Pentru ca se apropia sesiunea de vara si intre timp ajunsesem la concluzia ca e imposibil sa invat in camin la nivelul la care-mi propusesem, am purces la cautat o gazda. Nu aveam prea mult timp la dispozitie, asadar am acceptat sa vad camera propusa de "domnul Mircea", dupa ce aflasem ca in aceeasi casa mai locuiesc "mamica" si "cateva fetite, studente ca si dumneavoastra".
Ma rog, domnul Mircea parea sa aiba o oarecare predispozitie spre a dimininutiviza orice substantiv, iar judecand dupa voce i-as fi dat lejer vreo 50 de ani, dar asta e, nu cu el am eu treaba, e doar "intermediar". Hait, mi-am zis, pana la "mamica" ma mananca sfintii...
S-a dovedit ca ma inselasem, domnul Mircea era nerabdator sa inchirieze si ultima camera disponibila din casa si m-a anuntat ca ii par "inteligenta si simpatica". I-auzi. Pretul era destul de piperat (60 de dolari pe luna in '99, camera nedecomandata), dar eram in criza de timp si ma gandeam ca, oricum, e vorba numai de o luna, cat dureaza sesiunea - iar din toamna urma sa caut altceva. Am batut palma si am fost invitata sa mi-o prezinte pe "mamica".
Aceasta era o batranica scunda si aparent inofensiva (numai aparent, dupa cum urma sa constat), care citea Biblia si avea patru bigudiuri, toate inghesuite in frunte. Parca isi facusera niste randunele cuib in crestetul ei. Altminteri, o infatisare blajina.
- Ai adus fetita, Mirciulica?
Aha, deci treaba cu diminutivizarea e mostenire de familie. Pana sa apuce vreunul din noi sa spuna ceva, continua:
- Duduie, esti studenta?
Putine chestii imi displac mai mult ca apelativul "duduie". Si cuvantul "doctora", ca veni vorba, dar sa nu ne abatem de la subiect.
Am lamurit-o ca sunt, a cerut legitimatia de student spre confirmare si s-a declarat multumita.
- Eu aici vreau fetite culte! urma ea si apoi imi recita dintr-o rasuflare regulamentul de ordine interioara: fara fumat, fara muzica "la refuz", fara "taraboi", fara barbati, fara "intarziat noaptea pe strazi" (de parca nu poti sa intarzii si altundeva in afara de strazi, intre noi fie vorba).
In sfarsit, ne-am pus de acord, eu repetandu-mi ca e doar o situatie temporara. Camera era in regula, cu intrare separata, dar pentru a avea acces la baie si bucatarie trebuia sa trec printr-o alta camera, locuita de doua fete. Incomod pentru ambele parti, dar nu era nimeni vinovat de situatie.
M-am mutat chiar a doua zi si am rasuflat usurata: in sfarsit, liniste. Daca n-as fi avut un teanc absolut intimidant de cursuri de invatat, cred c-as fi dat petrecere de incantare. Sau poate nu, sa nu uitam de "fara taraboi".
Ceva mai tarziu am facut cunostinta cu fetele, cele doua fiind de fapt trei - a treia locuia in alta camera. Am sporovait girl stuff, am baut niste suc, inevitabil am vorbit si de sesiune. La un moment dat, am avut sentimentul ca fetele ma studiau si asteptau ceva anume, dar nu-mi dadeam seama despre ce e vorba, asa ca le-am intrebat.
- Auzi, tu ai fost pe la baie de cand ai venit?
Ajunsesem doar de vreo 2-3 ore si nu fusese necesar, asa incat am zis ca nu, dar de ce ma intreaba?
Priviri complice.
- Ei, asteptam sa te duci si vorbim dupa aceea.
Bineinteles ca am insistat sa-mi spuna, ele nu si nu... insa ca raspuns la temerile mele, m-au asigurat ca nu-s sobolani in baie sau alte lighioane, dar mai mult n-au vrut sa-mi dezvaluie. Linistea mea tindea sa se spulbere, si oricum intre timp aparusera ceva necesitati fiziologice, asa ca mi-am facut curaj.
