiozitatea unui specialist care mă vede pentru prima dată, dar mi-am zis că asta e, medic într-o metropolă fiind, o fi văzut multe ciudățenii în cariera ei. Mai ales că se apropie de 60 de ani, deci are experiență. A fost și ăsta un criteriu în baza căruia am ales-o). <br />Am continuat să merg la ea până săptămâna trecută când, la controlul periodic, a dat peste coasta de drac. <br />- Aveți ceva ciudat, blabla. <br />- Nu-i nimic ciudat, zic relaxată, e chestia care așa-și-pe-dincolo și de care v-am povestit, cred că ați mai văzut-o, v-am arătat și analizele etc.<br />- Nein, că nu mi-ați zis, n-o aveați până acum și în analize nu apare. <br />Hai nu serios! Liebe Frau Doktor, știu de ea de prin 2009 și tot de atunci e documentată. Crezi că la controalele anterioare se juca de-a v-ați ascunselea sau ce?<br />- Nu apare, n-o aveați, analizele de la fostul medic pe care le-ați adus sunt arhivate și mai bine sunați la cabinetul respectiv să mi le trimită ei să compar.<br />Splendid! 😠<br />Mi-a dat trimitere la RMN și mormăia ceva și de investigații suplimentare. <br />Am lăsat-o să pască și-am plecat plină de nervi. Cum, frate. La controalele precedente unde te uitai? Pe pereți? Și ce dacă analizele sunt arhivate, ți-e lene să le cauți sau ce. <br />Ajunsă acasă, m-am pus pe căutat cabinete de radiologie sau clinici, pentru RMN. Găsit o mulțime. Dar din mulțimea asta, vreo două treimi nu acceptau decât pacienți cu asigurare privată, sau plătitori. Adică exact ce vă spuneam mai sus. <br />Până la urmă am reușit să mă programez pe 3 mai, noi fiind în februarie. Magnific. <br />Între timp am sunat și la cabinetul fostei doctorițe. Ce să vezi, într-un cabinet micuț dintr-un oraș de provincie nu aveau documentele ”arhivate”. Le-au găsit efectiv în 2 minute. Încă un minut ca să le transmită direct la cabinet, ale cărui date le dădusem, și gata.<br />- Mulțumesc, i-am zis fetei de la telefon, și să știți că niciodată n-aș fi schimbat cabinetul dacă nu m-aș fi mutat din oraș....<br />A râs, mi-a mulțumit, ne-am dorit reciproc o zi bună și la revedere. <br />Seara m-a sunat cucoana mea și pentru că nu am răspuns, mi-a lăsat mesaj. Daaaa, am primit analizele de la fostul cabinet și e totul ok, nu e nimic în neregulă, ce aveți e neschimbat și deci inofensiv, nu trebuie să mai faceți niciun RMN, vă aștept data viitoare la control. <br /><br />Aha, vezi să nu. După o abordare atât de superficială, poți să m-aștepți tu mult și bine.<br />Am anulat programarea la RMN. Trei luni, auzi tu... <br /><br />Nicio grabă momentan, dar mă documentez și de data asta caut mai aproape de casă, nu în buricul târgului. <br />Între un medic la vreo 55-60 de ani, foarte ”galonat” și o doctoriță de vreo 35 de ani, ambii cu sute de recenzii elogioase, voi pe care l-ați alege? <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-76424666462671097072024-02-25T20:44:00.010+01:002024-02-26T08:25:47.634+01:00”Gomorrah”. A povesti despre Camorra îngrozitor de bine și extraordinar de realist<p style="text-align: justify;">Acum câteva zile am terminat de vizionat serialul <b>”Gomorrah”</b>, adaptat după romanul omonim al lui Roberto Saviano, care este o radiografie a Camorrei (mafia napoletană). Citisem cartea în urmă cu mai mulți ani și mi se păruse fascinant de înspăimântătoare, dat fiind faptul că a fost inspirată din realitate. Documentarea s-a întins pe durata a ani de zile și toate faptele descrise pot fi probate. <b>”Știu, și am dovezi”</b> este ideea călăuzitoare întâlnită frecvent în carte. Și este și motivul pentru care Saviano este amenințat cu moartea de Camorra, trăind de foarte mulți ani sub
protecția poliției. <br />Acesta reprezintă ”certificatul de autenticitate” al
cărții. Dacă n-ar fi fost adevărat ceea ce a scris, camorriștii nu s-ar fi sinchisit de
el. <br /><br />Așa stând lucrurile, am început serialul cu așteptări direct proporționale. Sărind direct la concluzie, pot spune că acestea au fost depășite cu asupra de măsură. <br />Da, este un serial dur. Pe alocuri, aș spune, chiar foarte dur, deși în general se lasă mult loc imaginației. Dar nu întotdeauna. <br />Însă este, cu adevărat, extraordinar de bun. <br />Iar ceea ce-l face să fie atât de bun este în primul rând realismul. Terifiantul său realism. <br /><br />Acest serial și-a propus să demonteze imaginea mafioților, prezentată romantic și în note predominant pozitive în atât de multe filme și întreținută ca atare vreme de zeci de ani. ”Nașul” și ”Clanul Soprano” sunt numai două exemple de acest gen, devenite celebre ca urmare a realizării de excepție și a actorilor care au jucat, dar nici pe departe singurele. <br /><br />Realitatea este că nu există mafioți eroi, șarmanți cavaleri întunecați. Nu avem de-a face cu o versiune modernă a lui Zorro aici, cu toate că asta e una dintre imaginile la care se aspiră în majoritatea filmelor care abordează subiectul. <br /><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto" lang="ro-RO"> Nu există nimic romantic în a semăna pretutindeni moarte, distrugere și oroare. <br />Mafia pângărește și nenorocește tot ceea ce atinge, fără să țină cont dacă cei loviți fac parte din lumea ei sau nu. <br />Pe unde trec mafioții rămân doar stive de cadavre și destine frânte. <br />Mafiei nu-i pasă de absolut nimeni și nu are milă de nimeni. Adolescenții sunt torturați pentru informații și executați. Fetelor li se fracturează genunchii cu bare de metal pentru a spune unde se ascund prietenii lor și mor în chinuri fiindcă nu sunt crezute când spun că nu știu, deși acesta era adevărul.<br /><br />Serialul reușește să arate foarte clar toate acestea, și mult mai mult decât atât.<br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto" lang="ro-RO">Este povestea lui Ciro di Marzio, membru al clanului Savastano, al cărui centru de acțiune se află în Secondigliano (o suburbie din Napoli) și condus de Pietro Savastano, personaj inspirat de Paolo di Lauro, un camorrist care a condus districtele </span><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto" lang="ro-RO">Secondigliano și Scampia din 1982 și până în 2005, când a fost arestat și condamnat la 30 de ani de închisoare. <br />Gennaro (Genny) este fiul lui Pietro, care în primă fază pare incapabil de-a călca pe urmele tatălui, dar va trebui s-o facă atunci când acesta este închis într-un penitenciar de maximă siguranță și din răsfățatul imatur devine un criminal lipsit de scrupule. Immacolata, mama lui Genny și soția lui Pietro, este una dintre figurile feminine puternice și marcante ale serialului. <br /></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVvnaY7YM8g3TD96MR1QEqFPF1JsW9RfitXCICR9EdqBEoySKAbKCd0_XqtQ3Cdm6QlUq5UQflTN8qHtDkYL5JP9Qo8zoHJexaJuxI1C-U2k7jBnqfZAeAwqOg2Lx315ZlMJUJwRB5oiQfB-ckjptoyyboTD8hukykSaqFjwt5l4VXvBnzzDE8vsBK9no/s590/gomorrah.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="590" height="238" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVvnaY7YM8g3TD96MR1QEqFPF1JsW9RfitXCICR9EdqBEoySKAbKCd0_XqtQ3Cdm6QlUq5UQflTN8qHtDkYL5JP9Qo8zoHJexaJuxI1C-U2k7jBnqfZAeAwqOg2Lx315ZlMJUJwRB5oiQfB-ckjptoyyboTD8hukykSaqFjwt5l4VXvBnzzDE8vsBK9no/w400-h238/gomorrah.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">De la stânga la dreapta: Ciro di Marzio, Pietro Savastano, Gennaro și Immacolata</td></tr></tbody></table><br /><div style="text-align: justify;">Personajul meu preferat (dacă poți ”prefera” vreunul într-un asemenea film) a fost Pietro, interpretat de Fortunato Cerlino. Nu-l cunoșteam pe actor (pe niciunul din distribuție, de fapt), dar mi s-a părut deosebit de expresiv. Aș spune și că a fost credibil în rol, cu toate că a avut unele momente de vulnerabilitate pe care nu știu dacă un real <i>Capo di tutti i Capi</i> și-ar permite să le aibă. <br /></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;">Contextul creat după încarcerarea lui Pietro Savastano îi va pune pe Ciro și Genny de poziții opuse ale baricadei, fiecare alcătuindu-și propria bandă și aspirând la preluarea supremației în Secondigliano. Din prieteni - frați, cum spun ei - devin dușmani de moarte și-n încleștarea care urmează fiecare va plăti un preț teribil. <br />Povestea îi are pe ei în centru, zeci de alte personaje împletindu-se și gravitând în jurul lor ca într-o spirală fără de sfârșit a jocurilor de culise, a trădării și a morții. <br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpbqJeqkQOuOuMLfV6uUcB_ukdRSywue5dEeBm7x4dG2bvLicu95-yF_iWlpGWAAmhfFy7dbJO_Cf6nMuTZ4xmNOO7CvUd_OSvil-F2UJe7Yv0xOkPmxAOdyKPpLl-0Vk3tVayHI7NcK2OHvzPAkqz9fV29jdGwJ1klB883lCjbdQItw87rE5UXmx3fJ0/s2098/cirogennaro.webp" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1264" data-original-width="2098" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpbqJeqkQOuOuMLfV6uUcB_ukdRSywue5dEeBm7x4dG2bvLicu95-yF_iWlpGWAAmhfFy7dbJO_Cf6nMuTZ4xmNOO7CvUd_OSvil-F2UJe7Yv0xOkPmxAOdyKPpLl-0Vk3tVayHI7NcK2OHvzPAkqz9fV29jdGwJ1klB883lCjbdQItw87rE5UXmx3fJ0/s320/cirogennaro.webp" width="320" /></a></div><div style="text-align: left;">Când cade cortina, nu iese nimeni la rampă.<br /></div><div style="text-align: justify;">Fiindcă nu a mai rămas aproape nimeni. Foarte puținii supraviețuitori au fugit, încercând să pună cât mai multă distanță între ei și moartea aflată în fiecare gang și la fiecare colț de stradă.<br /></div><div style="text-align: left;">Legile nescrise ale Mafiei și-au luat tributul. <br /><br /><div style="text-align: justify;">Dar acest serial nu este numai despre destinul numeroaselor personaje. Dincolo de realitatea pe care și-a propus, și a reușit să o arate, este în bună măsură povestea lui Ciro, cel care și-a căpătat renumele de ”l'Immortale” (nemuritorul) după ce-a reușit să scape cu viață din mai multe împrejurări în care acest lucru părea extrem de improbabil. <br />Ciro a știut întotdeauna ce vrea să obțină și unde vrea să ajungă. <br />A plătit prețul suprem. <br />Dar nu s-a pierdut pe sine. <br />Și chiar dacă asta poate e neplauzibil, chiar dacă e greu de crezut că un mafiot atât de feroce poate da dovadă de omenie și, da, de suflet într-un moment crucial, mă bucur că scenariștii au decis așa. A existat o anumită scenă teribil de încărcată din punct de vedere emoțional și care l-a arătat pe Ciro mai uman decât oricând.<br /><br />Și cred că acest serial mai e ceva despre ceva. <br />Despre faptul că nu este deloc exclus ca asemenea orori să aibă loc inclusiv în ziua de astăzi. Nu mai auzim despre ele atât de frecvent ca odinioară, dar nu înseamnă că nu e foarte posibil să se întâmple. Spun asta după ce am citit despre Gelsomina Verde, ucisă de clanul Di Lauro (condus, cum spuneam, de cel care a inspirat personajul Pietro Savastano). Și nu doar ucisă, ci și torturată ore în șir pentru a spune unde se afla fostul ei prieten, membru al unui clan rival. <br />Avea aproape 22 de ani. <br />Știți când se întâmpla asta? Pe 21 noiembrie 2004. Parcă nu chiar așa demult, nu?<br /><br />M-am ferit să dau spoilere, totuși nu știu dacă să recomand acest serial. E dur, nu prea l-aș putea numi entertainment. Dar e bun, foarte bun. Un episod îl cheamă pe următorul și apoi pe următorul și nu-ți mai vine să te desprinzi. Iar finalul este... exact așa cum trebuia să fie. Având în vedere tot ce se petrecuse până atunci, nu se putea termina altfel decât a făcut-o. <br /><br />Eu cred că n-o să regretați dacă-i dați o șansă.<br /><br /></div></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-75776208447661089562024-02-20T22:25:00.007+01:002024-02-21T00:19:22.094+01:00Mai greu decât să fii Alexei Navalnîi, a fost să fii soția lui Alexei Navalnîi<div><div><p style="text-align: justify;">Mărturisesc faptul că nu știusem foarte multe despre Alexei Navalnîi și nici acum nu pot spune că știu prea mult, deși în ultimele zile am tot citit zecile de știri și articole care s-au scris după moartea lui și am urmărit documentarul (pe care-l puteți urmări <b><a href="https://www.documentaryarea.com/video/Navalny/?fbclid=IwAR2Xlggqy6HbzVXtsK2s5jRQZG5u1aTIXUlwMX2EDw_6PILmhwvA21hW2V0">aici</a></b>, dacă nu l-ați văzut încă; vi-l recomand, este deosebit de tulburător și cred că ar trebui vizionat de cât mai multă lume). <br /><br />Știu, însă, că a fost un om pentru care cuvântul ”curajos” este prea sărac. <br />Un temerar. <br />Un lider care știa cu adevărat să însuflețească și să inspire oamenii.<br />Un om cu o incredibilă tărie de caracter și care credea, cu adevărat, în ceea ce făcea. <br />Un om foarte inteligent, cu un foarte ascuțit instinct politic și un umor subtil.<br /><br />Și mai știu că astăzi vorbim despre el la trecut pentru că, până în ultima
clipă a nedrept de scurtei sale vieți, a avut îndrăzneala nebunească
de-a i se opune lui Vladimir Putin. </p><p style="text-align: justify;">”Nu mi-e frică. Adevărul este de partea mea”, a spus el imediat după aterizarea pe aeroportul din Moscova. <br />Adevărul era de partea lui, dar nu a fost de ajuns pentru a-l putea salva.<br /><br />În momentul ăsta consider că este absolut irelevant faptul că a fost naționalist, că a avut opinii controversate referitoare la anexarea Crimeei, sau viziuni de extremă dreapta. <br />I-re-le-vant. Erau lucruri cunoscute, nu făcuse niciodată un secret din asta, în multe privințe își revizuise punctul de vedere și oricum nu mai contează.<br />Fiindcă nimeni nu știe ce fel de președinte ar fi fost și ce politică externă ar fi dus, dacă ar fi ajuns până acolo. Ceea ce, privind în ansamblu, realizăm că n-ar fi fost posibil nici într-un milion de ani. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmPFPfAuWF1cYQCQx9rao9hkhL5qFCzC8j7ZuxVR6ZUghQ09JGR_hsUi6O3tqlAuvtnQDM5Yz5rns_SIWuVPNwOQXPKboRkZX52OYpq2C8_8ovlV91JgYmsfsFQiK3GBR-BT49N_7nDsA8iHtQI2yOk6fJYztolJn0nih-giIB1fEXpzSiQ2Gl6KkIEzQ/s3000/3000.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2242" data-original-width="3000" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmPFPfAuWF1cYQCQx9rao9hkhL5qFCzC8j7ZuxVR6ZUghQ09JGR_hsUi6O3tqlAuvtnQDM5Yz5rns_SIWuVPNwOQXPKboRkZX52OYpq2C8_8ovlV91JgYmsfsFQiK3GBR-BT49N_7nDsA8iHtQI2yOk6fJYztolJn0nih-giIB1fEXpzSiQ2Gl6KkIEzQ/s320/3000.jpeg" width="320" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Când am aflat că a murit, gândul meu s-a îndreptat imediat către soția
lui. Știu că are copii, știu că mama lui trăiește (iar tragedia bietei
femei depășește, probabil, orice închipuire), dar eu la soția lui m-am gândit. La cea despre care Navalnîi a spus că l-a readus la viață, după otrăvirea cu Noviciok.<br /><br />La cât de mult trebuie să-l fi iubit, fiindu-i permanent alături în această luptă și restriște.<br />La ce-o fi fost în inima ei când omul i-a fost arestat imediat după aterizare și smuls de lângă ea. <br />La ultima îmbrățișare, înainte ca el să plece cu polițiștii care veniseră să-l ia. <br /></div><div style="text-align: justify;">La cum trebuie să fi fost viața ei în ultimii trei ani. <br /><br />Să iubești pe cineva atât de mult și să-l știi într-o închisoare din Siberia, într-una dintre cele mai dure tipuri de detenție. <br />Să știi că tot timpul i-e foame, i-e frig, să te gândești în orice moment că e foarte posibil ca exact atunci să fie bătut sau umilit. <br />Să conștientizezi toate astea zi de zi, ani în șir. <br /><br />Nu pot gândi cu gândul.<br /><br />În ochii Yuliei Navalnaya, lumina s-a stins. Poate pentru totdeauna.<br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUNT8vwGjbemF2ENSBLePD5etb-gy_Fnwcy6BhQrjsEd-VGkskiNXgt1SW34LLHJUlGQAC7y08Q1FkoemqzddWfFbbbv1FvawSzbsfUoH3Hlej7Dc0eod1taakl4Spyeq46i_PnEnBlE4SQW4dcnbg3ZL5TnZTo8a8semCTK3ynsp376L-qDzBrNxN-9I/s1406/Yulia.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1186" data-original-width="1406" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUNT8vwGjbemF2ENSBLePD5etb-gy_Fnwcy6BhQrjsEd-VGkskiNXgt1SW34LLHJUlGQAC7y08Q1FkoemqzddWfFbbbv1FvawSzbsfUoH3Hlej7Dc0eod1taakl4Spyeq46i_PnEnBlE4SQW4dcnbg3ZL5TnZTo8a8semCTK3ynsp376L-qDzBrNxN-9I/s320/Yulia.png" width="320" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">”În urmă cu trei zile, Vladimir Putin l-a ucis pe soțul meu. Putin l-a ucis pe tatăl copiilor mei. Putin mi-a luat cel mai prețios lucru pe care îl aveam. Putin mi-a luat cea mai apropiată și cea mai iubită persoană”.<br /></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;">E atâta durere în privirea ei, că mi se strânge carnea pe mine și mi se chircește sufletul. <br />Nici măcar nu-l poate înmormânta. Putin i-l refuză până și în moarte.<br /><br />Se spune că întotdeauna e mai greu pentru cel care rămâne, decât pentru cel care pleacă. Sau, într-un caz de boală, că e mai greu pentru cel care stă lângă pat, decât pentru cel care se află în pat. <br />Cred că asta e cumva adevărat. Cred că, într-un fel - un fel groaznic - lui i-a fost mai ușor decât ei de-a lungul acestor ani de calvar. <br /><br />Mă gândesc la imaginile din documentar. La îmbrățișarea lor. La inimioara pe care a desenat-o el pe un geam privind spre ea, în timpul uneia dintre înfățișările la farsa aia sinistră care a ținut loc de proces. <br />Și mi se pune un nod în gât.<br /><br />Nu știu ce să scriu în încheiere. Îmi pare foarte, foarte rău că acest om s-a dus. A fost de partea bună a baricadei și am convingerea că istoria îi va face dreptate. <br /><br />Odihnească-se în pace. <br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-39661161421497685382024-02-18T21:29:00.007+01:002024-02-18T21:48:03.443+01:00Taina unei cifre care mă însoțește permanent<p style="text-align: justify;">M-am gândit să vă povestesc ceva ce nu știați despre mine (deși pare-mi-se că am menționat mai demult, în treacăt), asumându-mi riscul de-a fi considerată, vorba lui <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/search/label/Frau%20Zgaiba">Frau Zgaibă</a></b>, fosta noastră vecină din Bayreuth, ”tralala und tralala” 😀. Pfiu, ce amintiri nepieritoare îmi evocă simpla ei mențiune. <br /><br />Dar să nu-mi uit vorba. Așadar, cu toate că sunt o persoană de cele mai multe ori rațională (sau cel puțin așa am pretenția), de-a lungul vieții n-am putut să nu observ o suită de coincidențe legate de anumite numere. Sau mai precis, de un singur număr - 9, și combinațiile care îl au ca rezultat. Probabil ”bazele” au fost puse începând cu chiar cu data nașterii ale cărei cifre, însumate, dau 9. Deci pe scurt, într-o anumită măsură am unele motive să cred în numerologie. <br /><br />Sigur că aceste coincidențe ar putea fi puse pe seama hazardului, dar eu nu cred că toate se pot explica astfel. Iată mai jos câteva dintre ele - cele de care-mi aduc aminte, că au fost mai multe de-atât, dar nu pe toate le-am reținut.<br />(Cam ăsta ar fi momentul în care ați putea concluziona că-s plecată cu sorcova, în caz că nu s-a întâmplat până acum 🤭).</p><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2eZqLmb7WYf7SKC2mEluwHg-3ZezyYhLdv9ZURqWJNNmjgNaRL_vL1dzjcEqN4kOB7HikYIkqxwqWguU76GpNjhd6pgBj32WskxrcWYN3Aze290vVyUwDUsed5dnLPyduoz3VOCllwh60AT95LusycTCboDp5SGkBgqkZmOUqDwPUUAOv2VKHkvur5h4/s720/1%20VCLB3QKzSlpNr1665vCJjw.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="405" data-original-width="720" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2eZqLmb7WYf7SKC2mEluwHg-3ZezyYhLdv9ZURqWJNNmjgNaRL_vL1dzjcEqN4kOB7HikYIkqxwqWguU76GpNjhd6pgBj32WskxrcWYN3Aze290vVyUwDUsed5dnLPyduoz3VOCllwh60AT95LusycTCboDp5SGkBgqkZmOUqDwPUUAOv2VKHkvur5h4/s320/1%20VCLB3QKzSlpNr1665vCJjw.webp" width="320" /></a></div><p style="text-align: justify;">- am știut că m-am îndrăgostit, cu adevărat și pentru prima oară într-o zi de <b>18</b> (mai 1995);<br />- mi-am luat rămas-bun în sinea mea, și pentru totdeauna, de la acel om tot într-o zi de <b>18</b> (iunie 1996). Am intuit <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2016/06/un-zambet-in-amintirea-unei-ultime.html">atunci</a></b> că e ultima dată când îl vedeam și timpul mi-a dat dreptate. Mă mai gândesc și acum la el uneori, cu nostalgia pe care numai prima dragoste ți-o poate da. A rămas - așa cum foarte frumos citisem într-o carte - ”o efemeră clipă de poezie” 🙂;<br />- la prima probă de la bacalaureat (limba română oral), am tras biletul cu numărul <b>18</b> (și-am luat zece, inclusiv cu felicitările comisiei, vă rog să pardonați lipsa de modestie 🫣);<br />- într-o zi de <b>18</b> (februarie 2002) am fost operată pe stern, corectându-se malformația congenitală ”pectus excavatum”, operație care a reușit și în urma căreia am început să port, pentru prima dată în viață, decolteuri. Asta nu fusese posibil până atunci, fiindcă deformația era foarte adâncă și vizibilă;<br />- eu și omul meu ne-am cunoscut într-o sesiune de chat pe mIRC într-o zi de <b>9</b> (septembrie 2004);<br />- fix un an mai târziu, pe <b>9</b> (septembrie 2005) am fost - ca jurnalist acreditat la Festivalul ”George Enescu” - pentru prima dată la un concert dirijat de Zubin, care a schimbat pentru totdeauna ceva în sufletul meu;<br />- l-am văzut pentru prima dată live pe unul dintre artiștii cei mai dragi mie, Michael Bolton, într-o zi de <b>9</b> (noiembrie 2005), când am fost, tot ca jurnalist acreditat, la concertul susținut de el la București;<br />- omul meu m-a cerut în căsătorie într-o zi de <b>18</b> (martie 2007);<br />- ne-am căsătorit civil într-o zi ale cărei cifre, însumate, au ca rezultat <b>9 </b>(19 august 2007);<br />- când am luat permisul de conducere (la a treia încercare, nu mă feresc să recunosc), am avut varianta de test cu numărul <b>90</b>;<br />- tot într-o zi de <b>18</b> februarie (dar 2008), am început cursul de limbă germană în țara mea adoptivă;<br />- am semnat actele de cumpărare ale fostei noastre mașini, draga mea Blackie, într-o zi de <b>9</b> (ianuarie 2013);<br />- l-am întâlnit personal pe dragul meu Zubin într-o zi ale cărei cifre, însumate, au ca rezultat <b>9 </b>(19 februarie 2013). Într-un fel, seara aceea a fost un turning point pentru mine; <br />- am depus actele pentru cetățenie într-o zi de <b>27</b> (iulie 2016). Totul a decurs foarte repede și fără niciun fel de probleme: o lună și 4 zile mai târziu, depuneam jurământul;<br />- într-o zi de <b>18</b> (septembrie 2019) am vizionat apartamentul pe care urma să-l cumpărăm;<br />- numărul blocului în care se află apartamentul nostru este <b>54 </b>;<br />- ... și într-o notă amuzantă: ce zi e azi, când v-am făcut mărturisirea asta? 🙃. <br /><br />Acum că mi-am dezvăluit această, hai să-i spunem, credință, trebuie să subliniez că niciuna din întâmplările de mai sus nu au fost intenționate, ci exact asta au fost: întâmplări, și tocmai din acest motiv sunt cu atât mai interesante. Nu înseamnă că-mi ghidez viața după ele și unele nici nu au fost conștientizate pe moment ci mult mai târziu, dar am învățat să le observ. <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-42674729405926494732024-02-15T06:43:00.001+01:002024-02-15T06:43:28.572+01:00Salată de weekend (60)<p style="text-align: justify;">Una și cu una fac două, weekend-ul e după colț (numai să nu mă-ntrebați unde e colțul), suntem la jumătatea lunii februarie (tălicăăăă, unde a zburat timpul că parcă mai ieri ne pregăteam de sărbători), vine primăvara, în concluzie toată lumea la salată. Prima pe anul ăsta, de altfel.<br />Poftiți, nu vă sfiiți, avem frunze din belșug 🥬🥬🥬🥬🥬🥬🥬.<br /><br />🤐 În lista mea de Facebook se găsesc și niște oameni altminteri inteligenți, dar care, atunci când vine vorba de USR, se comportă ca un fel de martori ai lui Iehova. USR sunt cei-mai-cei, electoratul e absurd și are așteptări nerealiste, lumea e rea și nu sunt lăsați să facă - nu mai insist, probabil cunoașteți tiparul. Dar ei se declară obiectivi și nu care cumva să aduci vreo critică iubitului lor USR, că ți-ai dat foc la valiză. <br />Ce voiam să spun. Din nefericire și după cum cred că știți, Trump e pe cai mari și, în ciuda celor peste 90 de capete de acuzare pe care le are și-a celor enșpe procese aflate pe rol, este în pole position pentru nominalizarea în cursa prezidențială (retragerea lui DeSantis și declarația acestuia de sprijin pro Trump a fost o nucă a naibii de indigestă). Or, campania electorală poate lăsa loc de multe surprize, mai ales dacă ne gândim că democrații nu au reușit să propună un candidat suficient de puternic și competitiv, așa încât cel mai probabil vor merge tot pe mâna lui Joe Biden, a cărui popularitate nu e tocmai grozavă momentan. <br />Așa stând lucrurile, ce credeți că spun amicii mei useriști (în general deosebit de locvace)? Ați ghicit: nimic. Dar nimic-nimic, o plătică ar fi mai comunicativă decât ei pe subiectul ăsta. De parcă nu ei sunt aceiași care contabilizau fiecare nou cap de acuzare și parcă nu ei făceau meme-uri, amuzându-se de mugshot-urile cu Trump (cam singurul lucru palpabil reușit de justiția americană în cei 3 ani scurși de la precedentele alegeri). <br />V-ați întreba: și ce pot să facă? Păi nu e ca și cum s-ar aștepta cineva la asta, e clar că ei nu pot face nimic. Dar personal, mi-aș dori o fărâmă de obiectivitate. Mi-aș dori să-i citesc înfuriindu-se pe ceea ce se conturează a fi un eșec potențial catastrofal al justiției americane (nominalizarea lui Trump din partea Partidului Republican), așa cum se amuzau de mugshot-uri. În schimb au spus, grijulii, că numai în dictatură sunt judecăți rapide și e bine că durează mult, că-și iau timp să verifice faptele, probele... 🙄.