Nu știu ce se întâmplă cu articolele de vacanță (în general vorbind, nu mă refer neapărat la serialul cel mai recent, sau nu numai), dar cred că tind să-și piardă energia. Sau poate de fapt problema e la mine, că nu mai reușesc să mă motivez încât să le scriu cu zvâc, de să-mi placă și mie să le recitesc ulterior.
În fine. Încheiem astăzi serialul siciliano-maltez, adulmecând un pic prin bucătăria malteză. Bucătărie despre care se poate spune că nu știam nimic, dar - dată fiind poziționarea geografică - anticipam că se bazează în mare măsură pe preparate din pește și lighioane (🐙 cu neamul lor). S-a dovedit că avusesem și n-avusesem dreptate.
Acesta e un exemplu de meniu tipic maltez (”maltese street food”, spuneau ei). M-am mirat să văd cârnați pe listă - nu știu de ce, dar nu-i vedeam deloc potriviți în cadru - și încă și mai surprinsă am fost să văd iepurele. Iepure care s-a dovedit a fi nelipsit în toate meniurile, prin urmare am cercetat și am descoperit că mâncarea tradițională malteză este Stuffat tal-fenek, preparată din iepure fiert înăbușit într-un sos aromat de roșii, vin și mirodenii. Obiceiul consumului de iepure este vechi, din secolul al XVI-lea. În perioada aceea iepurele era considerat o
delicatesă, iar tradiția s-a perpetuat.
În principiu eu nu mănânc iepure (fără a avea un motiv anume, dar din simpatie pentru urecheat; tot din cauza asta nu mănânc nici gâscă, rață sau căprioară), dar acum l-am încercat, din curiozitate și, recunosc, un oarecare snobism.
Carnea a fost fragedă, însă nimic ieșit din comun. Probabil n-am nimerit noi unde trebuie. Ce e drept, ne-a fost foarte la îndemână să mâncăm la un food court din centrul Vallettei, unde aveam la dispoziție multe opțiuni, la prețuri convenabile.
În mare parte am mâncat banal, dar gustos. Între noi fie vorba, mult mai gustos decât iepurele 🫢. De exemplu, un Jalfrezi de la indian sau un cotlet de vită.
(La drept vorbind cred că Zubin ar fi avut multe de zis despre Jalfrezi ăla, și mai nimic de bine. Pentru canoanele adevăratei bucătării indiene, foarte probabil era insuficient condimentat. Dar nouă ne-a plăcut).
Dacă nu pun la socoteală berea de la fabrica Farsons, ăsta a fost singurul pahar de alcool pe care l-am băut în acest concediu:
Limoncello Cocktail. Merge, da-n ceea ce mă privește e un caz clasic de stricat orzul pe gâște. Mai bine rămân la Hugo și Aperol.
Tot la food court am experimentat și niște frigărui de pui, deosebit de fragede. Sosul care le însoțea le-a făcut să fie cu adevărat savuroase.
Iată și cârnații maltezi. Trec clasa, dar nu sunt ceva ce aș comanda a doua oară. Poate ar fi avut alt gust la unul dintre restaurante, însă prețurile nu erau tocmai încurajatoare - sau cel puțin, nu pentru a merge în fiecare zi.
Am păstrat restaurantul pentru ultima seară, un obicei pe care l-am preluat de ceva vreme. Identificăm un restaurant mai ochios și facem rezervare cu o zi-două înainte. În Valletta nu ne făcuserăm încă planul în acest sens, dar am trecut pe lângă Embassy Valletta Hotel și am văzut că aveau restaurant pe terasă, la ultimul nivel.
Soțul a luat și un aperitiv (nu mai rețin ce era, parcă era cu pește, dar aș spune că se încadra cu succes la categoria ”fonfleu”).
Floricelele alea erau naturale, pretty please 😀. Păi ori suntem rafinați, ori nu mai suntem.
Ca fel principal, ne-am hotărât amândoi pentru paste. Și da, știu că farfuriile astea sunt tipice pentru servirea pastelor, dar tot nu scap de sentimentul că ne-au pus două linguri și le-a tremurat și mâna.
Eu m-am decis pentru un desert care a fost gustos și, mai ales, amuzant. Ziceți și voi, cum să nu fi râs când am văzut chiftireaua asta mică, pierdută în imensitatea farfuriei? 😁 Dar cel puțin a fost bună. Per total jupânul cred că a ieșit mult mai bine, cu o Lava Cake.
De pe terasa restaurantului am privit Valletta și ne-am luat rămas bun. A fost frumos, interesant, ne-am relaxat și am aflat multe lucruri noi.
Aici se încheie serialul concediului nostru din Sicilia și Malta. Sper că v-a plăcut și că ne veți însoți și în următoarea vacanță (despre care încă nu ne-am hotărât unde va fi, dar cântărim câteva idei) 🙂.
4 comentarii:
Parcă a fost mai apetisantă Malta decât Sicilia :) (sau îmi e mi-e foame acum.) dar știu ce zici, parcă de când v—ati Întors până la ultimul episod de pe blog legat de vacanță ești deja prea băgat iar în cotidian ca să te mai gândești la ce a fost. Săptămână ușoară să ai!
Sunt curioasa, gnocchi aia verzi erau buni? Eu am mancat in Florenta, la un restaurant recomandat de gazda si au fost cei mai buni gnocchi din viata mea. In rest sunt multumita pe unde merg la mare sa mananc cat mai mult peste si fructe de mare, recunosc, imi chiar plac lighioanele, am mancat si percebes in Cascais, google it.
Mada, să știi că ai dreptate! Partea asta de Sicilia n-a fost deloc așa gustoasă, dacă mă gândesc la experiența de-acum doi ani, din partea cealaltă. Și, de asemenea, ai dreptate și relativ la ”deconectarea” de la concediu, cel mai probabil așa se explică lipsa de zvâc...
SAM, ăștia ai noștri au fost absolut banali. Nimic de reținut, nimic la care să te gândești că ai comanda din nou...
De percebes aud acum pentru prima dată 🙂 Uneori îmi spun că e regretabil că nu-mi plac fructele de mare, atâția oameni spun că sunt delicioase, dar asta e, nu sunt pentru mine...
Trimiteți un comentariu