Înainte să purced efectiv la scrierea acestui articol (pe care-l anticipez a fi destul de lung; sper să-mi mai pun frână pe ici, pe colo, totuși), vreau să las un disclaimer, respectiv să vă fac o promisiune: chiar dacă nu ați văzut serialul până acum, puteți citi cu toată încrederea fiindcă nu voi da niciun spoiler. Nu veți afla de la mine cine este Red John (că ăsta e misterul primordial, care a constituit practic ”pivotul” întregii povești), dar poate vă voi convinge să aflați chiar voi, urmărind serialul. Fiindcă asta pot să v-o spun: merită cu prisosință.
De fapt, nu doar că merită. De-a lungul timpului am urmărit multe seriale, unele dintre ele extraordinar de bune (despre câteva am și scris: ”House”, ”Breaking Bad”, ”The Crown”, ”Downton Abbey”, ”Broadchurch” și multe, multe altele). Se poate spune că sunt pretențioasă în privința asta sau în tot cazul, nu tocmai ușor de impresionat.
Dar povestea lui Patrick Jane și-a echipei de la CBI (California Bureau of Investigation) este în Top 3 a tot ceea am văzut vreodată și de asemenea, este unicul serial de care mi s-a făcut dor în secunda în care a rulat genericul de final al ultimului episod.
Cu acest preambul în minte, să dăm drumul povestirii.
Patrick Jane (Simon Baker - unicul blond din imagine) este colaborator al biroului de investigații din Sacramento, capitala statului California. O ocupație care te face să ridici o sprănceană - e polițist? Păi, nu e. Nu se menționează niciodată în mod direct ce pregătire are, dar aflăm că provine dintr-o familie care lucra la un circ, având din copilărie însușiri aparte și un spirit de observație deosebit de pătrunzător.
La maturitate, și-a câștigat o vreme traiul pretinzând că este medium, citește gândurile tuturor și poate să comunice cu spiritele celor răposați. Făcând uz de abilitățile sale psihologice, precum și de factorul uman (o femeie tânără e mai probabil să fie îndrăgostită fără speranță, în timp ce pentru un fermier de vârstă mijlocie e plauzibil să fi venit la emisiune pentru că speră să ia legătura cu tatăl decedat), Patrick devenise un element de senzație, care umplea sălile și asigura audiențe spectaculoase.
Până-ntr-o zi, când a fost invitat la o emisiune și rugat să facă un profil psihologic al criminalului în serie cunoscut sub porecla de Red John, care la momentul respectiv era căutat pentru cel puțin opt crime. Alegea cu precădere femei tinere, pe care le tăia într-un mod sinistru (devenit ”trademark”-ul său) și întotdeauna lăsa o imagine la locul faptei. Realizată cu sângele victimei.
La maturitate, și-a câștigat o vreme traiul pretinzând că este medium, citește gândurile tuturor și poate să comunice cu spiritele celor răposați. Făcând uz de abilitățile sale psihologice, precum și de factorul uman (o femeie tânără e mai probabil să fie îndrăgostită fără speranță, în timp ce pentru un fermier de vârstă mijlocie e plauzibil să fi venit la emisiune pentru că speră să ia legătura cu tatăl decedat), Patrick devenise un element de senzație, care umplea sălile și asigura audiențe spectaculoase.
Până-ntr-o zi, când a fost invitat la o emisiune și rugat să facă un profil psihologic al criminalului în serie cunoscut sub porecla de Red John, care la momentul respectiv era căutat pentru cel puțin opt crime. Alegea cu precădere femei tinere, pe care le tăia într-un mod sinistru (devenit ”trademark”-ul său) și întotdeauna lăsa o imagine la locul faptei. Realizată cu sângele victimei.
”O face în așa fel, încât este primul lucru pe care-l vezi, înainte chiar de-a da cu ochii de cadavru”, explică Patrick celor doi moderatori. ”Astfel, ești terorizat încă din prima clipă, fiindcă dacă vezi desenul ăsta, știi deja că s-a întâmplat o nenorocire”.
În aceeași seară, întorcându-se acasă după emisiune, Patrick găsește un bilet lipit pe ușa casei sale.
În aceeași seară, întorcându-se acasă după emisiune, Patrick găsește un bilet lipit pe ușa casei sale.
”Dragă domnule Jane, nu-mi place să fiu calomniat în public, cu atât mai puțin de către un escroc lacom. Dacă ai fi un medium real, și nu un viermișor mincinos, n-ai avea nevoie să deschizi ușa pentru a vedea ce le-am făcut adorabilei tale soții și copilului tău”.