<br />Care judecăți rapide? Alea care nu s-au încheiat în 3 ani? Și desigur, e bine să-și ia timp. Nu care cumva să se grăbească. Poate ajunge Trump să depună iar jurământul la Capitoliu cât își mai iau ei timp. <br /><br />😃 N-am apucat să vă povestesc cum mi-am petrecut eu un weekend în compania a doi bărbați absolut seducători, fiecare în felul său. Asta-n timp ce omul meu nu era acasă, desigur. Că altfel poate n-aș fi avut timp să jonglez cu ambii domni 😁.<br />- Ce faci? mă întrebase o prietenă. <br />- Sunt în pat cu Stephen, i-am spus, cu toată sinceritatea. <br />Stephen, as in Stephen King. Între timp am terminat ”O mână de oase” și, după un binevenit și foarte agreabil intermezzo cu ”Oamenii de pe peronul 5” de Clare Pooley (care mi-a plăcut la nebunie, nu-mi venea s-o mai las din mână), am început să citesc ”Cimitirul Animalelor”. <br />Ahh, cât de minunat e sentimentul că mai ai încă o mulțime de cărți necitite ale celui care-a devenit unul dintre autorii tăi preferați...! <br />Cine e al doilea bărbat, probabil nu mai este necesar să precizez 🙂. Am revăzut un documentar și mai multe fragmente din diverse concerte. Îmi doresc să-l mai regăsesc, în spațiu și timp real. <br />Cu Zubin nu m-am dus în pat, țin să menționez chestia asta. Ne-am întreținut pe sofa. <br />Stephen și Zubin m-au ajutat să nu mă simt singură câtă vreme omul meu a fost plecat. Și-n continuare nu înțeleg cum ajung unii oameni să se plictisească. <br /><br />😎 Voi știți cum se poate forța un seif al cărui cifru nu-l cunoști? Eeee, vă împărtășesc eu o metodă revoluționară: îl îngropi în nisip fierbinte. Nu mă-ntrebați ce efect are chestia asta, că m-am trezit înainte să aflu. Dar în vis eram cu niște oameni destul de hotărâți, care păreau foarte convinși de eficiența acestui procedeu și unul dintre ei spunea că nu doar pentru seifuri funcționează, ci și pentru ”bancomate recalcitrante” 😂.<br />Trezindu-mă, am concluzionat că serialul ”<b><a href="https://www.imdb.com/title/tt2049116/?ref_=ttep_ov_i">Gomorrah</a></b>”, pe care îl urmărim cu asiduitate, e profund nepedagogic (am ajuns la ultimul sezon; voi scrie separat despre el, pentru că este extraordinar). <br />Am cugetat tot drumul până la serviciu. Cum de-am ouat chestia asta? Și admițând că serialul trebuie să fi jucat țonțoroiul în subconștientul meu, de unde și până unde nisip fierbinte? Te pomenești că-n adâncul sufletului oi fi vreo Bonnie Parker 😂.<br /><br />🎶 Din pură curiozitate, m-am înscris din nou la tragerea de sorți pentru bilete la Concertul de Anul Nou de la Viena. De fapt voiam numai să văd dacă s-a schimbat ceva față de acum zece, respectiv nouă ani când încercasem (detalii <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2015/01/pe-un-drum-cotit-spre-concertul-de-anul.html">aici</a></b> și <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2015/03/doua-scurte-de-weekend.html">aici</a></b>, dacă e cineva interesat. Dar, după toate cele văzute și experimentate de mine, n-am niciun gram de încredere în tragerea la sorți. Biletele se pot găsi pe alte căi, ceva mai scumpe, dar măcar nu-și bate nimeni joc de visul tău, cum fac ăștia de la Filarmonică). <br />Așa, revenind. S-a schimbat ceva, destul de important și nu în bine. Nu știu de când, că n-am mai încercat demult, nemaiavând motiv. Am observat însă că, spre deosebire de atunci, nu te mai poți înscrie la toate 3 reprezentațiile (pe 30, 31 și 1 ianuarie), ci doar la una singură. Asta reduce semnificativ șansele oricărui participant. Nu că înainte ar fi fost prea multe... dar acum sunt și mai puține. <br />O porcărie, în concluzie. De ce-or fi făcut asta? <br />Realizez, din nou și din nou, cât de norocoasă am fost să pot ajunge la acest concert, dirijat de nimeni altul decât dragul meu Zubin. Știu sigur că asta e una dintre amintirile pe care-o să le iau cu mine <i>dincolo</i>, când o fi să fie. <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-43560572774047378272024-02-11T21:51:00.004+01:002024-02-11T21:52:39.044+01:00Unii clienți trebuie să aibă un loc special în Purgatoriu<p style="text-align: justify;">Nu mai știu ce scriitor spunea cândva că e suficient să fii un pic atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău ca să-ți găsești surse de inspirație când muza pare să fie plecată brambura. Se poate să fi fost doamna Rodica Ojog-Brașoveanu, dar nu sunt sigură. Mă rog, eu nu sunt scriitoare, dar de observat una-alta, mi se mai întâmplă.<br />Ca de exemplu, ieri.<br /><br />🤓 Cred că am povestit mai demult pe-aici că Fielmann (un retailer destul de mare de produse de optică medicală, foarte cunoscut în Germania, ai cărui clienți suntem de ani de zile și eu și omul meu) oferă, pentru suma de zece euro anual și timp de doi ani după achiziționarea ochelarilor, o asigurare care include o pereche gratuită de ochelari cu lentile din sticlă, dar
cu aceleași dioptrii pe care le ai la ochelarii obișnuiți. O rezervă, cum ar veni. Desigur, ochelarii gratuiți nu sunt la fel de frumoși precum ceilalți (ai
mei cei de zi cu zi sunt cu ramă pe fir, cu lentile din plastic,
subțiate și cu heliomat). Ochelarii de rezervă sunt cu ramă obișnuită și
lentile de sticlă, nesubțiate și fără heliomat. Însă reprezintă un
backup semnificativ și foarte important, pentru cineva care în absența
ochelarilor are o vedere comparabilă cu cea a unei cârtițe pensionare ziua-n amiaza mare, pe o plajă din Caraibe 😀.<br /><br />Eu mi-am făcut ochelarii actuali în ianuarie anul trecut, dar am tot neglijat să-mi comand și unii de rezervă. Că mi-e lene să mă duc, că lasă că nu stau acum de asta, că mai am timp, că câr, că mâr. Însă ieri am avut un atac de vrednicie acută și m-am dus la ei gândindu-mă că timpul trece, de ochelari noi (aș face bine să) n-am nevoie din nou prea curând și-mi expiră asigurarea la sfârșitul anului. <br />Am rezolvat relativ repede; dar în scurtul interval de timp cât a durat am asistat și la o scenă cam penibilă. Un cuplu se certa cu nefericita angajată care avusese ghinionul să le fie desemnată spre a-i consilia. <br /><br />A început destul de nevinovat.<br />- Am nevoie de ochelari noi fiindcă cei pe care i-am făcut la dumneavoastră au probleme cu materialul, e mult prea sensibil, zice doamna. <br />Opticiana solicită lămuriri și-o roagă să-i dea ochelarii. Doamna cotrobăie în poșetă și-i scoate; de la masa vecină, unde fusesem invitată să aștept să vină cineva, am putut vedea că erau oarecum... storciți, să zicem, adică îndoiți într-un fel cam dubios. <br />- Cum s-a întâmplat asta? <br />- Nu cred că e important, răspunde doamna, al cărei ton virase binișor spre rățoială; am garanție!<br />(Precizare: garanția este cu totul altceva decât asigurarea; e valabilă timp de 3 ani și acoperă în principal defecțiunile care țin de particularitățile materialului, atât al lentilelor, cât și al ramei: stratul antireflex, luciul metalic al ramei și altele din categoria asta). <br />Revenind la mirificul cuplu, după ceva izmeneli doamna a recunoscut, țâfnoasă, că de fapt rama se îndoise în felul ăla fiindcă ea se așezase din greșeală pe ochelari. <br />- Acesta nu este un defect acoperit de garanție, spune opticiana, butonând între timp pe o tabletă. <br />Domnul socotește că e momentul să intre în scenă, cu delicatețea unui taur turbat în arenă. <br />- Adică ce vreți să spuneți, că nu înțeleg? Cum să nu fie acoperit de garanție? Este clar un defect de fabricație! Materialul ar fi trebuit să reziste!<br />Pentru numele lui Belzebut 😂.<br />-... și oricum, continuă opticiana, ați făcut ochelarii aceștia în martie 2018. Sunt aproape 6 ani de atunci. <br />- Da, știu când i-am făcut, se oțărăște așezătoarea-pe-ochelari. Și ce-i cu asta??<br />- Asigurarea este valabilă numai trei ani. <br />Taurul (adică domnul) a văzut pe dată roșu aprins. <br />- Nu se poate așa ceva, mă scuzați, dar ce fel de servicii oferiți dumneavoastră aici?!<br />În niciun servicii din categoria ”reparăm și decontăm orice stricăciune, inclusiv una cauzată de faptul că nevastă-ta nu s-a uitat unde se așază și-acum se agită ca balena-n polonic”, m-am gândit eu. <br /><br />Între timp rezolvasem problema pentru care venisem și beligerantul cuplu declarase - pe un ton nu tocmai coborât și nici politicos - că dorește să fie servit de un alt angajat. Magazinul nu are voie să-i invite să părăsească incinta, mi-a spus confidențial opticianul care mă asistase pe mine, deci nu aveau altă opțiune decât să trimită pe altcineva care să le explice diferența dintre șase ani și trei ani 🙄.<br />- Clientul e rege, oftez eu, gândindu-mă la dragul de <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2021/08/din-meandrele-lucrului-cu-clientii.html">Pandelică</a></b>. <br />- Așa este. Dar istoria reține câteva cazuri când regii au fost decapitați, mustăcește opticianul.<br /><br />Ha! Pandelică, în locul tău m-aș gândi de-acum înainte de două ori înainte de-a trimite cel de-al cincilea mail, la fel de stupid precum celelalte patru pe care le-ai trimis în ultima oră și, tot la fel precum celelalte, început cu ”Dear...” 😒. <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-9678215993650561512024-02-08T19:35:00.007+01:002024-02-09T08:40:43.572+01:00Despre mail-urile cu ciocan de șnițele<p style="text-align: justify;">Stăteam într-o zi și mă gândeam (periculos obicei, vă spun). Nu o dată s-a întâmplat să-i aud pe unii dintre colegi, și chiar și pe șefa mea, spunând: ”ah, da, am văzut că am primit mail despre cutare chestie<i> (n.r. - ne referim la ceva important și stresant, o problemă care-ți stă pe creier până o rezolvi)</i>, dar n-am avut chef să-mi stric seara, așa că nu l-am citit decât în ziua următoare”.<br /><br />Și asta, prieteni, este ceea ce eu nu pricep nici în ruptul capului. <br /><br />Cum or fi izbutind unii oameni să ignore un mail pe un subiect arzător? Să-l vadă necitit, să-l știe că e acolo persiflându-i din Inbox ”uite-mă, sunt aicea, poate că aduc un răspuns pozitiv și ți-aș face o seară plăcută, dar tu mă ignori, așa că n-o să afli astăzi, nanana și ninini 😋” și totuși, să-nchidă laptopul și să-ncheie ziua de lucru? <br /><br />Mie nu mi-a reușit niciodată figura. Între noi fie vorba, n-am răbdare nici măcar cinci minute. Singura situație în care-i pot permite să mă sfideze necitit este să vorbesc la telefon sau să fiu în vreun call pe Teams. Dar simplul fapt că-l știu acolo mă râcâie grav pe Feng Shui și de cum închei convorbirea sau call-ul mă năpustesc pe el ca vaca-n lucernă (ok, asta a sunat cam ciudat 🙄). <br /><br />Iar dacă pentru o seară mai pot, oarecum, înțelege asta - greu, dar să zicem - să lași un asemenea mail de vineri până luni mă depăsește absolut. Cum să poți, cum, cum, cum. <br />Două zile juma' fără să știi ce-a opinat Frau von TocNerviCuCiocanulDeȘnițele sau Herr von PisălogescSistematicȘiFacPeProstu'? Și capac la asta, să-ți începi ziua de luni și implicit săptămâna taman cu Email-ul în care se bate cu ciocanul de șnițele pe nervii tăi?<br /><br />Cred că trebuie să fii fachir emoțional, altfel nu-mi explic fenomenul. <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-58143976915611223782024-02-04T16:19:00.004+01:002024-02-04T16:36:43.832+01:00Apariția de la fereastra casei goale unde-ar fi urmat să ne mutăm<p style="text-align: justify;">Zilele astea sunt cufundată într-o carte de Stephen King, cum altfel decât fascinantă și în care este vorba despre o casă bântuită. Dar nu despre ea mi-am propus să scriu astăzi (cu atât mai mult cu cât n-am terminat-o încă), ci despre cum era să ne mutăm noi într-o casă unde... hai să spunem că am unele motive să cred că ceva foarte ciudat se petrecea. <br /><br />Povestea este veche și nu m-am mai gândit de foarte mult timp la asta. Se întâmpla în primăvara lui 2010. Proprietarul apartamentului în care locuiam în chirie ne anunțase că trebuie să ne mutăm fiincă are nevoie să se mute el însuși în locuință (unul dintre puținele motive pentru care poți da afară un chiriaș care nu face niciun fel probleme și plătește chiria la timp) și ne dăduse preavizul legal de 3 luni. <br />În mod normal n-ar fi fost o problemă să ne găsim altceva, nici măcar în orașul mic unde locuiam pe atunci. Dar noi, fără a fi lipsiți de surse de venit, eram strâmtorați financiar, motiv pentru care nu prezentam ”siguranță” în ochii proprietarilor. <br />Ne duceam la vizionări, completam chestionarele cerute și colectam refuz după refuz. Iar timpul trecea. <br /><br />Cam în acea perioadă, o prietenă ne-a intermediat accesul la un tip care voia să-și închirieze una dintre casele pe care le deținea și, aspect foarte important pentru noi, era dispus să ne facă o reducere substanțială, oferindu-ne casa contra unei chirii mult sub prețul pieței. Omul era bogat, efectiv nu avea nevoie de bani și tot ce voia era să locuiască cineva de încredere în casă, pentru a nu o ține goală. <br /><br />Ce ne-am fi putut dori mai mult? Ne-am întâlnit cu el și ne-am dus să vedem casa. Era destul de mare (cam prea mare pentru noi doi și puțina mobilă pe care o aveam atunci), dar chiria ar fi fost cu siguranță în bugetul nostru și ăsta era singurul lucru care conta la momentul respectiv. <br />Am făcut un tur complet, am discutat cu proprietarul câteva aspecte de ordin organizatoric și-am ieșit. Urma să ne revedem pentru semnarea contractului. <br />Înainte să plecăm, m-am întors și-am aruncat încă o privire casei. <br /><br />Și-atunci am văzut. <br /><br />La una dintre ferestrele de la etaj se afla o femeie care privea spre noi. Am văzut-o foarte clar. Părea să fie ceva mai în vârstă - spre 60 de ani sau peste, cu părul până la umeri și îmbrăcată în ceea ce părea să fie un halat de casă de culoare maro, cu guler mare din dantelă albă.<br /><br />În punctul ăsta probabil zâmbiți îngăduitori, așa cum au zâmbit și alți cunoscuți când le-am povestit. <br />👻 ”Erai stresată de căutările de până atunci și *vedeai* chestii”.<br />Da, eram stresată de căutările de până atunci, dar tocmai din motivul
ăsta îmi doream să iasă bine cu această casă, fiindcă preavizul dat de
proprietar se scurgea alarmant de repede.<br />👻 ”Știi și tu că nu există fantome”.<br />Da, știu că nu există fantome. Teoretic. Practic, ceea ce am văzut a fost atât de real și de... veridic, încât cred că de fapt tot ce știm e că
nu știm nimic. <br />👻 ”Nu voiai să locuiești acolo și ai proiectat inconștient imaginea aia”. <br />N-aș fi avut nimic împotrivă să ne mutăm în casa aceea. Ba dimpotrivă, eram curioasă cum va fi, pentru că - spre deosebire de omul meu - eu mi-am trăit cea mai mare parte a vieții la bloc. <br />👻 ”Sigur citeai tu ceva cu fantome în perioada aia”. <br />Asta ar fi simplificat foarte mult lucrurile, pentru că mi-ar fi oferit explicația perfectă. Dar nu, chiar nu citeam nimic de felul ăsta atunci și nu citisem nici în perioada dinainte. <br /><br />Am ales să nu-i spun nimic soțului, fiindcă nu eram pe deplin încredințată că nu sunt tra-la-la și pe de altă parte, problema locuinței era deosebit de stresantă. Văzând și făcând, mi-am zis. <br /><br />Câteva zile mai târziu, proprietarul casei ne-a comunicat că s-a răzgândit și nu vrea, totuși, să închirieze în pierdere. Am fost inundată de ușurare și abia atunci i-am povestit omului meu. ”Și-n condițiile astea, tu erai dispusă să ne mutăm acolo?! Chiar dacă ți s-a năzărit, tu cum ai fi putut trăi în casa aia? Mai ales dacă se întâmpla să fi fost eu plecat uneori?”. <br /><br />Adevărul e că nu știu. Nu mă gândisem atât de departe. Dar am fost și sunt recunoscătoare că n-a trebuit să aflu. <br /><br />După câteva săptămâni, am găsit apartamentul perfect pentru noi. Situat foarte aproape de unde locuiserăm până atunci, ceva mai mic și mai ieftin decât cel pe care urma să-l părăsim, confortabil și bine compartimentat. Totul a decurs perfect, din categoria ”când e să fie...”. Inclusiv de-acum fostul proprietar a fost de acord să ne mai lase o lună în vechea locuință, până când noul apartament urma să fie disponibil. Am locuit acolo nouă ani, până când ne-am început viața la Hamburg și ne-am simțit mereu foarte bine în el. <br /><br />Au trecut paisprezece ani și nu am nicio explicație pentru acea, să-i spunem, viziune. Probabil e mai bine că nu am. Unele lucruri e mai bine să rămână acolo unde și așa cum sunt. <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-294611423397897362024-02-01T19:30:00.007+01:002024-02-01T19:39:54.790+01:00(La muncă) nu ne plictisim deloc<p style="text-align: justify;">E perioada aia prea-minunată din an când suntem frecați și răs-para-puricați cu analize ale activității din anul precedent, retrospective, prezentări și estimări de ne pică ochii-n nas și visăm numai Excel-uri și PowerPoint-uri. Tot biroul a dezvoltat o alergie acută la fraza ”the next thing I am going to ask you to do....” și cam așa o s-o ținem până-n martie, când vor avea loc evaluările anuale. <br />Da-n sfârșit, toate astea nu reprezintă nimic nou - în fiecare an e la fel - și mai e loc și de ceva distractiv între ele. <br /><br />🚂 Discuție între un client degrabă scandalizat și un inginer pe care picase măgăreața să potolească recalcitrantul, care era-n spumele cele mari. Că nu se poate-așa ceva, s-au bușit roțile de la niște vagoane și testele de frână au ieșit bine, dar cei de la compania de căi ferate își dau cuvântul de onoare că frâna de mână era dezactivată și e revoltat că el pierde bani și cum de s-a putut întâmpla și ce să facă mecanicul să nu se mai strice roțile din cauza frânării?!<br />Inginerul însă nu era-n cea mai trandafirie dispoziție și (bănuim noi) se săturase până peste cap de atitudinea ”eu sunt mic nu știu nimic, tata-n pod jupoaie capra”.<br />- Să nu mai frâneze, a zis flegmatic. <br />Un lucru e cert, l-a făcut pe-ăla să se oprească din urlat 🤣🤣🤣.<br /><br />☕ Pe chat-ul intern: zilnic postări specifice, update-uri, noutăți din branșă etc. <br />Reacții (de la toate sediile): 3-4 like-uri, în medie. <span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto"><br />Comentarii: 0. </span><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto"><br />Vineri,
unul dintre ingineri postează un reel filmat în timp ce repara
espressorul din biroul nostru, care era stricat de vreo două zile. <br /></span><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto">Reacții (de la toate sediile): sute de like-uri, inimioare, thumbs-up. </span><br />Comentarii: câteva zeci, majoritatea din categoria „well done, bravo, good job“ etc. <span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto"><br />Astea ne sunt prioritățile, ce să mai și zicem 😀.<br /><br />🫣 Rar de tot mi se-ntâmplă să rămân perplexă, dar azi am avut unul dintre momentele alea. Cred însă că aveam motive. Voi cum ați reacționa dacă un client v-ar spune cât se poate de serios ”I need your help, internally and externally”? <br />”I will do my best”, l-am asigurat eu și bine-ar fi fost dacă mă opream aici. Numai că am adăugat, plină de solicitudine: ”both ways” 🙄.<br />Ulterior le-am povestit și celor din birou. ”Tot e bine că nu i-ai zis 'in every possible way'...”, a fost concluzia lor 🫢.<br /><br /></span></p><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto"></span><p></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-48582359235227627862024-01-28T19:50:00.001+01:002024-01-28T19:53:58.629+01:00Împreună, am ajuns la postarea cu numărul 1.500 ❤️<div><p style="text-align: justify;">S-au scurs un pic peste 5 ani de la precedenta <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2018/10/postarea-cu-numarul-1000-e-despre-voi.html">postare jubiliară</a></b> și la fel ca atunci, mă încearcă emoțiile. O medie de aproximativ 100 de postări pe an nu e foarte mult (și nu sunt mândră de mine că postarea aceasta nu a fost scrisă mai devreme); pe de altă parte, nu despre cantitatea de postări este vorba acum. <br /><br />Ci despre voi 🙂. Despre voi, cei care ați ajuns aici, ați citit și mulți dintre voi mi-ați rămas în preajmă. Pe unii am avut bucuria de-a vă fi cunoscut și dincolo de spațiul acestui blog. Nu vă puteți imagina ce sentiment extraordinar este să vă știu de cealaltă parte a ecranului, să știu că v-a plăcut ceea ce ați citit, să știu că v-a amuzat sau impresionat, să vă simt aproape când mi-am descărcat sufletul pe aici, să-mi împărtășiți din experiența voastră, să primesc sfaturi de la voi. <br /><br />De-a lungul timpului am primit și primesc atât de mult de la voi, în ciuda faptului că-n ultimii ani am scris considerabil mai puțin; cu atât mai recunoscătoare vă sunt că mi-ați rămas. <br /><br />Am ales să ilustrez articolul cu aceeași imagine de la postarea cu numărul 1.000, pentru că mi se pare la fel de reprezentativă, sau poate chiar încă și mai reprezentativă decât atunci. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhm72UYK4fZE-QNIMaA8Dhn9Rk7uZTGDARuE-DdgX9-mJc4S8NT9Zq8IWAHyKsF6on5YsYOBA_XUNXkYYSeC_yf2bdhjabpEBR8ID927Z-uzbAiuZT5yq0W-V0YhCVLrxomn4M0fh-StYBTQXvqbtbwjaNqGvQfEN2q9jYy4afyKxOAQcewdSpqcd3eik/s2000/write.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1577" data-original-width="2000" height="252" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhm72UYK4fZE-QNIMaA8Dhn9Rk7uZTGDARuE-DdgX9-mJc4S8NT9Zq8IWAHyKsF6on5YsYOBA_XUNXkYYSeC_yf2bdhjabpEBR8ID927Z-uzbAiuZT5yq0W-V0YhCVLrxomn4M0fh-StYBTQXvqbtbwjaNqGvQfEN2q9jYy4afyKxOAQcewdSpqcd3eik/s320/write.webp" width="320" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">În același timp, sunt conștientă că pe unii dintre voi i-am pierdut. În unele situații nu știu din ce cauză, în altele știu inclusiv în urma căror articole s-a întâmplat asta. După știința mea nu am, în general, opinii controversate; dar câteodată s-a întâmplat să nu fim în consens. Îmi pare rău pentru fiecare cititor care s-a simțit dezamăgit, rănit sau deranjat de ce-am scris eu, sau pur și simplu s-a săturat de mine. Și-mi cer scuze din tot sufletul și cu toată onestitatea, dacă am jignit pe cineva. Tot ce pot spune este că regret și nu a fost cu intenție.<br /><br />Nu știu dacă vom ajunge la postarea cu numărul 2.000; eu sper din tot sufletul că da 🙂. Și mai sper ca atunci când se va întâmpla asta, să ne bucurăm împreună ❤️. <br /><br />Vă mulțumesc pentru că-mi sunteți. Cuvintele sunt sărace pentru a exprima ce înseamnă pentru mine acest mic spațiu unde pot scrie, cât de mult bine mi-ați făcut și-mi faceți și cât de recunoscătoare vă sunt pentru bucățica din sufletul vostru pe care alegeți să o împărțiți cu mine citindu-mă și / sau scriindu-mi 🤗🤗🤗. <br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-74348573609305915762024-01-24T07:10:00.004+01:002024-01-24T07:28:39.855+01:00Despre femei la sala de fitness<p style="text-align: justify;">Se împlinesc în curând opt luni de când facem sport relativ constant (mergem la sală pe cât de regulat putem, de trei ori pe săptămână până să dea frigul, de două ori de când s-a răcit vremea. E mai greu cu mobilizarea când vii rebegit de pe drumuri, deh). În fine, nu despre experiența asta vreau să vă povestesc - poate altădată - ci despre un tipar de comportament pe care l-am remarcat la foarte multe surate...</p><p style="text-align: justify;">Să începem, de exemplu, cu vestiarul. Trecem peste un oarecare șoc pe care l-am avut inițial când am constatat ce lejer și lipsite de orice inhibiții se preumblă domnișoarele și doamnele ”la nudul gol” vorba ceea, prin vestiar. Adică preferă să țină prosopul în mână și nu să se înfășoare în el, ca să mă-nțelegeți. Pe undeva admir încrederea în sine, pe de alta nu înțeleg de ce-ai defila goală pușcă în fața unor străine când ți-ar fi foarte ușor să n-o faci... Da-n sfârșit, fiecare le știe pe-ale ei. Îmi văd de treabă, nu mă holbez la nimeni și pace bună. <br />Ce mă agasează însă e faptul că foarte multe dintre ele nu au niciun pic de considerație pentru restul lumii. Sunt doar câteva bănci disponibile și le umplu imediat întinzând pe ele prosoape, rucsacuri, hainele de schimb, șampoane, geluri de duș, loțiuni de corp și alte efecte personale. Ăstimp tu te înghesui pe-un colț de bancă, atentă să nu atingi lucrurile doamnelor care s-au lansat în discuții (de multe ori dezbrăcate aproape complet) și nici lucrurile nu și le adună la un loc...<br />Duminică m-am enervat rău. Făceam exact ca-n exemplul de mai sus - mă-nghesuisem într-un colț, ca să nu dau peste mimoza care se lățise pe toată banca și periodic scotea lucruri din dulăpior, trântindu-le tot pe bancă, unde oricum erau destule - când m-am pomenit că-mi trage una peste cap. Își punea hanoracul și dădea din mâini ca o caracatiță care-a băut terebentină. <br />- Vai, mă scuzați, mă îmbrac.<br />”Da, văd că te îmbraci. De fapt nu doar văd, tocmai am simțit pe propriul cap. Și mai văd și că ți-ai cumpărat bancă” 😠😠😠. <br />L-am întrebat pe om dacă și la băieți e la fel. Se fâțâie de colo-colo cu <i>dânsa</i>-n vânt? Nu, zice, își pun un prosop în jurul taliei. <span>Ocupă toată banca și se-ntind la sporovăială? Neah, toată lumea se mișcă repede, fiecare are două-trei chestii, țac-pac. Voilà! Ce-o fi așa dificil? <br /></span></p><p style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkhuJElShCuXL4hSDa3iz6AsVOtRfDyumoFevGNlYBOITqY-qrrZ6owi0jgOUUhqxgPt7SwszkA54c7oEvR3KfhFo6zsmlnPwnf2mWuPsqWzMQ7zG_2duUDB9U5DEEvj7zbYS3Kqcq_kcw-jztji2PTZwHmrZWUrYKgHdazTQekIjS1QIQe806ab7W0dk/s936/fitness.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="936" data-original-width="700" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkhuJElShCuXL4hSDa3iz6AsVOtRfDyumoFevGNlYBOITqY-qrrZ6owi0jgOUUhqxgPt7SwszkA54c7oEvR3KfhFo6zsmlnPwnf2mWuPsqWzMQ7zG_2duUDB9U5DEEvj7zbYS3Kqcq_kcw-jztji2PTZwHmrZWUrYKgHdazTQekIjS1QIQe806ab7W0dk/s320/fitness.jpg" width="239" /></a><span><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span>În sala de sport propriu-zisă situația este diferită, dar
numai în unele privințe. Pasămite există trei tipuri de aparate: 12
aparate electronice unde te autentifici cu brățara personală, care
compun circuitul de training EGYM; faci câte un minut la fiecare și
treci la următorul, deci o repriză de 12 minute pe care o reiei după o
scurtă pauză. Cei mai mulți fac câte două reprize, inclusiv noi, deși se
pot face oricâte; dar dacă le faci cum trebuie și vrei să mai ai energie și pentru cardio după, te rezumi la două sesiuni. Principiul este ca fiecare persoană să elibereze aparatul după ce-și face exercițiul de un minut, așadar să parcurgă succesiv toate cele 12 aparate, pentru a nu face pe nimeni să aștepte. <br />Alte șase aparate sunt din aceeași categorie (tot electronice și cu autentificare), dar nu fac parte din ciclul de 12; aici poți face în principiu câte reprize dorești. E doar o regulă nescrisă care spune că după două repetări eliberezi aparatul pentru a-i da ocazia și altcuiva să-l folosească. <br />Și mai există și aparatele mecanice, unde nu ne-am aventurat încă. <br /><br />La cele 12 aparate aflate în ciclu funcționează destul de bine. Se mai întâmplă uneori să fie careva din categoria ”nu-mi pasă, eu fac cât am chef”, dar foarte rar. Când a fost cazul, ne-am mutat la aparatul similar de pe un alt șir, liber în momentul respectiv (sunt mai multe șiruri a câte 12 aparate). <br />La celelalte șase însă, e bai. Cam de fiecare dată se găsește cineva care să facă 3-4 repetări, iar între ele își verifică telefonul, chat-uiește, fără să-i pese că mai sunt oameni care ar dori să se antreneze pe aparatul respectiv. <br />Eh, în 8 cazuri din 10 acel cineva este o femeie. Și nu vă spun cât mă poate enerva chestia asta. Ca să nu mai zic de variațiunea în care dai să te duci la un alt aparat (liber) și duduia care tocmai a isprăvit de butonat pe telefon în timp ce ține un aparat ocupat susură din buzițe ”ah, vă rog să nu începeți acolo, că eu mai fac aici un ciclu și apoi trec la aparatul acela, mereu le fac unul după altul!” 🤨.<br />Rar de tot se întâmplă să fie un bărbat care face de-astea. De cele mai multe ori sunt femei, și nu tocmai tinere, ci la un 40+, adică de la care te-ai aștepta la un pic mai multă considerație (sau respect, sau înțelepciune, sau nici nu știu cum să-i zic). <br />Dacă sunt două tipe care se cunosc, te-ai tuns. Vor sporovăi în loc să lucreze, ocupând inutil aparatele. În cazul în care le vede vreunul dintre antrenorii permanent prezenți în sală, vor fi rugate să-și revizuiască atitudinea; dar nici ei nu sunt mereu pe fază și noi nu suntem genul care să mergem să pârâm. Facem apel la bunul simț, dar uneori la fel de eficient am putea vorbi cu pereții. <br /><br />Dincolo de toate astea însă, noi îi dăm înainte. Ca să fiu sinceră omul meu e mult mai motivat decât mine și din fericire mă țin după el, că altminteri... 🙄.</span><br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-65840670957117911112024-01-21T20:03:00.002+01:002024-01-21T20:38:26.617+01:00Cărți și seriale de dată recentă <p style="text-align: justify;">Chiar dacă weekend-ul e ca și dus acum când scriu (nu că v-aș spune o noutate, dar na, să-ncepem în stil bacovian 😁), m-am gândit că aș putea face o mică retrospectivă a ceea ce am citit în ultima vreme, precum și a serialelor începute, terminate sau lăsate-n aer (c-a fost și unul de ăsta). </p><p style="text-align: justify;"><b>Cărțile din ultima vreme</b><br /><br /><u>”Orașul Borcanelor”, de </u><span><u>Arnaldur Indridason</u> - un nordic noir început cu mari așteptări (mai ales după ce-am aflat că fusese distins cu premiul Nordic Crime Novel Award). Și chiar dacă subiectul este unul foarte promițător, orașul fiind de fapt un laborator misterios unde se păstrează organe prelevate pentru cercetare genetică, părerea mea este că autorul nu a ”împins” lucrurile suficient de departe. Tema este deosebit de generoasă și ar fi putut fi exploatată mult mai bine. Nici inspectorul Erlendur nu mi s-a părut un personaj din cale-afară de convingător. <br /><u><br />”Labirintul Diavolului”, de John Saul</u>. Am o veche slăbiciune pentru acest autor, deși se-nscrie cu succes la categoria ”chewing gum for the brain”. Cartea asta nu face excepție, dar mi-a plăcut, în ciuda subiectului terifiant (posesiunea demonică). Nu e însă genul de poveste care să te pună pe gânduri și nici vreo morală nu are (unii preoți nu sunt ce par a fi și Papa are interese nu doar spirituale, ci și unele cât se poate de materiale, quel surpriz 🙄), iar pentru cineva care-a văzut filmul ”Exorcizarea lui Emily Rose”, inspirat din realitate și unde se abordează cazul lui Anneliese Michel - singurul caz de posesiune demonică recunoscut de Vatican - romanul lui John Saul e pistol cu apă. <br />(Off topic: nu știu dacă v-am mai zis - după ce-am văzut filmul ăsta, cu mulți ani în urmă, eu și jupânul ne-am pus la capul patului absolut toate icoanele și cruciulițele pe care le-aveam prin casă. Nu am cuvinte să vă descriu cum e realizat și ce groază te cuprinde urmărindu-l. Mai ales dacă te uiți seara, ca noi 😬).<br />Revenind - am citit absolut toate cărțile lui Saul pe care le-am găsit și știu că voi citi tot ce va mai scrie. Am și eu ne-profunzimile mele, ca să zic așa 😃. <br /><br /><u>”Piatră, Hârtie, Foarfecă”, de Alice Feeney</u> a fost o revelație. Nici nu mai știu ce-mi venise de m-am apucat de ea, dar cu greu o lăsam din mână. Titlul face referire la o metodă de tragere la sorți în care se fac anumite gesturi cu mâna, pentru a determina cine a câștigat. Doi soți, a căror căsnicie traversează o criză profundă, petrec un weekend în Scoția, în încercarea de a-și salva mariajul. <br />Numai că unul dintre ei minte și absolut nimic nu e ceea ce pare. Din perspectiva cititorului, cu toate că te crezi pregătit pentru marele twist din final, nu ești. Absolut deloc nu ești, chiar dacă autoarea a presărat pe drum câteva indicii. <br /><br /><u>”O Mână de Oase”, de Stephen King</u>. Marele, unicul, inegalabilul și irepetabilul Stephen King. Nu am terminat-o încă, dar este acel gen de carte care te face să regreți că trebuie să te duci la culcare. Am parcurs aproximativ un sfert din ea până acum și dincolo de intriga în sine, cu elementele ei terifiante inclusiv, este în primul rând o poveste despre oameni. Despre un văduv care descoperă că poate nu și-a cunoscut soția atât de bine precum credea și, încercând să soluționeze o criză personală majoră, se confruntă cu niște fenomene paranormale. Despre un bogătaș mizantrop, care vrea să obțină custodia nepoatei. Despre o tânără care încearcă să-și protejeze copilul. Și despre niște magneți de frigider care se aranjează singuri, transmițând diferite mesaje (🤨). <br />Ceva-mi spune că despre cartea asta vom mai povesti. <br /><br /><b>Seriale începute, isprăvite și / sau abandonate <br /><br /></b>Am reluat <u>”Emily in Paris</u>”</span><span> și am terminat cele trei sezoane disponibile la ora actuală</span><span>. Continuă să-mi placă povestea tinerei specialiste în Marketing ajunse din Chicago în Orașul Luminilor, deși găsesc oarecum tras de păr faptul că se scot permanent în evidență cele mai enervante clișee despre francezi. Însă ca serial de weekend (girl stuff, fiindcă nu-mi pot închipui un bărbat uitându-se la așa ceva), e simpatic și foarte potrivit. Mi se pare normal, ca non-vorbitor de franceză, să confunzi Champignons cu Champagne. Tot cu ”champ” începe și unul și altul, silvuple 🤣🤣🤣.<br /><br /><u>”Peaky Blinders”</u> nu ne-a prins, în ciuda recenziilor elogioase și ale recomandărilor. Am urmărit primul episod și n-am simțit absolut deloc dorința de a-l începe pe următorul. Probabilitatea să-l reluăm vreodată mi se pare destul de redusă. Știu că e foarte aclamat, dar na, de gustibus. <br /><br />Cel de-al cincilea sezon din <u>”Fargo”</u> ne-a lăsat cam meh. De-nceput începuse bine, dar în final n-a livrat ceea ce promisese. Comparativ cu primele trei (că de-al patrulea nu ne mai amintim prea bine) a fost slab și-a avut multe gafe, considerăm noi. Părere pe care publicul din străinătate nu pare să o împărtășească, sezonul fiind notat cu 8.9 pe IMDB (și acolo notele chiar sunt date pe bune, adică poți să te încrezi în ceea ce reflectă). L-am urmărit integral, dar nu ne-a captivat nici pe departe ca precedentele. <br /><br />Există și un serial pe care-l devorăm, efectiv: <u>”Gomorrah”</u>, inspirat de cartea cu același nume de Roberto Saviano. V-am <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2018/03/gomora-cealalta-mafie-italiei.html">povestit</a></b> acum niște ani buni despre ea (în retrospect, constat că nu m-am ținut de cuvânt; am vizitat Napoli, și bine-am făcut 🙂). Este foarte dur și cumplit de realist. Lumea aceea există cu adevărat, ceea ce-l face să fie înspăimântător. Dar e fabulos de bine realizat și despre el voi scrie cu siguranță într-o postare separată, după ce-l vom fi terminat (în prezent suntem la sezonul al doilea, din cele patru disponibile și cu greu ne desprindem. Practic, fiecare episod îl ”cheamă” pe următorul). <br /><b></b></span></p><p style="text-align: justify;"><span>Pfff, dacă mâine n-ar fi luni, cred c-aș sta cu domnul Stephen King la povești până dimineață. Asta sună cam ciudat, acum că mă gândesc 😆.<br /><br /></span></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-31773016445961185332024-01-18T19:07:00.012+01:002024-01-18T23:44:52.136+01:00Dacă nu m-ați trimis la balamuc pân-acuma...<p style="text-align: justify;"> ... sunt toate șansele s-o faceți după ce veți fi citit textul ăsta. </p><p style="text-align: justify;">Păi să vedeți.<br /><br />În perspectiva a ceea ce urmează să vă povestesc, aș putea spune despre mine că sunt un om moderat de superstițios. Adică n-o să mă vedeți aruncând sare peste umăr dacă am răsturnat solnița, nu mă impresionează pisica neagră și nu țin cont să-ncep cu piciorul drept când îmi pun pantalonii, în schimb am niște cercei despre care nutresc convingerea că-mi poartă noroc și pe care-i port în zilele când am treburi foarte importante (cum ar fi evaluarea anuală, o discuție cu un client dificil șamd).<br /><br />Ei bine, problema mea în momentul ăsta e crema de mâini. Aha, ați citit bine. Crema de mâini. Nu vorbim de o marcă anume, că la fel mi s-a întâmplat cu ultimele două mărci diferite. Vorbim de crema de mâini în general.<br />La ce mă refer când zic ”la fel”? Ei bine, a devenit destul de previzibilă treaba - un fel de profeție autoîmplinită, cum se spune în psihologie. În ziua când (nu omit să) mă dau cu cremă de mâini, se întâmplă ceva enervant la serviciu. Observasem mai demult chestia asta, dar am tot zis că mi se năzare. Băi, dar cum să vă spun, nu dă greș, practic nu există să mă dau cu cremă de mâini și să nu se-ntâmple vreo chestie de natură să-mi ofenseze feng shui-ul. <br /><br />Pasămite până de curând avusesem o cremă de la Neutrogena. Am terminat cu chiu, cu vai tubul (enervându-mă pe te-miri-ce chestie în fiecare la zi când am folosit-o) și după aceea nu m-am mai dat vreo 2 săptămâni, de mi se făcuse pielea ca pergamentul. Ești cu sorcova, cucoană, am decretat și mi-am luat o cremă Biotherm, pe care-am început-o vinerea trecută. <br />De parcă o marcă diferită ar avea vreun efect asupra mai sus-menționatei sorcove 🙄. <br /><br />Bun, ziceam că vineri. M-am cremuit cu abnegație, am fost foarte satisfăcută de rezultat și ziua de lucru aproape se-ncheiase fără să mă calce nimeni pe nervi. Taci c-am dres-o, zic. Ți-ai găsit. Exact la încheierea programului se găsi un client elvețian să-mi scrie cu o prosteală care mi-a pus nervii pe bigudiuri tot weekend-ul (încă n-am ajuns la performanța de-a nu căra după mine problemele de serviciu). Luni la prima oră am rezolvat prosteala, ceea ce însă nu a compensat pentru gândurile făcute-n weekend. <br />Câteva zile iar am lăsat-o baltă cu crema de mâini, după care m-am zborșit la mine însămi că n-o să las asta să mă influențeze și m-am cremuit din nou. Cred că trecuseră vreo 3 ore când mă pomenesc cu mail de la eternul și fascinantul meu client <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2022/03/mostre-de-comunicare-interna-sau-cum-mi.html">Dear</a></b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2022/03/mostre-de-comunicare-interna-sau-cum-mi.html">,</a> care mă informa că vrea să schimbe din temelii o procedură extrem de complexă și laborioasă, fiindcă s-a scărpinat acolo-unde-nu-pătrunde-lumina și-a decis că ”this would be easier for all parts”. Și l-a pus și pe șeful lui în Cc, probabil ca să remarce ăla ce băiet vrednic este el, vedea-l-aș mănuși.