America a ales, și-o să trăim cu asta și noi și ei

Am zis inițial că n-o să scriu despre alegerile de peste ocean, dar nu mă pot abține, mă mănâncă, trebuie să mă exprim 😀.

No, așa. Spuneam alaltăieri că potrivit sondajelor scorul e foarte strâns, dar aveți cuvântul meu că nici prin cap nu mi-ar fi trecut că asemenea diferență poate fi posibilă.

De fapt, eram destul de sigură că nu vom avea rezultatul final înainte de sfârșitul săptămânii. Anticipam o cursă umăr la umăr, în care alternativ va fi când unul, când celălalt în frunte, cu variații minime de scor, până când, probabil în weekend, se va trage linie. În niciun caz nu mă așteptam la asemenea diferență și cred că merită să vorbim un pic despre asta.

După cum vedem, Trump și-a adjudecat 277 electori și 71.212.766 de voturi. Prin comparație, acum patru ani Trump avusese 232 de electori și 74.223.975 de voturi. Nu cred c-o să pricep în viața asta cum funcționează sistemul electoral american, dar luând-o băbește, pe număr de voturi, vedem limpede că-n ultimii patru ani a pierdut un pic peste trei milioane de alegători.
Dar cum arată situația în partea cealaltă? Păi să vedem: 224 de electori și 66.282.947 voturi. În 2020, Joe Biden a câștigat cu 306 electori și 81.283.501 voturi, stabilind inclusiv recordul pentru cel mai mare număr de voturi primite de un președinte american.

Față de 2020, republicanii au pierdut un pic. Democrații, în schimb, s-au prăvălit de-a berbeleacul. O asemenea prăbușire nu poate fi justificată numai de ”pfff, ce nătărăi sunt americanii”, cum am tot citit astăzi. E ușor să te înfoi pe ei, vaaaai, cum au votat. Dar că le e tot mai greu să se ajungă cu banii de la o săptămână la alta, că la supermarket cumpără tot mai puțin cu aceiași bani din cauză de inflație, și cine știe câte alte greutăți au de care noi habar n-avem, nu ne gândim. Dacă peste 70 de milioane de oameni au decis că vor altceva, înseamnă că democrații au făcut niște greșeli oribile.

Așa m-am săturat de cât li s-a tot pus democraților palma-n fund. Nu, frate, au făcut-o de oaie! Și Kamala n-a pierdut numai pentru că e femeie și e de culoare, deși America e mai conservatoare decât își închipuie mulți. Au fost și alte cauze, fundamentale, care trebuie analizate. Dacă-i tot jelim pe democrați că vaaaai, bieții de ei au pierdut pentru că au vrut să aducă la Casa Albă o femeie, tot de-a mirarea o să scriem și peste 4 ani.

Faptul că Trump a câștigat și votul popular (nu se mai întâmplase din 2004 ca un republican să câștige votul popular) mi se pare deosebit de semnificativ, ca și faptul că republicanii au câștigat și Senatul, și de asemenea - din ce-am înțeles - Camera Reprezentanților. Practic, au câștigat tot ce se putea câștiga. Ce ne spune asta? Dincolo de orice sistem electoral alambicat, majoritatea i-a vrut pe republicani. Sau nu i-a mai vrut pe democrați. Și cu asta basta. Dreptul lor, votul lor.

Că veni vorba, până la ora asta Kamala n-a binevoit să iasă cu niciun mesaj public. Ce fel de lider e? Au votat-o peste 66 de milioane de oameni, care cu siguranță sunt amărâți. Nu are chiar nimic să le spună, niciun cuvânt, nicio îmbărbătare, nicio asigurare că nu vor fi lăsați de izbeliște și lupta va continua din opoziție? Poate consideră că nu merită, din moment ce n-au votat-o destui, sau poate e prea dărâmată de rezultat. În ambele cazuri, nu se dovedește a fi un lider. Iar dacă iese acum, la spartul târgului, degeaba mai iese. Momentul când era nevoie s-o facă a trecut.

Nu văd rostul văicărelilor, ”vai, cădere morală” (🙄) și nici a potopului de injurii adresate celor care l-au votat pe Trump. Va trebui ca întreaga lume să joace cât mai bine cu cărțile pe care le are.

The game is on, ca să-l citez pe dragul de Sherlock Holmes (am devenit fan absolut al lui Benedict Cumberbatch. Știu că v-am mai zis asta, dar ceva-mi spune că o să vă mai zic 😀).