Zâmbetul de pe fața lui Patrick încremenește. Apasă pe clanță.
Și primul lucru pe care îl vede imediat ce întredeschide ușa este sinistrul desen roșu.
... și anii au trecut. După o perioadă petrecută într-un sanatoriu de psihiatrie, Patrick se alătură biroului de investigații, care-l primește în calitate de colaborator. Ideile și observațiile sale se vor dovedi foarte valoroase și vor conduce la soluționarea multor cazuri.
Dar în mintea lui nu există decât un singur gând: să-l găsească pe Red John și să-l omoare.
Structura serialului este una clasică: în fiecare episod se petrece câte o crimă, care este soluționată până la finalul acestuia. Însă principalul element de legătură, ”firul Ariadnei” dacă-l pot numi așa, este Red John. Uneori mai apare câte un indiciu în ceea ce-l privește, dar datele sunt prea puține, iar el mult prea puternic, influent și viclean.
Echipa este condusă de Teresa Lisbon, care - deși pe alocuri subiectivă - muncește din greu pentru a-l ține sub control pe neconvenționalul Patrick, care nu ține cont de reguli și nici la capitolul tact nu excelează întotdeauna. Sărmana, de câte ori a fost în situația de-a zice ”I apologize for my colleague...” 🫣. Ceea ce n-o oprește să-l ajute și să-l susțină de absolut fiecare dată.
Wayne Rigsby și Kimball Cho sunt ceilalți doi bărbați din echipă. Rigsby este îndrăgostit în secret de Grace Van Pelt (singura femeie din grupul lor, exceptând-o pe Lisbon), e un polițist bun, pe alocuri naiv, dar deosebit de conștiincios, corect și principial. Face de obicei echipă cu Cho și colaborează bine împreună, chiar dacă sunt foarte diferiți.
Zâmbetul de pe fața lui Patrick încremenește. Apasă pe clanță.
Și primul lucru pe care îl vede imediat ce întredeschide ușa este sinistrul desen roșu.
... și anii au trecut. După o perioadă petrecută într-un sanatoriu de psihiatrie, Patrick se alătură biroului de investigații, care-l primește în calitate de colaborator. Ideile și observațiile sale se vor dovedi foarte valoroase și vor conduce la soluționarea multor cazuri.
Dar în mintea lui nu există decât un singur gând: să-l găsească pe Red John și să-l omoare.
Structura serialului este una clasică: în fiecare episod se petrece câte o crimă, care este soluționată până la finalul acestuia. Însă principalul element de legătură, ”firul Ariadnei” dacă-l pot numi așa, este Red John. Uneori mai apare câte un indiciu în ceea ce-l privește, dar datele sunt prea puține, iar el mult prea puternic, influent și viclean.
Echipa este condusă de Teresa Lisbon, care - deși pe alocuri subiectivă - muncește din greu pentru a-l ține sub control pe neconvenționalul Patrick, care nu ține cont de reguli și nici la capitolul tact nu excelează întotdeauna. Sărmana, de câte ori a fost în situația de-a zice ”I apologize for my colleague...” 🫣. Ceea ce n-o oprește să-l ajute și să-l susțină de absolut fiecare dată.
Wayne Rigsby și Kimball Cho sunt ceilalți doi bărbați din echipă. Rigsby este îndrăgostit în secret de Grace Van Pelt (singura femeie din grupul lor, exceptând-o pe Lisbon), e un polițist bun, pe alocuri naiv, dar deosebit de conștiincios, corect și principial. Face de obicei echipă cu Cho și colaborează bine împreună, chiar dacă sunt foarte diferiți.
E momentul să spun că personajul meu favorit este Cho (mă rog, desigur că și Patrick, dar asta se subînțelege 🤭). Cho este un flegmatic prin definiție, vorbește foarte puțin și strict la obiect - de fapt, acum că mă gândesc realizez că nu l-am văzut aproape niciodată pălăvrăgind, însă nu e deloc lipsit de umor - sec și cu atât mai savuros cu cât vine de la un ”poker face”.
Un polițist cu simțul datoriei și cu principii solide, dar care nu ezită să-și mintă superiorii pentru a-l scoate pe Wayne dintr-o belea în care se băgase de unul singur.