<br />Mi s-a suit sângele la cap. Chestiunea pe care vrea s-o schimbe este, cum spuneam, deosebit de complicată, a fost nevoie de vreun an de zile pentru a se elabora un proces de natură să funcționeze cursiv și eficient și facem asta cu succes de trei ani. Eh, dintr-odată a decis că dorește să facem altfel, iar ”easier for all parts” ăla i-l poate povesti lu' mă-sa, poate ea l-o crede. Fiindcă pentru mine (care trebuie să gestionez totul) nu va fi deloc mai ușor. Dar absolut deloc. Ba dimpotrivă.<br />Încă mă doare capul de nervi, și-au trecut mai bine de 5 ore de când mi-a scris. Nurofenul de 400 luat se dovedește deocamdată inutil.<br /><br />Acestea fiind zise, aș vrea să știu cum naiba o să mai am eu curaj să mă dau cu cremă de mâini<b>*</b> și de asemenea, aș fi curioasă dacă vi s-au întâmplat și vouă d-astea... (iar dacă da, eventual și cum le-ați dat de cap).<br /><br /><b>*</b>Acuma nu spun că n-o să mă mai dau deloc, dar având în vedere cum funcționează superstițiile, nu e tocmai surprinzător că momentan am o reținere... 😕<br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-73106535192524077452024-01-14T20:16:00.006+01:002024-01-14T20:28:51.249+01:00Globurile de Aur 2024: de la ”wow” la ”meh”<div><div><p style="text-align: justify;">Articolul ăsta vine cu întârziere de o săptămână - Globurile de Aur au fost decernate duminica trecută - dar sper că vă va plăcea, totuși. Cu atât mai mult cu cât n-am mai scos foarfeca la înaintare de vreo doi ani... Și, cu toate că anul acesta au fost mult mai puține rateuri comparativ cu edițiile precedente, tot a avut ce <strike>vedea</strike> forfeca. <br /><br />Dar să-ncepem într-o notă pozitivă (dați click pe imagini dacă vreți să le vedeți mărite).<br /></p><p style="text-align: justify;">❤️ Mi-au plăcut și-n viața viitoare aș vrea să arăt ca ele: <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP4OU4zZZnlE7OECxXgxGJdZx2kHS0O0Eo-NtirFkAeo7oFHDSz-GbmEfR1JMi6yPjx4Aj-XTy-mRupvrdiSmkjE-n8fa4VVZ2V30P1O0-Yt3Lxu2kEJrNyorIaaZ3Sxf2kqMszcogRqCp7IAC4vvcUkRes4YrQSoux1sbJHgPA8hc8rFITOGVpE13sL4/s1525/1.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="724" data-original-width="1525" height="274" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP4OU4zZZnlE7OECxXgxGJdZx2kHS0O0Eo-NtirFkAeo7oFHDSz-GbmEfR1JMi6yPjx4Aj-XTy-mRupvrdiSmkjE-n8fa4VVZ2V30P1O0-Yt3Lxu2kEJrNyorIaaZ3Sxf2kqMszcogRqCp7IAC4vvcUkRes4YrQSoux1sbJHgPA8hc8rFITOGVpE13sL4/w576-h274/1.png" width="576" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;">Ce-i drept, rar s-a întâmplat de-au dat chix doamnele astea când a fost vorba de alegerea ținutelor de pe covorul roșu. Au bun-gust, consilieri pricepuți sau amândouă, cert este că sunt mai mereu o apariție încântătoare la evenimente. <br />Dar ceea ce mi se pare cu adevărat remarcabil este vârsta fiecăreia dintre ele. <br /><u>Jennifer Lopez</u> are 54 de ani. Dincolo de orice intervenții estetice și-o fi făcut la nivelul feței (n-am idee câte sau dacă; n-am căutat să aflu fiindcă nu mă interesează), să ne uităm la corpul ei. <br /><u>Meryl Streep</u> are 74 de ani și cuvintele sunt sărace pentru a descrie cât de cool e, în toate privințele. <br /><u>Julianne Moore</u> chiar m-a surprins. Cred că-i posibil să fi belit niște ochi cât cepele când am citit că luna trecută a împlinit 63 de ani. (Îmi place la nebunie ideea de rochie de seară cu buzunare). <br /><br />😕 Iau notă de trecere, dar se putea și mai bine: <br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh_-ibRlEoXMY_9TgaJoufLQymGz2dCNsetrBskFH7fEFBfHHnvWaOLzXAsWY8CdOJ4YqV-SQlJL0ICBLt9VeoZnzf-kA82bWelo8qFaQk2nK3rB9zsLlXchoQPckG9Gpt7KFlqyMCKrqurMcGgHN6V82XOTTikoZ0jj7Pwewooc7o2UIFAHWjIu1fJy8/s1524/2.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="775" data-original-width="1524" height="303" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh_-ibRlEoXMY_9TgaJoufLQymGz2dCNsetrBskFH7fEFBfHHnvWaOLzXAsWY8CdOJ4YqV-SQlJL0ICBLt9VeoZnzf-kA82bWelo8qFaQk2nK3rB9zsLlXchoQPckG9Gpt7KFlqyMCKrqurMcGgHN6V82XOTTikoZ0jj7Pwewooc7o2UIFAHWjIu1fJy8/w597-h303/2.png" width="597" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><u>Natalie Portman</u> a ales o rochie splendidă (îmi amintește de un tablou de Monet), dar a dat greș, din punctul meu de vedere, în privința coafurii. Stilul ”a lins-o vițelul pe cap” nu cred că se potrivește nimănui, niciodată. <br />Fusta lui <u>Heidi Klum</u> ar fi putut fi mai puțin voluminoasă, dar având în vedere câteva eșecuri răsunătoare pe care doamna le-a avut la aparițiile din anii anteriori, zic să nu mai cârcotim și s-aplaudăm progresul. <br />Nu știu să spun exact ce nu-mi place la rochia <u>Emmei Stone</u>, dar cred că e vorba de trandafirașii ăia lucioși, care-o fac să pară o chinezărie kitchoasă. Mă rog, treacă de la noi. <br /><br />😱 Oglinda lor și-a luat câmpii?<br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUy3t38R_CHbwQlIvgqND3zpyg8IkPlJHENqvm9Lo9v5NNnFPSGPF-hTTQxHme3rlzxPcA6FkBRDJ3CDgtBk4NN1OSvK-MuoIBWSRnBbJrkq0Gqj_er7UGTRRKb180mcLlwFp8V1V_I1UTkauRTk6ZvFg2LoD8OJBf2e1yp581KiOfl7SJqHBy2co-jf4/s1580/3.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="776" data-original-width="1580" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUy3t38R_CHbwQlIvgqND3zpyg8IkPlJHENqvm9Lo9v5NNnFPSGPF-hTTQxHme3rlzxPcA6FkBRDJ3CDgtBk4NN1OSvK-MuoIBWSRnBbJrkq0Gqj_er7UGTRRKb180mcLlwFp8V1V_I1UTkauRTk6ZvFg2LoD8OJBf2e1yp581KiOfl7SJqHBy2co-jf4/w590-h290/3.png" width="590" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;"><u>Elizabeth Debicki</u> a plecat acasă cu trofeul obținut pentru rolul Dianei, interpretat în ”The Crown”. Pe bună dreptate, de altfel; jocul ei a fost, de departe, cel mai bun și cel mai veridic din ultimele două sezoane. Ar fi fost de dorit să fi deprins și ceva din stilul fostei Prințese de Wales, dar nu e cazul. Este pur și simplu o apariție ștearsă, fadă, searbădă. <br />Să-i spună cineva lui <u>Margot Robbie</u> că filmările pentru ”Barbie” s-au încheiat demult. Din ce înțeleg, ținuta purtată este o reproducere a rochiei păpușii Superstar Barbie, apărute în 1977. Mbine, ceva mă face să cred că păpușii i se potrivea mai bine și nu arăta atât de... strepezitor.<br />Nu știu cine e <u>Karen Gillan</u> și-n general cu ce se îndeletnicește, dar orice-ar fi, sper că se pricepe mai bine decât la ales ținutele. Cine și de ce ar concepe o rochie în care arăți ca o sirenă îmbrăcată la Cooperativa Motocelul Destoinic?<br /><br />🤓 În încheiere avem și trei, să le spunem, mențiuni. <br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFf_ImLl4Tzzw8nAX4DvNr506fMwC0KO0UeabKqSQSKRjJqSIErUSec0LtA6FH7lhPAsFDYF9cObnO2IwnsLUwBXGevw5vCWFw7irwzVvotDZH24FLpAguAofBz9k-7bHpSm7bUV8zHDisRIxMnuigk2tfw10GXbu_QUqEa9I_eGHiue8fNXWu8a-IS7A/s1656/4.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="863" data-original-width="1656" height="296" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFf_ImLl4Tzzw8nAX4DvNr506fMwC0KO0UeabKqSQSKRjJqSIErUSec0LtA6FH7lhPAsFDYF9cObnO2IwnsLUwBXGevw5vCWFw7irwzVvotDZH24FLpAguAofBz9k-7bHpSm7bUV8zHDisRIxMnuigk2tfw10GXbu_QUqEa9I_eGHiue8fNXWu8a-IS7A/w567-h296/4.png" width="567" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Despre <u>Rosamund Pike</u> am văzut mai multe comentarii batjocoritoare care se refereau la ea drept ”Văduva Neagră” și alte asemenea ”complimente”. Respectivilor le-ar fi fost necesară o minimă documentare pentru a afla că a ales această costumație fiindcă, în urma unui recent accident de schi, încă are niște cicatrici la nivelul feței și-a căutat ceva potrivit pentru a le ascunde.<br />Mi-a plăcut <u>Taylor Swift</u>. Nu într-atât încât s-o includ în Top 3, fiindcă rochia îmi pare totuși cam prea lucioasă, dar ce frumusețe de femeie 🙂. <br /><u>Helen Mirren</u> este de regulă impecabilă. Însă orice regulă are o excepție de natură s-o confirme, și ținuta asta gen halat de casă scos din străfundurile dulapului e una dintre ele. <br /><br />Încheiem transmisia de la aceste Globuri de Aur. Cum am zis, am văzut mult mai rău de-atât. Poate ne regăsim la Oscaruri și cu puțin noroc, poate unele doamne se vor uita de două ori în oglindă înainte de-a ieși din casă 🙄. <br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-10944101536135792952024-01-10T18:23:00.007+01:002024-01-10T18:34:37.813+01:00Intrarea separată a elevilor în școli, o traumă retroactivă <p style="text-align: justify;">De vreo două zile s-a aprins alt foc și arde cu pălălaie: elevii pătrund în școală pe altă intrare decât profesorii. Șoc și groază, ține-mă, țațo!<br /></p><p style="text-align: justify;">Dincolo de reacția absolut deplasată a uneia care, din păcate pentru elevii ei, este profesoară (detalii, <b><a href="https://www.stiripesurse.ro/o-profesoara-starneste-reactii-in-mediul-online-nu-vrea-intrare-comuna-cu-elevii-pentru-ca-sunt-categorii-diferite_3193675.html">aici</a></b>; este sordid ce-a putut să spună, în opinia mea acest om nu are ce căuta la catedră pentru că-și disprețuiește elevii), mie mi se pare că toată povestea asta se încadrează cu succes în categoria ”dacă n-am traume, îmi fac”. <br />Asta pentru că, desigur, o mulțime de adulți în vârstă de 40-45 de ani au ”realizat” că intrarea separată, pe care au pătruns în școli și licee în urmă cu aproximativ 25-30 de ani, le-a provocat traumă. Și degrabă s-au întristat corespunzător. <br /><br />Strict la subiect, nu mă plasez de nicio parte, altfel spus mi se pare o non-problemă. E foarte bine cu intrare comună, dar nu-i nicio dramă dacă nu e. Așa era pe vremea noastră (cu intrări separate), numai că nouă nu ne spusese nimeni că suntem traumatizați. Drept pentru care nici nu eram. Yours truly chiulea de la geografie, psihologie sau istorie sărind poarta cu dexteritate (se încuia la ora 08:30 și se mai descuia la 14:00; întârziații sau cei care plecau mai devreme acasă din varii motive foloseau intrarea profesorilor), chiul care ar fi fost cvasi-imposibil dacă n-ar fi fost intrare separată, din simplul motiv că probabilitatea de-a da nas în nas cu vreun profesor sau cu secretara era foarte mare. Chiar și așa m-am întâlnit odată cu profesoara de istorie, care ieșise să spioneze dacă nu cumva găsește elevi ascunși la fumat și nu mă așteptam să dau peste ea acolo. ”Unde te duci? Chiulești? Să-ți fie rușine, că mama ta e profesoară”. (Nu mai puteam de rușine, vă spun 🙄). <br /><br />Revenind. Sunt de părere că adevăratele probleme (inclusiv cele care țin de mentalitatea cadrelor didactice) sunt cu totul altele: <span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto" lang="ro-RO">pregătirea slabă, dezinteresul, meditațiile nefiscalizate, pretinsul de cadouri, jignirea și lovirea elevilor, și-ar mai fi și altele. ”Să se lucreze la mentalitate”, se burzuluiește lumea, pe simpaticul sistem al reflexivului ”să SE facă”. Bun, de acord, să SE, dar are cineva impresia că un profesor va avea vreo reținere să-și lovească elevul numai pe considerentul că intră pe aceeași ușă cu el în școală? Se-nșală. Nu acolo e problema de mentalitate a școlii românești și situații precum cele pe care le-am exemplificat nu se rezolvă dacă faci intrare comună în clădirea unei școli.<br /><br />”Segregare, discriminare, divizare”, zbiară oamenii, descoperind că sunt înfiorați de profunda nedreptate trăită cu vreo trei decenii în urmă. Fleoșc, să mă scuzați. <br />Discriminare este când un copil aflat în scaunul pe rotile nu poate intra singur în școală fiindcă nu există rampă. <br />Segregare este când pui copilul cel mai sărac în spatele clasei, în cel mai îndepărtat loc. <br />Divizare este când părinții fac grupuri pe WhatsApp ca să strângă bani ”pentru doamna”, obligându-i pe toți să dea chiar și de unde nu au și comportându-se ca niște zapcii veniți să strângă dările. <br />Astea sunt probleme serioase, nu faptul că elevii intră în școală pe altă ușă decât profesorii. <br /><br />Pe de altă parte - și oarecum off topic - aș vrea să văd profesorii făcând grevă pentru copiii care merg la toaletă în curte, pentru copiii care sunt expuși continuu la risc în clădirile care-ar fi trebuit să fie renovate de ani de zile, pentru copiii a căror singură masă pe zi ar fi cea din programul ”Laptele și Cornul”, pentru introducerea cursurilor de educație sexuală, prim ajutor și autoapărare.<br /><br />Nu doar pentru salarii. <br /></span></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-26328106523226003242024-01-07T21:33:00.006+01:002024-01-07T23:57:21.887+01:00”The Crown” - ultima reverență<div><div><p style="text-align: justify;">Și s-a mai terminat un serial care-a fost indiscutabil foarte bun, deși ar fi avut toate premisele să fie unul excepțional. Faptul că nu a fost așa e cauzat, în opinia mea, de distribuția ultimelor două sezoane, care este în mare parte pur și simplu ne-credibilă, precum și de scriitura acestora care, din motive neelucidate, a lăsat mult de dorit din toate punctele de vedere. <br /><br />Am așteptat ultimele șase episoade cu o oarecare curiozitate, dar fără nerăbdare. Eram doar intrigată să văd cum vor duce la capăt un proiect atât de aclamat, care dădea semne să se fi împotmolit pe ultima sută de metri. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq8NYOPL-j1wzS2BereOoGCg7aExe0YutYRhtUuRxpWyrIN1o-y2HJslulwKCu6xO84E8xBRfJHDcmHtQNRvxVSwMUFUbGp0pUqBvq2fWM1dDiIUgHgNns4_PgwLt5qMrHa_nandsGZAzDvdzjuwSGIuAKyGI_6ZJsM84Y-g1CkFWkPRb3IUiiyZFXerk/s1500/Crown.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq8NYOPL-j1wzS2BereOoGCg7aExe0YutYRhtUuRxpWyrIN1o-y2HJslulwKCu6xO84E8xBRfJHDcmHtQNRvxVSwMUFUbGp0pUqBvq2fWM1dDiIUgHgNns4_PgwLt5qMrHa_nandsGZAzDvdzjuwSGIuAKyGI_6ZJsM84Y-g1CkFWkPRb3IUiiyZFXerk/s320/Crown.jpg" width="320" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Acum că Diana nu mai exista, au dat ceva mai mult screen time celorlalți, dar nici așa nu mi s-a părut deloc grozav. Mama lui Kate e o codoașă, William - un pămpălău care intenționează să se
