Salată de weekend (XXXVIII)

Voi de ce nu ziceți că din iulie nu v-am mai făcut salată? Tot io să bag de seamă, sireaca de mine 🙄

Luați cât e caldă, vorb-aia. 

1) Joi s-au împlinit 13 ani de când am sosit cu un autocar Atlassib la Nürnberg, speriată de avalanșa de schimbări care se prefigurau și-n același timp emoționată de noua viață pe care urma să o încep. Ușor n-a fost, dar Germania s-a dovedit bună și îngăduitoare cu noi, fiindu-ne în același timp și ca un fel de profesor care ne-a învățat una dintre cele mai dificile și-n același timp folositoare lecții: aceea a răbdării. Nu că nu ne-ar mai prinde și-acum cu temele nefăcute la materia asta...

2) Ieri m-a găsit vrednicia și-ntr-o oră am manufacturat chestia asta. Cu mere, foarte simplă.  După ce-a gustat, onorabilul a zis că parcă e de la o cofetărie cu ștaif. Cred că asta e o încurajare să recidivez 🤔 

Data viitoare parcă m-aș aventura la ceva cu prune. Fructe de sezon, adică. Mai vedem, vorbim, ne împrietenim 🙄

3) Astăzi am văzut pe Netflix un film neașteptat de bun - ”The Highwaymen”, cu Woody Harrelson și Kevin Costner. Este povestea adevărată a detectivilor Frank Hamer și Maney Gault, cei care au reușit să pună capăt crimelor cuplului Bonnie & Clyde, luându-le urma și organizând o ambuscadă în care cei doi au fost uciși de către poliție.
N-aveam mari așteptări, dar filmul ni s-a părut foarte reușit și vi-l recomand. Zic asta gândindu-mă și la cele mai recente criterii tâmpenii emise de Academia Americană de Film, în urma cărora nu se știe când vor mai apărea filme de calitate. Distribuția a fost fericit aleasă (Costner și Harrelson chiar seamănă cu polițiștii pe care i-au interpretat, și jocul a fost foarte convingător), scenografia a fost bine făcută - ca un exemplu, scena ambuscadei a fost filmată în chiar locul unde s-a petrecut cu adevărat - și per total lasă impresia unui documentar narativ, ca să spun așa, din care nu lipsește umorul. 

4) Mi s-a recomandat să citesc ”Forsyte Saga” (având în vedere pasiunea mea pentru ceea ce este Bristish), așa că am început primul volum și deocamdată îmi place. Are acel... aer ”gomos”, dacă pot să mă exprim astfel, tipic britanic. În aceeași notă am vrut și să mă uit la ”Downton Abbey”, dar a fost scos de pe Netflix, grrr.

5) Anul ăsta nu ajung în România, fir-ai tu să fii de Covid cu pangolinul tău cu tot. Un an fără să-l văd pe tata, un an fără să aprind o lumânare la mormântul mamei și bunicii. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva, but then again, niciodată n-a mai fost pandemie. Ufff... În sfârșit, asta e. Sănătoși să fim, și să scăpăm de parascovenie.

Hai, să ne fie lunea suportabilă. Pentru eventualitatea în care citiți acest text mâine dimineață, avem cafea la metru: ☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕☕