Mimozeli și fandoseli

Ce mai chichirez gâlceavă zilele trecute... Un domn din București (mă rog, vorba vine, atitudinea sa în dialog nu l-a recomandat defel ca fiind domn) s-a îmbățoșat ca un curcan și-a povestit cum a pățit el rușine și umilință. Pasămite a pătruns în incinta magazinului H&M de la Unirea Shopping Center în compania a trei pungi, a achiziționat de acolo diverse ”chestii” pe care le-a pus în amintitele pungi alături de produsele cumpărate din alte magazine și-a dat să părăsească incriminatul H&M. 

Foarte interesant până aici, nu-i așa? Eh, dar desertul abia urmează. Total neimpresionate de prestanța domnului, detectoarele instalate la ieșirea din magazin au început să piuie isterizate. Paznicul se îndreaptă spre domn și-i solicită să prezinte conținutul pungii cu sigla H&M pe ea. ”Hai să nu mă enervez”, își zice domnul, colcăind de îngăduință față de, nu-i așa, abuzul paznicului. Care paznic, nici el impresionat de mai sus-menționata prestanță a domnului, cere să vadă și celelalte pungi. Moment în care domnul, amintindu-și subit că e cetățean european și are drepturi, pleacă ultragiat, spunându-i paznicului să cheme poliția. 

Din decor mai făceau parte niște spanioli care se opriseră să caște gura, ”uite un hoț rumano”. Aici nu e nimic de spus, decât că respectivii în mod evident au lipsit șapte ani de-acasă. Dar să revenim la domnul. 

Domnul nostru este, cum altfel, jignit și umilit. ”Dacă intrați în acest magazin, sunteți automat considerați hoți”, se zburătăcește dânsul. Consideră că i s-au controlat pungile ”fără rost”. Ignoră total faptul că rostul a fost dat de însuși piuitul detectoarelor - în mod evident declanșat din eroare, dar declanșat. O ține pe-a lui că a fost ”suspectat de hoție”, umilit, vai de mine și de mine, a pățit mare rușine, clientul nu e respectat, hop și-așa, nu te lăsa, de la capăt. 

Ce nu am înțeles eu este de ce domnului i se pare un abuz ceea ce s-a întâmplat și de ce consideră că ar fi trebuit să fie suficient controlul pungii cu sigla H&M. Adică presupunând că ar fi luat de pe raft niște articole și, într-un atac subit de amnezie, a uitat să treacă pe la casă, de ce era musai să fi pus articolele în ambalajul cu logo-ul aferent?

De asemenea, nu am înțeles de ce i s-a părut umilitoare pretenția de-a i se verifica pungile. Exceptând cazul în care paznicul e Carmen Harra sau are ochelari cu infraroșii, omul nu avea de unde să știe dacă domnul a furat sau nu vreun chelcășoz. Sigur, aici ne lovim de ”clienții sunt automat considerați hoți”. Păi tocmai că nu sunt... fiindcă nu se verificau pungile tuturor, ci doar ale celor la care detectoarele se trezeau la viață. Deci partea cu ”automat” putem s-o sărim. 

În continuare, nu am înțeles (cam multe neînțelegeri am, știu) de ce domnului i se părea normal să fie lăsat să plece netulburat. În niciun magazin din lume nu s-ar întâmpla așa ceva într-o situație similară. Niciun magazin nu te lasă să pleci din incintă cu diverse pungi fără un control, în condițiile în care detectoarele au reacționat. Da, în covârșitoarea majoritate a cazurilor, este o eroare a sistemului de securitate. Dar nu te va crede nimeni pe cuvânt (ok, poate în magazinele exclusiviste, din alea unde-ți faci programare, ai consilier personal și primești șampanie din partea casei, poate că te vor crede pe cuvânt. Într-un magazin normal, pentru muritorii de rând, cu siguranță nu). 

În discuția cu domnul s-au implicat mulți care i-au împărtășit părerea și s-au scandalizat cot la cot cu dânsul. Au fost și unii care nu au înțeles revolta. Aceștia din urmă au fost ironizați cu finețuri de tip ”milițian”, ”mai bine stai la cratiță”, ”se vede că nu ești capabil să înțelegi despre ce e vorba” șamd. Eu n-am luat parte, mulțumindu-mă să contemplez de pe margine, dar mi-e clar în ce categorie m-aș fi regăsit :)) N-au lipsit nici nestematele gen ”nu are nimeni voie să-ți controleze pungile fără mandat judecătoresc”, ”trebuia chemată Poliția la fața locului să controleze” sau ”trebuie făcut un denunț pentru defăimare”. La așa ceva chiar că nu mai găsesc nimic de spus, doar de râs :)))

Dacă ați citit până aici, poate vă întrebați cum aș fi procedat dacă aș fi fost în locul domnului. Ei bine, nu-i ca și cum aș avea implantat vreun cip de bruiere a detectoarelor, cu alte cuvinte mi s-a întâmplat și mie să piuie porțile când dau să ies din vreun magazin. Reacția mea? Mă-ntorc la casă râzând, ”m-ați prins”, le zic vânzătoarelor și pun pe tejghea punga de cumpărături. Râd și ele, aruncă o privire-n pungă, bonul de cumpărături e la vedere, ”o eroare de la noi”, mulțumim, o zi bună. Să mă simt umilită? Niciodată. De ce adică? În cel mai rău caz detectoarele au fost nepoliticoase, m-aș putea supăra pe ele dacă țin neapărat să mă simt ofensată :)) Nu știu însă cum ar reacționa angajații magazinului dacă aș proceda așa cum pretinde domnul din poveste că ar trebui, respectiv să ignor alarmele și să-mi văd liniștită de drum. 

Eu nu contest faptul că se petrec și abuzuri, îmi pot imagina că paznicii pot da dovadă de exces de zel, ajungând să-și depășească atribuțiile și să fie nepoliticoși. Dar ne place foarte mult zicala ”schimbarea începe cu noi”, nu-i așa? Păi ce-ar fi să-ncepem prin a nu mai fi atât de mimoze (sau mimozi, ca să nu discriminez) și-a nu mai face o dramă din orice nimic?