lase de școală dacă nu-l vrea Kate (dacă de prima nu sunt sigură, despre
cea de a doua am mari dubii că ar fi fost reală; William a fost crescut
în spiritul devotamentului față de Coroană și, spre deosebire de frate-su, are
conștiința datoriei), iar Regina ia în calcul să renunțe la tron în favoarea
lui Charles (să susții asta despre cea care a lucrat până cu 48 de ore
înainte de-a muri și la audiența cu Liz Truss avea mâinile vinete de la perfuzii este deopotrivă
stupid, lipsit de considerație și penibil). Întâlnirea dintre Kate și Lady Diana nu a existat în realitate și nu a avut nicio relevanță în desfășurarea acțiunii, lăsând impresia că a fost doar ca să umple niște minute altminteri goale de conținut. <br /><br />Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a descrie aceste ultime episoade, aș spune că sunt - cu o unică și absolut remarcabilă excepție - emotionless. Au lipsit emoția, intensitatea, senzația că tu, ca spectator, ești <i>acolo</i>, parte din acțiune (așa cum se întâmplase în primele patru sezoane). <br />Sunt episoade la limita plictiselii, sunt banale, sunt terne. La acest lucru au contribuit nu doar scriitura slabă și distribuția nepotrivită, ci și lipsa acurateței unor fapte - intenționată, zic ei, deși nu-mi pot imagina ce-au crezut că vor obține cu asta. <br /><br />Relația dintre William și Harry este neplauzibilă; orice-ar fi fost între ei în primii ani de după moartea Dianei, e greu de crezut că pe-atunci domina animozitatea arătată în film. Asta se potrivește mai degrabă contextului actual, dar frații au fost foarte apropiați odinioară și faptul că acest lucru nu răzbate de nicăieri mi se pare o greșeală (sau poate ține tot de denaturarea intenționată a unor aspecte reale). În orice caz, au zugrăvit un Harry atât de antipatic, încât nu poate fi o coincidență. Simpla lui apariție e suficientă să te calce pe nervi.<br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAc9-UUG1tTwIJhzT95L8-K_JJCE1LYUJMtOsDw1qsoSx1vF47sW5Kt3obUPjZ0uFlUIcnJKApzHUdndZa-ODaoa1LVcAfjhfLf5EHGL1KKKyjwqMsiD4UzyuV8m-i4fkMcS2vgxeloX5u6lsFruyKN2Y76UIMqRiMnHfQr2S76OOJ2qK0s85-0dPfnpQ/s1296/WH.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="730" data-original-width="1296" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAc9-UUG1tTwIJhzT95L8-K_JJCE1LYUJMtOsDw1qsoSx1vF47sW5Kt3obUPjZ0uFlUIcnJKApzHUdndZa-ODaoa1LVcAfjhfLf5EHGL1KKKyjwqMsiD4UzyuV8m-i4fkMcS2vgxeloX5u6lsFruyKN2Y76UIMqRiMnHfQr2S76OOJ2qK0s85-0dPfnpQ/s320/WH.webp" width="320" /></a></div><br /></div><div style="text-align: justify;">Prințesa Margaret este o prezență mult mai frecventă în acest ultim sezon, dar în niciun moment nu s-a redat relația specială dintre ea și Regină, căldura și complicitatea dintre surori (ceea ce, de asemenea, poate fi considerat un eșec. Având în vedere că acest lucru reușise extraordinar de bine în primele patru sezoane, aș putea concluziona că dinamica dintre Imelda Staunton și Lesley Manville nu a fost cea scontată, și nici scenariul n-a ajutat în privința asta). <br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY0dcNmhad-gGdBZnf5dlYJAiOXICpitxqskrY3Qn9e-Gbv1JOLZChXt7L_ZZdPTYjsMisEBGOxA5M95atd50oaJVOL5oFZS99MMCmUrTUTIxhNbgQAba98_HY04V6rKRn4ZARqaWP5FlSphPv6ASpCZ7FVVTVyCfNjFGpJMywwVO74kdgINRRUmYI63w/s1296/EM.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="730" data-original-width="1296" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY0dcNmhad-gGdBZnf5dlYJAiOXICpitxqskrY3Qn9e-Gbv1JOLZChXt7L_ZZdPTYjsMisEBGOxA5M95atd50oaJVOL5oFZS99MMCmUrTUTIxhNbgQAba98_HY04V6rKRn4ZARqaWP5FlSphPv6ASpCZ7FVVTVyCfNjFGpJMywwVO74kdgINRRUmYI63w/s320/EM.webp" width="320" /></a></div><br />Ce am apreciat însă este procedeul metaforic prin care a fost pusă în scenă (sau mai bine zis, sugerată) moartea lui Margaret.<br /><br /><div style="text-align: justify;">Spuneam mai sus că, referitor la emoția transmisă, a existat o unică excepție și am în vedere ultimul episod (”Sleep, Dearie, sleep”), care de fapt reprezintă un duios rămas-bun de la Regină. O însoțim în Westminster Abbey, unde reflectează asupra vieții sale și, după un afectuos - și plin de simbolism - intermezzo cu Philip, își vizualizează sicriul și, în acordurile cântecului ”Sleep, Dearie, sleep”, părăsește somptuoasa catedrală. <br />Ceea ce face ca momentul să fie cu atât mai încărcat de emoție este faptul că acest cântec a fost interpretat în realitate, la funeraliile Reginei, de către interpretul ei personal la cimpoi - maiorul Paul Burns.<br />Momentele de introspecție ale Reginei sunt subliniate de apariția ”versiunilor” ei mai tinere, interpretate de Claire Foy și Olivia Colman (interpretele din sezoanele 1 și 2, respectiv 3 și 4). Ele apar în principal pentru a marca frământările legate de o eventuală abdicare. Și, cu toate că nu cred niciun moment că Regina a luat în calcul asemenea eventualitate, felul în care a fost conceput și realizat momentul mi se pare extraordinar. Iar apariția dragei mele Olivia Colman, așa scurtă cum a fost, a constituit un nesperat bonus de care m-am bucurat mult 🙂.<br /><br />Foarte semnificativ mi s-a părut și momentul cu Philip. Cu tot tumultul pe care l-au trăit împreună, în moarte ca și în viață, cei doi sunt împreună. Până la sfârșitul veacurilor. <br /><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxKrTQeFZNLMwNHBu1KkFhnos1_RWYnGCqBDaKCqSqNIXyC6QS8UBmN8LyMjDAUIwfrCpzC45BpiH7i8qRo-TX_7dp3TsMCQ5dwXQRxg5-3xHNEDKl-eDbbce1AO-UF-DxgKVRa78ojo7GACojGxvbPuswk_DJxb-YiD4YXzBAkxXvIeE76W6UXhcblu0/s1075/0x0.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="716" data-original-width="1075" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxKrTQeFZNLMwNHBu1KkFhnos1_RWYnGCqBDaKCqSqNIXyC6QS8UBmN8LyMjDAUIwfrCpzC45BpiH7i8qRo-TX_7dp3TsMCQ5dwXQRxg5-3xHNEDKl-eDbbce1AO-UF-DxgKVRa78ojo7GACojGxvbPuswk_DJxb-YiD4YXzBAkxXvIeE76W6UXhcblu0/s320/0x0.webp" width="320" /></a></div></div><br /><div style="text-align: justify;">Consider că reușita absolut remarcabilă a acestui ultim episod este faptul că transmite foarte bine faptul că, odată cu moartea Reginei Elizabeth, se încheie o eră și ceea ce a împlinit ea este inegalabil și irepetabil. <br />Din punctul meu de vedere, ultimul episod a salvat întregul sezon de la eșec, fiind un demn exponent al cunoscutului dicton ”finis coronat opus”.<br /><br />Dincolo de sincopele din ultimele două sezoane, ”The Crown” rămâne un serial fabulos, pe care îl recomand oricând și care oferă o suită de perspective pe care altminteri probabil că nu ne-am fi gândit niciodată să le contemplăm. <br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-30896649825712913412024-01-04T22:57:00.001+01:002024-01-04T22:57:53.427+01:00Concertul de Anul Nou de la Viena, ca o șampanie răsuflată<p style="text-align: justify;">Am așteptat Concertul de Anul Nou de la Viena cu aceeași nerăbdare și spumoasă anticipare din fiecare an. Moț în vârful patului în camera noastră de la hotelul din Berlin, cu o cafea și cu șampanie rămasă din noaptea de Revelion, gata pentru două ore de muzică frumoasă, veselă, atmosferă sărbătorească, flori minunate și balet superb. </p><p>Am avut și-n același timp parcă n-am avut toate astea. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiEBy2HeLpFQZ6y4AvvcgcAbLKnne-Myek4TtzFDrBsqlK71Bi_R_J-BdScTC83nopbWdjO2eug4PGQ92TMWzIa5Ta-n89cAcAJVdzBcxHzGso0G4syLB4YN52He2EadN9Lo8PkOKp7N6aEhIOKjk19lcReO0pUMuxYgHdjagM6S5YLWgUuUFIuuf4UHQ/s2048/415712552_927306128756501_1732643037459660596_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiEBy2HeLpFQZ6y4AvvcgcAbLKnne-Myek4TtzFDrBsqlK71Bi_R_J-BdScTC83nopbWdjO2eug4PGQ92TMWzIa5Ta-n89cAcAJVdzBcxHzGso0G4syLB4YN52He2EadN9Lo8PkOKp7N6aEhIOKjk19lcReO0pUMuxYgHdjagM6S5YLWgUuUFIuuf4UHQ/s320/415712552_927306128756501_1732643037459660596_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;">Christian Thielemann este un dirijor extraordinar, în privința asta nu există nicio îndoială. Dar - am spus asta și când a dirijat pentru prima dată acest concert, respectiv în 2019 - nu cred că i se potrivește genul acesta de muzică, e cam prea sobru și serios și asemenea profil este oarecum incompatibil cu misiunea Concertului
de Anul Nou, unde, ca dirijor care dă ”nota generală” a evenimentului, e
de dorit să ieși din ”scorțoșenie”, ba chiar să fii oarecum ludic.<br /><br />Am rămas la aceeași părere. Nu este o postură în care să se simtă confortabil, și acest lucru s-a văzut pe întreaga durată a concertului. Din punct de vedere tehnic a fost foarte precis, a dirijat impecabil - dar fără exuberanță. Tern. Fără zvâc. Și-a făcut bine treaba, însă nu mai mult de atât. Nu m-a surprins asta, mă cam așteptam să fie așa, că doar nu era să se fi transformat radical Thielemann între timp. <br /><br />Surpriza am avut-o pe finalul concertului, când - așa cum a devenit o tradiție - pe site-ul Filarmonicii a fost anunțat dirijorul ediției din 2025. Aș fi pariat pe Gustavo Dudamel sau pe Andris Nelsons, dar aș fi pierdut. Concertul va fi dirijat de Riccardo Muti. Pentru cea de-a șaptea oară. <br /><br />Rog să nu fiu greșit înțeleasă: îmi place Muti și îl consider un dirijor fabulos. Dar sunt mulți alți dirijori foarte valoroși, cărora nu li s-a acordat onoarea aceasta decât o dată sau de două ori și au dovedit deja că merită (precum cei la care mă gândisem eu, dar nu numai). Nu mai spun de Semyon Bychkov care este mereu trecut cu vederea, deși are o relație veche și solidă cu orchestra Filarmonicii din Viena. Nu înțeleg această... lipsă de imaginație, dacă pot să-i spun așa. <br /><br />Pe de altă parte, nu am fost surprinsă să citesc avalanșa de comentarii pe pagina de Facebook a Filarmonicii, care cer imperios ”o femeie dirijor”. Port botoșei roz, dar nu prea achiesez la povestea cu cotele de gen și consider că singurele criterii pentru a ocupa o poziție sau alta ar trebui să fie competența și experiența în domeniu. În niciun caz faptul că un candidat poartă fustă și pantofi cu toc. <br />Dar nici măcar nu e vorba despre asta aici. Ca admirator și ”urmăritor” constant al Filarmonicii din Viena, sunt în măsură să știu că la ora actuală nu există o dirijoare care să fie o prezență constantă la pupitrul lor și care să fi construit o relație strânsă cu această orchestră. Este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple în viitor, dar deocamdată nu este cazul. Or, din moment ce este un obicei împământenit ca dirijorii invitați să aibă o colaborare de cel puțin zece ani cu orchestra, mă hazardez să spun că mai trebuie să treacă ani buni pentru ca acest lucru să se întâmple.<br /><br />Dacă tot suntem la acest capitol, admit că da, Filarmonica pare să fie destul de conservatoare, procentul femeilor în orchestră fiind unul scăzut (17%, potrivit unor cifre de dată recentă). Cu siguranță ar fi loc de îmbunătățiri, dar criteriul competenței este cel care trebuie să primeze.<br />Mă rog, nu e ca și cum cei mai mulți care au scris cerând ”a woman conductor” s-ar fi gândit la asta. Ei știu una și bună, să vină o femeie că așa e politically correct.<br /><br />Cu fiecare an care trece realizez cât de norocoasă am fost să ajung la concertul dirijat de Zubin, în urmă cu 9 ani 🙂. A fost ultima dată când a făcut-o (starea de sănătate nu-i mai permite un asemenea angajament) și pentru mine, cea din urmă șansă de a-l ”prinde” dirijând acest inegalabil concert. Cu adevărat, în <b><a href="http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2015/01/vis-implinit-concertul-de-anul-nou-de.html">acea seară</a></b> am avut o experiență din categoria ”time of my life”. <br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-40761165129765104782024-01-01T23:51:00.008+01:002024-01-02T08:06:39.792+01:00Prosit 2024! 🐷🍀🍄 <div><p style="text-align: justify;">La mulți ani și bine v-am regăsit! Toată lumea fresh-bonbon și cu un nețărmurit chef de muncă începând de mâine, da? 