Diverse & disparate (IV)

1) Viaţa fără Insipidă e un parfum de roze - şi nu glumesc :)) Atmosfera este sensibil mai relaxată, treburile sunt făcute la timp şi aproape fără nervi, dacă e prea mult de muncă pentru o singură persoană primesc ajutor (un coleg de la alt departament care, îndrumat, lucrează foarte bine), nu mai am de-a face cu aere de superioritate şi mutre şi, bonus, e ordine! Nu mai sunt cartoane zvârlite pe te-miri-unde, nici ghemotoace de hârtie cât vezi cu ochii, nici etichete inutile lipite pe birouri. E pur şi simplu curat, în toate sensurile posibile. Şi peste toate astea, inclusiv Helpdesk-ul pare să fi primit un suflu nou de energie - de exemplu, ieri m-a scos Memo dintr-o mică dandana foarte rapid, fără enşpe mail-uri, print screen-uri şi telefoane. Să nu-i fie de deochi, ptiu, ptiu. În concluzie, Insipido, stai acolo unde eşti că stai bine.

2) Am cumpărat, de îndată ce au apărut, CD-ul şi Blu Ray-ul concertului de Anul Nou de la Viena. Oamenii s-au mişcat incredibil de repede: CD-ul a apărut pe 9 ianuarie, iar Blu Ray-ul pe 30. Senzaţia, când am ascultat piesele, a fost inedită, în sensul că le ascultam şi mă tot gândeam: "Da' oare eu unde eram când s-a cântat asta şi asta şi asta? Clar, le-am ascultat, am fost acolo, dar de ce nu-mi amintesc de ele decât foaaarte vag?". O singură dată mi s-a mai întâmplat aşa, respectiv la cununia religioasă. Urmărind filmarea pe DVD, mă întrebam: oare chiar s-au petrecut toate alea? Da, evident că ni s-au pus pirostriile, evident că mi s-a urat "şi tu mireasă, mărită să fii ca Sara, să te veseleşti ca Rebeca...", evident că ne-am învârtit pe "Isaiia dănţuieşte" - dar eu nu-mi amintesc, de facto, aproape nimic din toate acestea. Emoţiile au fost mult prea intense. Faptul că mi s-a întâmplat acelaşi lucru la concert mi se pare grăitor. 

3) Nu mi-am regăsit mutra pe Blu Ray, aşa cum o fărâmă din mine trăsese nădejde. Dată fiind situaţia, nici n-ar fi fost posibil: urmărind concertul, am realizat că nu s-au folosit imagini de la toate cele trei reprezentaţii, ci au "turnat" pur şi simplu versiunea de pe 1 ianuarie. Îmi imaginez că la bază au stat şi raţiuni de ordin pragmatic - au vrut să dea drumul cât mai repede DVD-ului şi Blu Ray-ului - dar, pe de altă parte, poate că versiunea de pe 1 ianuarie a fost ireproşabilă şi n-a fost nevoie de editare video. Mdeah, şi uite-aşa am ratat şansa de a intra în istorie :))

4) Am ezitat până acum să vă spun asta, în ideea că mă veţi suspecta de vreo doagă lipsă, dar am decis să-mi asum riscul. În timpul concertului, au existat două momente în care Zubin s-a uitat fix la mine. Nu, nu mi s-a părut. Fix. Am avut sentimentul că-mi priveşte direct în suflet, pentru că eu practic nu mi-am luat ochii de la el. "Sper că nu te-ai apucat de dirijat", a comentat soţul când i-am povestit. Eu sper că a simţit un val de fericire venind de undeva din dreapta sus. Şi mai sper că nu şi-a adus aminte de admiratoarea de la München :)

5) În alt registru, coşmarul continuă. Azi, preţ de câteva ceasuri, am avut motive să cred că e finalul. Nu a fost azi. Poate va fi peste câteva zile, poate peste o săptămână, poate peste o lună. Între timp, încerc să-mi ţin minţile la un loc.