Un polițist cu simțul datoriei și cu principii solide, dar care nu ezită să-și mintă superiorii pentru a-l scoate pe Wayne dintr-o belea în care se băgase de unul singur.
Ca suspect, vrei să-ncerci să-l intimidezi? Mult succes, ce să zic 🤣.
- All I have to do is to give a call and I get your badge.
- Impressive. All I can get if I give a call is a pizza.
Poate că Cho n-o fi cel mai bun consilier în materie de probleme sentimentale, dar nu poți zice despre el că nu e la obiect.
- You're still in love with her, constată el, după ce Wayne, mofluz, îi dăruise o orhidee lui Grace și ea nu se arătase din cale-afară de impresionată.
- Umm... yes, I've always been.
- Right. And you bought her a houseplant.
-... yes.
- Instead of just telling her how you feel.
Moaca lui Wayne: 😐
Fiecare episod este o poveste în sine; interesant, alert, de multe ori nu m-am prins cine e criminalul și nu lipsește umorul. E fix acel gen de serial cu care poți face binging în stil mare - și ah, cu câtă plăcere am făcut asta, mai ales în serile de vineri când știam că urmează două zile de relaș! 😋
Dar să discutăm și despre eminența întunecată: Red John. Încep prin a spune că am suspectat pe rând pe toată lumea, inclusiv pe cei mai improbabili. Elementele ”vânătorii” și indiciile au fost foarte bine dozate și exact când aveam câte-un moment de-ăla de ”ahaaa!”, scenariștii îmi serveau câte un contraargument care mă punea rapid la locul meu.
A devenit cu adevărat palpitant când s-a descoperit că Red John e cineva pe care Patrick îl cunoștea. Meticulos, a purces la a întocmi o listă de suspecți care inițial avea peste 1.500 de nume. Prin diferite metode, a tot redus lista până când a ajuns la 7 persoane. Iar apoi Red John i-a trimis un CD, în care i-a spus ”știu cine sunt suspecții tăi” și, tacticos, i-a recitat numele celor 7 😀.
Miezul nopții să fie și nu-ți vine să te culci, vă asigur eu 😂.
Am tot chibzuit, am scris, am șters, iar am scris și până la urmă am hotărât că nu vă voi spune părerea mea despre cel care s-a dovedit a fi Red John, și nici sezonul în care este demascat. Nu vreau să risc absolut nimic, v-aș lua absolut toată plăcerea dacă v-aș ”spoileri” fie și 0,0001% în privința identității lui. În schimb, pot zice două vorbe despre momentul culminant, cel al confruntării dintre el și Patrick.
Magistral realizat. Patrick s-a ținut de promisiunea pe care și-o făcuse: l-a omorât cu mâinile lui. Iar scena a fost colosală, meritul fiind atât al regizorului, cât și al lui Simon Baker. Fără muzică tenebroasă. Fără flashback-uri. Toată atmosfera, încărcată de tensiune și de acel sentiment de ”săvârșitu-s-a”, a fost indusă exclusiv de jocul actoricesc al lui Baker. Efectiv copleșitor, nu cred că am mai văzut niciodată așa ceva.
După devoalarea lui Red John, audiența serialului a început să scadă. Personal nu înțeleg de ce, mie mi s-a părut cel puțin la fel de bun ca și până atunci. OK, nu mai aveam misterul Red John, dar fiecare episod aducea cu sine o nouă enigmă ca de obicei, plus că au apărut niște personaje noi (și simpatice). Eu cred că m-aș mai fi putut uita la cel puțin încă trei sezoane. Sau patru. Poate cinci? Hai să zicem șase. Sau șapte, să fie egal cu numărul suspecților de pe lista scurtă 😇.
Încă un punct trebuie acordat pentru final: a fost perfect, pur și simplu perfect. Exact așa cum trebuia să fie. Cercul s-a închis, toate piesele au căzut la locul lor, toți și-au împlinit destinul, iar Patrick a primit o nouă șansă la fericire 🙂.
Am o presimțire că mă voi întoarce foarte curând să-l revăd. Nu cap-coadă, însă pe bucăți / episoade. Între noi fie vorba, am făcut-o deja, că voiam să-l revăd pe cel dovedit a fi Red John, în perioada când nu se știa cine e de fapt. Am decis să fiu îngăduitoare cu mine însămi: hotărât lucru, n-aș fi avut cum să-l dibuiesc.
Deși am o bănuială că dragul de Sherlock Holmes ar fi de altă părere 😎.
Postări
