Viena calling! :)

... sau mai precis,  Zubin calling :)

Nici nu-mi vine să cred că scriu asta, dar... da. Voi fi în sală la Concertul de Anul Nou de la Viena (reprezentaţia de pe 31 decembrie). 

Cum a fost posibil, de unde am reuşit să procur bilet deşi nu câştigasem tragerea la sorţi, cât de multe s-au potrivit exact cum era nevoie să se potrivească şi-au ieşit exact cum era nevoie să iasă... despre toate acestea vă voi povesti detaliat după. De îndată ce voi reuşi să-mi recapăt răsuflarea :)

Încă merg "cu frâna de mână", cum am făcut-o şi până acum. Nu îndrăznesc să dau frâu liber sentimentelor şi valului de emoţii. De bucurat, mă voi bucura pe deplin când voi sta pe locul meu din Golden Hall :)

Mă duc să mă pregătesc. Nici nu ştiu de ce să m-apuc, sunt surescitată şi tremură totul în mine, dar de undeva tot trebuie să purced. Plecăm mâine dimineaţă la Viena şi ne întoarcem pe 1 ianuarie spre seară. Sper din tot sufletul să fie aşa cum visez de ani de zile că va fi. 

Pe voi vă îmbrăţişez, vă doresc un An Nou în care să fiţi sănătoşi atât voi cât şi cei dragi vouă şi să vă împliniţi visele.
Petrecere frumoasă, dragii mei, să ne regăsim şi recitim cu bine anul viitor! :)

Să fiţi sănătoşi şi să credeţi

Dacă-i aveţi pe cei dragi alături, sau cât mai aproape de voi, dacă sunteţi sănătoşi şi dacă mai credeţi în Moş Crăciun, atunci aveţi parte de Sărbători minunate. Şi vă doresc asta din tot sufletul meu de copil care, pe undeva, încă mai crede :)

Să crezi în Moş Crăciun nu înseamnă să fii naiv. Pentru că, ştiţi... el într-adevăr există :) Chiar aşa, pe la voi a trecut? Aţi fost cuminţi? 

(În ceea ce mă priveşte, e de la sine înţeles că am fost tot anul de-o cuminţenie exemplară, drept pentru care de dimineaţă am găsit câteva pacheţele sub brad. Moş Crăciun devine tot mai priceput când e vorba de ambalat cadourile, apropo :D).

Crăciun fericit, dragii mei! Să vă bucuraţi unii de alţii, să vă înfruptaţi din ce vă place, să vă odihniţi şi să savuraţi plăcerea lenevitului şi-a nefăcutului de nimic - zic eu, care de azi-dimineaţă n-am ieşit din pijamale (nici n-am de gând, de fapt) şi m-am dedat unui maraton de "Murder, she wrote" :))

Acasă :)

Exact acum nouă ani eram la Köln, oraşul de care m-am îndrăgostit la prima vedere, în cea dintâi vacanţă a noastră.

Era primul Crăciun de care mă bucuram cu adevărat. Îl aşteptasem 25 de ani.

Nu eram cu familiile, n-am avut nici brad şi nici sarmale. Nici colinde n-am ascultat. Dar eram împreună, deci eram acasă.  Ne-am plimbat prin Berna, Amsterdam şi prin câteva staţiuni din Alpi. Descopeream ce înseamnă să râzi din tot sufletul.

Nouă ani mai târziu, tocmai am pus la fiert legumele pentru salata Boeuf.  Suntem împreună, la noi acasă.

Zâmbesc.  Sunt recunoscătoare.  Mulţumesc :)

Curiozităţi despre Crăciun

Câte bordeie, atâtea obiceie, spune un vechi proverb. Asta este valabil, desigur, inclusiv în ceea ce priveşte Crăciunul. Nu, nu mi-am propus să scriu un post pe tema "Tradiţii de Crăciun pe mapamond"; tema este fumată, răs-fumată şi para-exploatată într-o mie şi una de publicaţii. Dar am găsit nişte chestiuni interesante şi m-am gândit să vi le arăt şi vouă. 

• Nemţii au conceput primul brad artificial din pene de gâscă. (Ok, citatul exact este "din pene de gâşte moarte". Bună precizare, de altfel. Nu de alta, da-mi şi imaginam un cârd de gâşte chele).
• Culorile tradiţionale de Crăciun sunt considerate a fi verde (simbolul vieţii şi renaşterii), roşu (sângele Lui Hristos) şi auriu (simbol al luminii, dar totodată şi însemn al regalităţii).
• Potrivit analizei postărilor pe Facebook, cu două săptămâni înainte de Crăciun foarte multe cupluri aleg să se despartă. Spiritul sărbătorilor nu reuşeşte să se facă înţeles, pesemne. Ori atunci ies foarte multe nemulţumiri la iveală. 
• De regulă, e nevoie de aproximativ 15 ani pentru ca brazii de Crăciun să ajungă la dimensiunile pe care le au când sunt comercializaţi. Uite de-aia n-o să-mi mai iau brad adevărat niciodată. Mai mare păcatul să distrugi, în câteva momente şi din câteva lovituri de secure, ceva ce-a crescut într-un deceniu şi jumătate. Sper că bradul din imaginea de mai sus e artificial, apropo.
• Prima referire în scris la bradul de Crăciun datează din 1531 şi este atribuită Germaniei (nu cumva o fi fost vorba de bradul comis din penele gâştelor?).
• La începuturi, pomul de Crăciun era împodobit cu mere.
• Cunoscutul "Jingle Bells" a fost scris iniţial pentru Ziua Recunoştinţei, nu pentru Crăciun., scopul fiind celebrarea unor curse de sanie faimoase la acea vreme (în jurul anilor 1850). Acum că mă gândesc la asta, pare logic: nu are nicio referire la Crăciun, la Moş Crăciun sau la naşterea Domnului.
• Unul dintre primii brazi artificiali vânduţi în Statele Unite a fost confecţionat din perii de toaletă. Hm, parcă tot mai inspiraţi au fost nemţii cu gâştele lor.
• În Islanda există 13 Moş Crăciuni (sau mă rog, un fel de creaturi de Crăciun), inclusiv unul care răpeşte copiii obraznici. Nu tocmai în spiritul sărbătorilor, dacă mă întrebaţi pe mine. 

Şi pentru că tot a fost vorba de brad, iată şi câteva aspecte interesante referitoare la pomul de Crăciun. Ce spune despre noi felul în care alegem să ne decorăm pomul?

• Dacă ai ales luminiţe multicolore: eşti un extrovertit.
• Dacă ai ales luminiţe albe: este o solicitare adresată oaspeţilor de a se descălţa (hm). 
• Dacă ai optat pentru luminiţe care clipesc intermitent: suferi de deficit de atenţie (fireşte, presupun că asta e una dintre consecinţele bling bling-ului).
• Dacă ornamentele sunt confecţionate manual: ai mulţi copii (asta cred că e adevărată. În ruptul capului nu m-aş vedea manufacturând globuleţe). 
• Pentru vârf ai ales o stea galbenă: eşti tradiţionalistă. Şi asta se verifică, vârful meu e auriu şi despre mine se pot spune multe, dar în niciun caz că aş fi nonconformistă.
• Dacă bradul tău e împodobit cu ghirlande din popcorn: ai mult timp la dispoziţie. Şi copiii, dacă există, sunt ocupaţi cu ornamentele manuale.  So there :D 

(Surse: asta, asta şi asta).
 

Cu un zâmbet reţinut, despre 2014 :)

Anul care se va încheia în mai puţin de două săptămâni a stat în mare parte sub semnul aşteptării, însoţite de speranţă, decepţie şi iar speranţă. 

A început cu un vis, unul dintre cele mai mari pe care le-am avut vreodată. A continuat cu o deziluzie a cărei amărăciune mi-a chircit sufletul. Am constatat, cu această ocazie, cât de adevărat e proverbul care spune să nu pui toate ouăle într-un singur coş.

Mi-am făgăduit mie însămi să nu-mi mai fac niciodată aşa ceva. Sper să mă ţin de cuvânt. Iar câteva luni mai târziu... dar să nu anticipăm :) 

În mare parte a fost un an liniştit, cu parcurs liniar. Cu mai puţine evenimente decât precedentul, dar a avut şi el câteva surprize frumoase. 

L-am revăzut pe Zubin în două concerte, mi-am împlinit vechea dorinţă de a vizita casa unde s-a născut Mozart şi am călătorit în câteva locuri unde nu mai fusesem (Baden Baden, Innsbruck, Heidelberg).

Din punct de vedere profesional, a fost un an neutru. N-am dat înainte, dar nici înapoi. Cel mult se poate să fi acumulat câteva bile albe în plus faţă de cele pe care deja le aveam :D, însă asta rămâne de văzut. 

Trebuie să spun că, totuşi, sunt nemulţumită de mine în unele privinţe. De exemplu, am citit puţin. Alarmant de puţin, aş putea spune. N-am nicio explicaţie pentru asta, poate doar faptul că am avut multe pe suflet şi nu m-am putut dărui cărţilor aşa cum obişnuiam cândva. 

Nici pe blog n-am fost exagerat de vrednică, dar îmi place să cred că postările au fost ceva mai consistente decât în anii anteriori. Pentru că tot vorbim de blog, datorită lui am cunoscut nişte oameni extraordinari :)

În schimb, sunt mulţumită că anul ăsta am ascultat muzică. Multă şi bună. Este una dintre asigurările mele în alb.

La începutul acestei retrospective, spuneam că 2014 a stat sub semnul aşteptării. Şi-acum stă, de fapt. Aşa se explică titlul acestei postări, pe care o voi lăsa "deschisă" şi voi reveni cu o completare care, sper, va fi cea pe care mi-o doresc, dar la care nu îndrăznesc să mă gândesc prea mult. Încă.

Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce mi-ai dăruit până acum, 2014. Trag nădejde că horoscoapele care-mi anunţă un 2015 excelent nu se înşală. Prea spun toate cam acelaşi lucru, deci să sperăm :)) 

Şi te rog... ştii tu :)

Later Edit, pe 2 ianuarie 2015: Mulţumesc, 2014! Mulţumesc pentru felul în care te-ai încheiat şi pentru marele vis al Concertului de Anul Nou de la Viena, pe care mi l-am împlinit! :)