Ce mai fac

După atâtea plimbări peste mări și țări cred că e timpul să ne întoarcem la postări uzuale, ce ziceți? 

Așadar, ce mai fac. Păi la drept vorbind, nu cine știe ce. Aștept să se termine anul ăsta, care-a fost greu și departe de ce sperasem pe 1 ianuarie. Sunt recunoscătoare pentru ceea ce am primit bun și pentru că am trecut cu bine de niște chestii, dar mi-a fost greu. Încă îmi este. 
Sper să fie totul bine. 

💻 La serviciu e ca de obicei, toți clienții mei sunt mulțumesc-bine (ceea ce spune mai multe despre reziliența mea decât despre doagele în care se mai țin împricinații, respectiv câte țigle mai au pe casă 🤨). Avem doi colegi noi (care-ntre timp nu mai sunt chiar noi), s-au integrat de avem senzația că sunt în echipa noastră de ani de zile, au învățat enorm în doar câteva luni și sunt niște oameni de toată isprava. Și pentru că s-au reorganizat portofoliile, respirăm un pic mai ușor. 

✈️ În octombrie am fost două zile într-un team building la Paris și am avut un fel de treasure hunt prin centru, care mi-a plăcut enorm. Orașul ăsta e pur și simplu o splendoare. Câteva zile mai târziu a avut loc spargerea de la Luvru, prilej de glume și ”nu cumva ați luat din greșeală ceva cu voi când ați plecat?” 🤣🤣🤣
(Eu încă nu pot să compilez că parola de la sistemul de supraveghere video al muzeului era ”Louvre” și din ce-am citit, nu mai fusese schimbată din 2014. Nici pentru un milion de euro n-aș vrea să fiu în papucii departamentului lor de securitate). 

🍿 Am mai citit niște cărți, am mai văzut niște miniserii, sper să povestim pe îndelete despre toate astea. Și mai nou, m-am apucat de ”Lucifer”. Nu pot să descriu ce bine mă distrez cu mangafaua, pe care l-am botezat Lucică. Îl despletim după ce termin serialul, dar mai durează ceva, că sunt abia la sezonul al doilea. 

😷 Mâine am o intervenție chirurgicală stomatologică, minim invazivă dar care costă dearly, și pe care n-o pot evita. Și nu la dentistul meu obișnuit, ci la chirurg, adică ori ne distrăm, ori nu. Dau pe-afară de entuziasm, vă dați seama 😏. Vreo câțiva ani n-a trebuit să calc pe la stomatolog decât pentru detartraj, iaca am ”recuperat” din plin anul ăsta. 

Acestea fiind zise, cred că mă duc la o parolă cu tânărul Lucică. Vă rog să-mi țineți pumnii mâine, să-mi pot toca Pandelicii la fel de eficient în continuare.