😁<br /><br />Glumesc, să nu dați tare. Sper că ați trecut cu bine în noul an și vă doresc să aveți un 2024 blând și generos cu visele voastre 🙂.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3RDW50IhoJotHCsBeqewWtM-RogUyLr91G8x0qs6zRL6kWlIw5HyY2tHPKdz4OUHlJAc4E41Fg1rWZphPzQmHgM-Q4vKWig5udrl5k9AhFHz6sHALjynDYfxtCz0CZFoFyH7sUo7-Y8VpAID94d49wXYCafB2KmSPAvc5xFa1NdYgm_-QuWuSGMOA80s/s736/4a636be185c30077c4ba894c55b1df1d.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="522" data-original-width="736" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3RDW50IhoJotHCsBeqewWtM-RogUyLr91G8x0qs6zRL6kWlIw5HyY2tHPKdz4OUHlJAc4E41Fg1rWZphPzQmHgM-Q4vKWig5udrl5k9AhFHz6sHALjynDYfxtCz0CZFoFyH7sUo7-Y8VpAID94d49wXYCafB2KmSPAvc5xFa1NdYgm_-QuWuSGMOA80s/s320/4a636be185c30077c4ba894c55b1df1d.jpg" width="320" /></a></div><p style="text-align: justify;">Noi tocmai am revenit acasă, scurtându-ne mini-sejurul la Berlin cu o jumătate de zi (planul inițial fusese să plecăm mâine foarte devreme și eu să mă opresc direct la birou). Nu s-a întâmplat nimic rău, dar pur și simplu nu aveam niciun motiv să mai rămânem. <br /><br />Berlin a fost, ca de obicei, o idee excelentă. Sâmbătă am petrecut o seară foarte plăcută cu <a href="http://tomatacuscufita.com/"><b>Andreea</b></a>, soțul ei și fetița lor și pentru că vremea a fost bună ne-am plimbat mult și bine, eu căscând ochii extaziată la fiecare tramvai (parcă v-am mai zis că am un fix cu tramvaiele, pe care le ador și care la Hamburg nu există). <br />Duminică am reluat plimbarea bifând și câteva stații cu tramvaiul, me happy, yey 🚋. Ne-am dus pe jos până la Poarta Brandenburg, dar numai ca să constatăm că nu ne putem apropia de ea fiindcă se amenaja scena pentru concertul de la miezul nopții. Trebuie să fi fost nasol pentru oamenii care se aflau aici pentru prima dată, dar asta e... <br />Am cumpărat 6 Donuts de la Dunkin' Donuts, fiind hotărâți să muncim cu râvnă. Am și o dovadă a străduințelor mele, după cum se va vedea 😀. <br /><br />Ne-a cam surprins faptul că orașul nu mai părea să fie aproape deloc decorat festiv. Am dat o raită printr-unul din târgurile de Crăciun rămase (aflat imediat lângă Universitatea Humboldt), deși ne-a cam mirat faptul că se percepea o taxă de intrare de 2 euro. Aveau multe bunătăți, dar atât de consistent fusese micul dejun, că n-am avut ”loc” pentru absolut nimic. <br />Am cinat la un restaurant indian situat în apropierea hotelului și mâncarea a fost delicioasă, după care ne-am rostogolit binișor spre cazare. Ne tot gândiserăm și răzgândiserăm ce să facem: mergem sau nu în centru la miezul nopții? Dar auziserăm din mai multe surse lucruri îngrijorătoare despre ce urma să fie pe străzi (mă refer la petarde și pocnitori), așa că până la urmă am zis să nu riscăm. A fost o decizie bună - și de la fereastra camerei de hotel aflate la etajul 6, unde eram cazați, am văzut artificii spectaculoase, probabil mult mai bine decât le-am fi văzut din stradă. Și-n tot cazul, fără riscuri. <br /><br />Bun, am zis eu. Donuts avem, șampanie avem, Revelion e - mă simt ca personajul Chester Rush, interpretat de Tarantino în ”Four Rooms”. Păi dacă tot mă simt, hai să consemnez 😀. <br />(Paranteză: n-am avut șampanie Cristal precum Chester, că deh... dar am avut <span>Moët & Chandon. Și dacă mai e cineva care n-a văzut ”Four Rooms”, nu-mi ajung cuvintele să-i recomand filmul. E atât de ”tarantinesc”, încât e pur și simplu savuros). <br /><br />Aceia dintre voi care l-au văzut vor înțelege imediat poza de mai jos, dar am făcut un colaj care include și sursa de inspirație, pentru un plus de farmec 😄. <br /></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVqlhrjvaXr4p0vGyfYkh8hO_Feo_jsR3DdBREfQIvRryQbeZjEv3uAU00AtA4_0jQwGGSlqC_t1HgIkUfXkLDzvE4hx7KWpj5Zi2Z2Ptdayrj5oFk6U4YrA7noFFypqA15dHGIg1-k3EW0925tB6wEIZHcN3thJgxFgHrq08cwp9438Rf6RZ5YNqTt60/s1422/Donut.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="963" data-original-width="1422" height="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVqlhrjvaXr4p0vGyfYkh8hO_Feo_jsR3DdBREfQIvRryQbeZjEv3uAU00AtA4_0jQwGGSlqC_t1HgIkUfXkLDzvE4hx7KWpj5Zi2Z2Ptdayrj5oFk6U4YrA7noFFypqA15dHGIg1-k3EW0925tB6wEIZHcN3thJgxFgHrq08cwp9438Rf6RZ5YNqTt60/w382-h259/Donut.png" width="382" /></a></div><i><br /></i></div><div style="text-align: justify;">”<span>When you're drinking champagne, you're drinking champagne. When you're drinking Cristal, you say you're drinking Cristal” 🤣🤣🤣. A se înlocui Cristal cu </span><span>Moët</span><span>. </span><br /><span>Dar ce dacă nu aveam Cristal, nici Chester Rush n-avea bluză cu pinguin 😀.</span><br /><span></span><br />Ne-am mai uitat un pic la televizor, am mai sporovăit și cred că era undeva spre două noaptea când dormeam amândoi. <br /><br />Astăzi ne-am urmat programul consacrat de 1 ianuarie (care a inclus, bineînțeles, Concertul de Anul Nou) și-apoi am reflectat ce facem în restul zilei. Mergem la plimbare? Neah, era înnorat și nu mai aveam energie să luăm la picior orașul adormit. Să mergem la saună sau la piscină? Am fi mers, dar două aspecte ne-au încurcat planul:<br />- nu aveam nici halat, nici papuci (după știința mea, un hotel care oferă acces la saună și piscină oferă și aceste accesorii, mai ales că aici se percepeau 20 de euro de persoană pentru asta).<br /> Ce ofereau de 20 de euro? Un prosop pentru cei care mergeau la saună. Noi aveam doar costumele de baie și, pentru că citiserăm pe site cât costă accesul, nici nu ne-a trecut prin cap că de banii ăștia nu primim măcar papuci. Pe cuvântul meu că nu suntem niște oameni pretențioși, dar acum chiar am fost luați prin surprindere. <br />- Șezlongurile de la piscină erau toate ”ocupate” cu prosoape, ale căror posesori erau fie în apă, fie aiurea; cert e că oricum n-ai fi avut unde să-ți pui efectele personale. <br />Eu nu fac saună, în alte condiții aș fi înotat, așa că omul nu s-a mai dus nici el la saună cum avusese de gând.<br /><br />Ne-am întors în cameră, am mai stat, ne-am mai învârtit, eu am mai băut o cafea și pe la patru am hotărât: haidem acasă. Ceea ce am și făcut, scutind astfel un trezit la 5 dimineața și balamucul care e foarte posibil să fie mâine pe autostradă. <br /><br />Hotelul a fost în ansamblu ok (dacă
facem abstracție de povestea de la saună / piscină, precum și de faptul că sonorul televizorului era setat la maximum 30, ceea ce-a fost
destul de enervant pe durata concertului, că nu s-a auzit deloc grozav). Per total, a fost o experiență interesantă și o binevenită abatere de la cotidian. Este foarte posibil să repetăm figura și-n anii următori (dar cu siguranță o să fim mai circumspecți în ceea ce privește eventualele oferte de wellness).<br /><br />Acestea fiind spuse, pe cai și în 2024 să pornim! 🙂<br /><br /></div>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-65045486968653988422023-12-29T20:03:00.002+01:002023-12-29T22:55:50.058+01:00În prag de An Nou <p style="text-align: justify;"> ... și numai cât am închis ochii și ”spuf!” se duse anul. <br /><br />Așa am senzația; cu toate că în multe privințe nu a fost un an ușor, a trecut foarte repede - și de fapt, nu e deloc rău că s-a întâmplat așa. Sper să-i facă loc unui 2024 mai bun și mai blând. <br /><br />Îl vom întâmpina oarecum diferit de data asta, mai exact de la Berlin. A fost ideea omului și mă las dusă de val. Au fost ani când aș fi înnebunit de bucurie la ideea de-a ”merge undeva” de Revelion, dar acum n-aș fi avut absolut nimic împotrivă să stăm acasă. Poate am îmbătrânit, poate pentru că mă simt epuizată din cam toate punctele de vedere, poate e doar una dintre dorințele care se împlinesc prea târziu. Sau poate toate trei la un loc. <br /><br />Nu ne-am creat așteptări, nu ne-am făcut niciun plan, doar suntem curioși cum va fi. Hotelul pare foarte drăguț, are și piscină, așa că am cotrobăit după costumul de baie, în ideea că poate mă bălăcesc. Nu știm nici măcar dacă vom merge la Poarta Brandenburg sau vom petrece Revelionul în camera de hotel. Depinde în primul rând de vreme și de ”vibe”, așa că nu anticipăm. Ne vom întâlni cu Andreea (alias <b><a href="http://tomatacuscufita.com/">Tomata cu scufiță</a></b>), soțul ei și fetița lor și ne vom plimba prin capitala țării noastre adoptive. Sper că schimbarea de decor ne va face amândurora bine. <br /><br />A mai rămas puțin 🙂.<br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkeRC1ueRZ_jMuk-KPluIQzy-D7hqo6IXjsv0tKYIuTq40OfzBSvRkxY8CI4U1Uleu08xQdwMm1B2gT8g1jzIk7HAuZtXg4KiLNtzbGWG2m1WLlwxvra766xG2GDyu2Kcp5JLXrp8N_VfFequB4Mu-eFbjAAt0YqHHc37ZUh2co1INwgba7FQkMpNsseM/s1280/1920x496-article-2024.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="331" data-original-width="1280" height="104" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkeRC1ueRZ_jMuk-KPluIQzy-D7hqo6IXjsv0tKYIuTq40OfzBSvRkxY8CI4U1Uleu08xQdwMm1B2gT8g1jzIk7HAuZtXg4KiLNtzbGWG2m1WLlwxvra766xG2GDyu2Kcp5JLXrp8N_VfFequB4Mu-eFbjAAt0YqHHc37ZUh2co1INwgba7FQkMpNsseM/w401-h104/1920x496-article-2024.jpeg" width="401" /></a></div><br />Poate mai revin până trecem în noul an, dar dacă nu, vă urez de pe acum să pășiți în 2024 alături de cine vă e drag și fie ca noul început să ne fie tuturor prielnic 🙂.<br /><br />Vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru că-mi sunteți 🤗.<br /><br />Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2613430708135433676.post-54982962636010427192023-12-27T23:36:00.007+01:002023-12-28T07:37:44.811+01:002023. Așa și așa<p style="text-align: justify;">Am sentimente amestecate referitoare la anul care se va încheia peste câteva zile. Privind obiectiv, a fost un an ok, din care nu au lipsit experiențele inedite și călătoriile, am citit cărți interesante și am ascultat muzică bună. <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYEcPG4qoM4Zo7KaRc-0Zqu3cQ9UxeweulyDY5ja-iSCTzgdCK1_fiaY3MNewTX1-2Ka7TRDpwb9G-FETigz225twf_xHni0xE8UfaXjpgGDOBFNl8oQKUvjErXdMxsK44U1FlLv3d53icDSf_mlp0TtdpxtZg6OeZn2NSnAR0SjSTgGMe6vDAyWWpW8k/s800/2023.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="534" data-original-width="800" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYEcPG4qoM4Zo7KaRc-0Zqu3cQ9UxeweulyDY5ja-iSCTzgdCK1_fiaY3MNewTX1-2Ka7TRDpwb9G-FETigz225twf_xHni0xE8UfaXjpgGDOBFNl8oQKUvjErXdMxsK44U1FlLv3d53icDSf_mlp0TtdpxtZg6OeZn2NSnAR0SjSTgGMe6vDAyWWpW8k/s320/2023.jpg" width="320" /></a></div><p style="text-align: justify;">🌎 Am revăzut Veneția, am vizitat Padova, insulele Murano și Burano, am ajuns pentru prima dată în Portugalia, am făcut cunoștință cu Oceanul Atlantic și ne-am ținut de mână în cel mai vestic punct al Europei continentale.<br /><br />🎶 L-am revăzut pe Zubin într-un concert și am schimbat câteva cuvinte și cu soția lui; ar fi trebuit să fie două concerte, însă pe al doilea l-a contramandat și astfel l-am văzut, pentru prima dată live, pe Gustavo Dudamel.<br /><br />🏃♀️ Ne-am apucat de sport și mergem, în medie, de 2-3 ori pe săptămână. Uneori este o experiență agreabilă, alteori tragem de noi. Nu știu să spun dacă ne place, aș zice că mai degrabă nu, dar nu ne lăsăm. <br /><br />💁♀️ Am reluat terapia. Mă ajută mult. Încă nu sunt acolo unde aș vrea să fiu. Dar dacă aș fi fost, n-aș mai fi avut nevoie de terapie. <br />Tot la capitolul ăsta, am început să meditez. Nici în privința asta nu sunt unde aș vrea să mă aflu. <br /><br />🚂 La serviciu a fost banal. Continuu să învăț în fiecare zi, fac progrese, acumulez, rezolv tot felul de dude, am mici satisfacții din categoria ”știu câte bolțuri sunt într-un boghiu de tip Y25, deci dacă un atelier vrea să mă păcălească la facturare spunându-mi că a schimbat 32 de bolțuri, îl trăznesc de toți pereții pentru că <u>știu</u> că sunt numai 20” 💪. N-o fi ceva ieșit din comun, dar pentru orgoliu (și nu numai) contează. Că alte bucurii acolo oricum nu prea am. Un ghiont încasat în primăvară, pentru care mi-au fost necesare câteva săptămâni să mă adun. Pe fondul problemelor cauzate de actualul context internațional branșa noastră se luptă din greu, deci n-aș putea spune că perspectivele sunt din cale-afară de trandafirii. <br /><br />Cu toate aceste realizări însă, anul ăsta mi-a cam stat în gât. Nu mă simt în stare să detaliez, dar a fost suficient de serios încât să mă reapuc de terapie. Un indiciu în acest sens este cât de puțin am scris pe blog. Aproape că nu-mi vine să cred. Atât de puțin... <br />Am încercat să scriu mai des, credeți-mă că am încercat. N-am putut. N-a mers. <br />Încă nu sunt bine. Sper să ajung să fiu. <br /><br />2023, ai fost pe cât de ok s-a putut. Dacă eu n-am fost și nu sunt bine, cel puțin am făcut niște pași pentru a fi, și pentru asta îți mulțumesc.<br /><br />2024, te rog să fii bun cu noi... Să fim bine și eu să găsesc ceea ce caut. <br /><br /></p>Gretahttp://www.blogger.com/profile/09990271206287804511noreply@blogger.com2