Vine lunea, bine-mi pare

Mă rog, a nu se lua titlul chiar mot à mot, deși foarte departe de adevăr nu e. Cred că-i una dintre puținele duminici în care nu încep să mă jelesc încă de la amiază că n-am niciun chef de dus a doua zi la lucru. Bine, nu e ca și cum aș da pe dinafară de elan muncitoresc :)) Dar am așteptat cu nerăbdare seara aceasta de duminică, având în vedere că pe postul de televiziune Arte a fost transmis în direct concertul aniversar al lui Zubin Mehta, desfășurat la Mumbai și susținut de orchestra Filarmonicii Israeliene. Împlinește o vârstă rotundă săptămâna viitoare și astăzi a susținut primul concert dintre cele programate cu această ocazie.

Sigur, nu există comparație între experiența live a unui concert și cea pe care o ai urmărindu-l la televizor. Cu toate acestea, m-am pomenit fremătând de emoție în așteptarea transmisiunii. Mi-am pregătit o cafea, m-am instalat comod în fața televizorului și, asemeni norocoșilor spectatori aflați la National Center for the Performing Arts din Mumbai, am aplaudat la intrarea lui Zubin și a lui Pinchas Zukerman, care a interpretat prima lucrare din programul serii: concertul pentru vioară și orchestră de Beethoven. 

Îmi place mult Beethoven, chiar deosebit de mult, dar nu mai ascultasem acest concert până acum și eram foarte curioasă. Știam doar este una compozițiile preferate ale tuturor violoniștilor și că, pentru a o compune, Beethoven nu a apelat la soliști de vioară. Mi s-a părut o lucrare încântătoare, nu foarte solicitantă pentru ascultător și deosebit de melodioasă - în special partea a treia (”Rondo. Allegro”). Cu siguranță îmi doresc să o ascult live la un moment dat - preferabil în interpretarea lui Itzhak Perlman sau a lui Sarah Chang, doi dintre violoniștii pe care-mi doresc foarte mult să-i audiez în spațiu și timp real. 

După concertul de vioară a urmat o pauză de aproximativ un sfert de oră în timpul căreia, spre marea mea încântare, s-a difuzat un scurt interviu cu Zubin, realizat ieri. Mi s-a umplut sufletul de drag și, din ceea ce a spus, am reținut două chestiuni: 

- ”Să nu subestimăm niciodată puterea muzicii”.

Cât de adevărat. Câtă bucurie, liniște în suflet și bogăție interioară mi-a adus muzica... :)

- ”Am multe planuri și proiecte.  Nu am nicio intenție să mă retrag din activitate.”.

În programul lui sunt incluse concerte până în anul 2019 inclusiv. Ce pot spune, am zâmbit din toată inima auzindu-l. Sper să mai am parte de concerte de-ale lui. De cât mai multe...

A povestit, de asemenea, despre concedii petrecute împreună cu soția sa în locuri precum Antarctica, Rwanda sau America de Sud. ”De obicei mă  întorc din vacanță mai obosit decât înainte de-a pleca”, a mustăcit el. ”Imediat după ce ne-am întors dintr-un safari, aveam programată o repetiție cu simfonia a VIII-a de Bruckner. La primele acorduri din Adagio, mi-am spus 'în sfârșit, am parte de liniște'!”.

În cea de-a doua jumătate a concertului au fost incluse două lucrări de Maurice Ravel: poemul coregrafic ”La Valse” și suita ”Daphnis și Chloe”. Pe astea le știam și-mi plac, prima parcă puțin mai mult decât a doua :) Iubesc valsurile, ce vreți :)), deși lucrarea lui Ravel e mai mult decât un simplu vals, e mai profundă, mai... tenebroasă, aș spune. ”Daphnis și Chloe”, compoziția cea mai lungă a lui Ravel, mi se pare un pic mai greu de ascultat la început, dar apoi tonalitățile se schimbă și muzica devine intensă, aproape grandioasă. Am fost atentă la harpă în mod deosebit - ce instrument bogat și ofertant! O experiență interesantă pentru mine, care, dintre lucrările lui Ravel, cel mai des ascult celebrul Bolero. Poate acum mi le voi apropia mai mult și pe cele două din seara asta.

La finalul concertului, în ovațiile publicului, tuturor celor de pe scenă li s-au pus la gât ghirlande de flori - o tradiție comună în India. A fost frumos, deosebit de frumos și m-am încărcat de energie, apropo de ce spunea Zubin despre puterea muzicii. 

Acestea fiind zise, o săptămână bună să avem! Și melodioasă :)