Am patruns cu precautie maxima in baie, asteptandu-ma sa sara cineva (sau ceva) la mine ori sa-mi cada o galeata cu vopsea in cap. Nu s-a intamplat nimic din toate astea, mi-am facut treaba si m-am intors in camera, mai linistita dar in acelasi timp si mai contrariata decat inainte. Care era treaba cu baia, pana la urma?
- Stai ca afli imediat.
Intr-adevar, n-a trebuit sa mai astept mult. "Domnisoara cea nouaaaa!" se auzi din strafundurile casei (era casa tip vagon, iar eu eram in ultimul compartiment, cum ar veni).
Batranica navali cu un aer razboinic. Era toata o revolta. Mi se parea ca pana si cuibul de randunele din crestet se uita la mine cu repros.
- Dumneata ai fost acum la baie, nu-i asa, duduie?
M-am vazut nevoita sa recunosc fapta. Fetele mustaceau de zor, dar nu mai eram atenta la ele. Nici nu aveam cum, dat fiind ca batrana ma insfacase de-o aripa si ma zorea spre baie.
- Ce ti-a facut firul acesta?
(Era vorba de snurul de la bazinul toaletei).
- ...............
- Dumneata ai toaleta acasa? continua interogatoriul (ma tinea in continuare de mana).
- Da, dar...
- Si tot asa il tragi?
Pacatele mele. Exista mai multe stiluri de a trage apa la toaleta? Aveam sa aflu imediat ce ignoranta eram.
- Ai tras de el cu dusmanie! Cu ura!
Explicatia era, de fapt, cat se poate de simpla. Bazinul de toaleta era in ton cu proprietara, adica foarte inaintat in varsta si, daca nu trageai extrem de atent, se bloca undeva sus. Da' daca nu-mi spusese nimeni?!
- Sa-ti arat cum se face. Ia firul in mana.
- Lasati, am inteles, o sa stiu de-acum...
- Nu, fa cum ti-am spus! Asa.... acum trage usooor.... Nu asa tare, usor! Asa, si-acum numara: 1...2...3...
S-a oprit cu numaratoarea la 20. Am vrut sa dau drumul pacatosului de fir.
- Nu asa, ca se strica! Numara in sens invers: 20... 19.... 18.... Cand ajungi la zero, ii dai drumul!
- Asa se trage apa, concluziona ea mandra de sine la sfarsitul training-ului.
Mais voila, nu-i asa ca nici voi nu stiati cum se trage apa? Cand am revenit in camera, fetele erau rosii la fata de ras. Avusesera parte, bineinteles, de acelasi instructaj...
Batranica s-a dovedit a fi un izvor nesecat de surprize. Pe parcursul saptamanilor urmatoare mi-a oprit de cateva ori boilerul, caruia ii dadusem drumul ca sa fac dus ("e fierbinte! Sare casa in aer!"), s-a zburatacit la mine cand m-a gasit spaland vase ("apa se infiltreaza in podea si putrezeste lemnul!"), a dat navala peste noi cand ne uitam toate la un meci si tocmai exclamaseram incantate ca marcase Romania ("sunteti niste huligance!"), m-a facut sa ies din cada cu parul ud si plina de clabuci ("iesi, am nevoie urgenta!" - asta in timp ce se impingea hotarata in usa pe care, prevazatoare, o incuiasem), a mancat din alimentele noastre puse la frigider ("sunt femeie batrana!" "Dar puteati sa ne intrebati, nu era nicio problema..." "E casa mea, nu fiti mitocance!"), s-a revoltat cand ne-a gasit, de ziua mea, band niste Heineken ("daca stiam ca sunteti betive, nu va primeam in casa!"), dar apoi s-a imblanzit si mi-a compus o poezie - un fel de imn de fapt, pe care l-a recitat cu aplomb si din care-mi amintesc doar fragmente... ("Greta, azi ai implinit 19 ani! / Iti uram sa traiesti si la multi ani! (...) Ai o memorie prompta, agera/ Si o vointa incomensurabila!" - n-am idee de unde stia, da' folosea cuvinte elevate, ce-i drept).
Dupa ultimul examen am plecat de-acolo fara regrete. Imi facusem "botezul focului", dar nu stiam ca din toamna voi avea parte de alte peripetii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu