Post de pițipoancă

Având în vedere că mâine e luni (buhuhu) și că mă așteaptă o săptămână care nu promite deloc a fi una ușoară (buhuhu la pătrat), în seara asta îmi dau în petic. Și cum ar izbuti o femeie mai bine treaba asta, dacă nu inventariindu-și conștiincioasă patrimoniul de produse de îngrijire neapărat-absolut-vital-esențial necesare?

Disclaimer: domnii au deplină libertate de a se amuza, până și eu îmi dau seama că ar avea motive din belșug :D

 

Acestea fiind spuse, păzea că încep.

- gel de duș cu vanilie;

- gel de duș pe bază de caviar;

- exfoliant de corp cu sâmburi de migdale;

- exfoliant de față, purificator (nu prea mi-e clar ce și cum purifică, dar e bun :D);

- loțiune de corp cu vanilie (rudă cu gelul din capul listei);

- loțiune de corp fresh;

- demachiant și loțiune tonică;

- cremă de corp pe bază de caviar;

- ser de șarpe antirid (serul e antirid, nu șarpele, că-mi mai ies vorbe :P);

- pulverizator cu apă de trandafiri - am vreo 4 bucăți, dar mă pulverizez când mi-aduc aminte;

- cremă de ochi;

- cremă de față matifiantă (de zi);

- cremă de față cu efect de regenerare celulară (tot de zi, primită cadou; în principiu, n-am niciodată două creme de zi sau de noapte simultan, ci folosesc integral câte o cutie până o termin);

- cremă de noapte cu șase uleiuri esențiale;
- șampon și balsam pentru părul vopsit blond;

- cinci sortimente de săruri de baie (primite cadou): cu flori de hibiscus, cu mandarine, cu vanilie, cu alge marine, cu trandafir;

- șampon pentru păr uscat (în sensul de șampon pentru păr ne-umed, ca să zic așa - adică dacă nu ai timp să te speli pe cap, îl împrăștii uniform pe cosițe și arată foarte bine părul. Încă n-am încercat, deci nu știu ce-i poate pielea, dar ideea în sine mi se pare interesantă);

- cremă de mâini cu vanilie;

- două sortimente de spumă de baie - cu trandafir, respectiv caviar.

Nu am inclus produsele de machiaj - din care, culmea, n-am prea multe, eu folosind zilnic doar fond de ten, creion de sprâncene și luciu de buze, doar la ocazii speciale pictându-mă simandicos - și nici pe cele de îngrijire orală sau de uz intim.

Tiii, acum că mă uit, lungă mai e lista :))) Concluzionând, am o baie foarte încăpătoare :)) În apărarea mea, menționez că multe dintre produsele de mai sus au fost primite cadou. 

Nu se poate spune că e plictisitor la mine în baie, n'est-ce pas? :D

"Ai noștri tineri la Paris învață..."

"... La gât cravatei cum se leagă, nodul,
Ş'apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă."

Știți poezia, nu? E scrisă de Eminescu și e cumva atipică lui, dar pe barba profetului, câtă dreptate are :))

În ultimii ani, fiecare sesiune de bacalaureat prezintă două constante. Ba nu, trei, nu-mi dădeam seama de ce nu-mi iese numărătoarea. Acestea sunt, în ordinea numerelor de pe tricou: procentul dezastruos de promovabilitate, văicărelile penibile ale picaților ("ne-au dat atât de greu special ca să nu luăm, astea erau subiecte de olimpiadă, suntem generația de sacrificiu" șamd) și, glazura de pe tort, perlele. Nelipsite și, din păcate, tot mai savuroase. Și tot mai grotești, dovedind că nu e vorba de nicio generație de sacrificiu și de niciun complot la adresa tinerelor vlăstare, ci doar de indolență. Un om care-a citit materia măcar o dată n-ar putea emite asemenea bazaconii. 

Am selectat câteva, pe care-mi voi lua libertatea să le comentez. Iertat fie ceea ce poate părea cinism, dar am trecut și eu prin examenul de bacalaureat (în secolul trecut se întâmpla asta, să nu mai spuneți la nimeni :D) și știu cum e să-ți dai sufletul învățând. N-am, prin urmare, niciun strop de înțelegere pentru loazele care-au putut scrie chestiuni precum cele de mai jos. 

- bărbații cu ochii mari și pe alocuri curioși - care sunt locurile alea, candidat? Te rog să dezvolți cu acuratețe, altfel nu discutăm.

- cu trup și suflet înseamnă a avea încredere într-o persoană care te-a pătruns - leșin =)) Și asta pentru că instantaneu mi-am adus aminte de poezioara aia a lui Păstorel Teodoreanu: "Stimată doamnă şi distinsă/ Când v-aţi simţit profund atinsă /Eraţi călare sau întinsă?". 

-  omul este fericit atunci când dragostea-i ajunge până-n fund - no comment, candidatul probabil știe mai bine cum devine cazul cu dragostea în fund :D

- Slavici de asemenea întruchipează moralul în sânul mamei lui Ghiță - mama lui Ghiță, ieși afară! Ce dezmăț, domn'le, să lași pe oricine să întruchipeze diverse în sânul tău. 

- Dragostea oferă cele mai puternice sentimente și simțăminte, care se reflectă și asupra corpului - hait. Ăsta ori e cel de mai sus cu dragostea în fund, ori a copiat de la el. 

- ... iar tinerii tresar de neștiință - corect! Nu doar că tresar, ci se cutremură din adâncuri, după cum rezultă din figura alăturată și din exemplele de mai sus.

- Nam nici o ideie cum trebuiam să mai dezvolt ideia aceasta, că poiezia este compusă aşa că nam nici o emoţie pozitivă asupra ei - da' emoții negative ai? Cum ar fi cea dată de faptul că ai să vii din nou la toamnă să dai bac-ul? 

- Pronumele le arată o direcţie, aici poetul demonstrează că adoarme...- să determinăm cu precizie: cine adoarme? Pronumele sau poetul? Sau, poate, direcția? Toată lumea adoarme, nimeni nu mai acordă atenție la ceea ce face onorabilul pronume. 

- Ca în poezia „Pe lângă plopii fără solzi“... deci plopii n-au solzi, care vasăzică. Dar dezosați or fi? Branhii or fi având? 

Ar mai fi niște exemple, dar nu atât de amuzante, ci numai foarte triste, așa că nu vreau să tresărim de deprimare, parafrazându-l pe istețul citat mai sus :D

Mostră de planificare & organizare. Care este.

La mine la serviciu e noaptea minții. Scurt pe doi, vorba poetului. De sâmbătă încoace mă scarpin de zor în cap - și nu doar eu, ci și colegii mei. Ca să nu fim singurii care ne scărpinăm, mi-am zis să vă povestesc și vouă. Promit să nu vă bag prea mult în bucătăria internă - nu de alta, dar avem vase nespălate. Multe :D

Așadar, datele problemei sunt următoarele: pentru ca departamentul X să-și poată face treaba, are nevoie ca departamentul Y să se ocupe de-o serie de aspecte preliminare. Departamentul Y făgăduiește solemn că așa va face, ba chiar supralicitează în ședința de planificare săptămânală, vehiculând niște cifre care-l fac pe șeful departamentului X să i se învârtă ochii în cap ca bilele în urnă. Ore suplimentare, decretează același șef al departamentului X, inclusiv sâmbăta. Lumea protestează lugubru. N-avem de ales, grăiește pe bună dreptate musiu Șarl, departamentul Y va face atât și atât, dacă nu reușim să fim la zi se întâmplă bucluc.

Booon.... lumea mai cârâie, mai zice niște vorbe de duh, până la urmă ne resemnăm cu toții, că doar ce-am putea face altceva. Sâmbătă însă, observăm că dinspre departamentul Y adie vântul. Mă rog, ne facem treaba, dar tăvălugul de treburi care ni se promisese se lasă așteptat. Nu ne batem capul, vedem luni ce și cum. 

Luni, băgăm de seamă că adierea s-a preschimbat în vânt în toată regula. Departamentul Y doarme în front. Departamentul X e nerăbdător și contrariat, activitatea trenează, ritmul normal de lucru e dat peste cap. Nu avem suficient personal, sughite departamentul Y, spășit. Bun așa, nici nu v-ați dat seama târziu. Și ce facem acum? Delegăm personal din departamentul X, care să susțină activitatea din departamentul Y.

Așa planificare și manager-uială, mai rar, bobocule.

Happy Birthday!

... îmi urează, cel dintâi, dragul meu Zubin Mehta :)

Este vorba despre niște variațiuni pe tema "Happy Birthday to you", aparținând lui Peter Heidrich, foarte reușite, convingătoare și simpatice.

Cunoscuta piesă e abordată în diferite maniere de interpretare - Mozart, Bach, Beethoven, Wagner, stil vienez sau unguresc și-mi pare un mod excelent de-a începe cel de-al 33-lea an al vieții mele :)

Așadar, să trăiesc, zic! :)

"Skyfall" (2012) - Bond. Not Bond

În ceea ce mă privește, James Bond se va identifica întotdeauna cu Pierce Brosnan, din subiectivul meu punct de vedere cel mai expresiv și carismatic interpret al miticului agent secret britanic. Dar, chiar dacă Brosnan a fost scos la pensie din serviciul activ în MI6, filmul continuă să-mi placă, în ciuda inevitabilelor - dar asumatelor - gafe (gen, ținuta lui Bond rămâne ireproșabilă, nodul de la cravată impecabil și handsfree-ul nu-i sare din ureche, în ciuda faptului că omul tocmai a încheiat o urmărire halucinantă cu mașina printr-o piață hiperaglomerată, a gonit cu motocicleta pe acoperișuri și s-a luptat corp la corp pe un tren în mișcare, evitând cu dibăcie tunelurile). 

Aspectele de acest gen ar fi de neiertat în oricare alt film; dar lui James Bond tindem să i le trecem cu vederea, pentru că fac și ele parte din șarmul lui. 

Începutul lui "Skyfall" mi s-a părut foarte asemănător cu acela al lui "Die Another Day": 007 dă de necaz, iar revederea ulterioară cu "M" nu e din cale-afară de emoționantă. "Unde ai fost până acum?" îl chestionează ea severă și total neimpresionată, deși tocmai îl găsise în casa ei pe omul pe care timp de trei luni îl crezuse mort.

Acțiunea e construită după scenariul clasic și, aș spune, devenit clișeu pentru seria Bond. Apare eroul negativ, interpretat convingător de sinistru de Javier Bardem; nu lipsește Bond-ina, deși mai puțin senzuală decât ne obișnuiserăm și rolul ei e semnificativ mai puțin important decât în Bond-urile de altădată, după cum nu lipsește nici consacratul ordin al lui "Q" de-a returna accesoriile (pistolul care nu poate fi folosit decât de Bond, deoarece îi recunoaște amprentele și emițătorul radio) în aceeași stare în care le-a primit. "Nu mai folosim stilouri care explodează", ricanează "Q" și cei care-au urmărit anterioarele pelicule Bond nu pot să nu surâdă: stiloul cu schepsis era nelipsit din muniția lui 007. Personal, absența gadget-urilor tipic bond-iene mi se pare foarte neinspirată.

Finalul este exploziv (la propriu), fapt ușor de anticipat când e vorba de seria Bond, însă aduce cu sine un element-surpriză în care nota dramatică e oarecum atenuată de inconfundabilul umor britanic.

Și totuși... James Bond nu mai e ce-a fost. Părerea mea e că Daniel Craig n-a reprezentat cea mai bună alegere pentru rol. 007 e acum un banal agent britanic, fără acel "je ne sais quoi" din seriile anterioare. De fapt, aș spune că e cel mai puțin Bond dintre toți cei de până acum și e plictisitor ca apa plată.

Nu vreau să vă dezvălui mai multe, pentru că e posibil să nu fi văzut încă filmul - pe care vi-l recomand, dacă vă place seria și aveți îngăduință pentru clișee și pentru gafele de genul celor menționate mai sus. Dincolo de toate astea, este un film agreabil, cu intrigă interesantă și peisaje frumoase și nu simți când au trecut mai bine de două ore.