Nu că pe asta trebuie să v-o spun, deși sunt frântă de oboseală pe toate planurile. Și fizic și psihic.
Luni primim cu toții un mail de la vechea noastră cunoștință, doamna Cocuța. În esență ni se adresa nouă, respectiv managerilor de flotă ('ai de capu' meu ce pompos sună, deși job-ul nu e tocmai glamour), dar luase pe absolut toată lumea imaginabilă în Cc.
Cred că doar președintele Macron și Papa mai lipseau de-acolo.
Și ce glăsuia draga de ea?
În esență nimic important, dar ne trântise cu demnitate un text împănat cu săgeți, bulinuțe și cuvinte îngroșate, din care am reținut două aspecte esențiale: ”we will have to review the process" (da' quel surpriz, nimeni nu s-ar fi așteptat 🙄) și ”vă rog să fie reamintit acest aspect în fiecare ședință săptămânală, până la implementarea proiectului”.
Am căscat de interesați ce eram și ne-am văzut de treabă.
Ieri ne-am ședințit ca de obicei. Discutăm, primim niște sarcini noi că tot n-aveam destule, pufnim, dăm ochii peste cap, șefa nu se-arată impresionată, dar știm că ne înțelege și că atunci când e groasă, ea se face scut pentru noi în fața top management-ului. Unde mai pui că are un umor spumos și molipsitor.
- Bun, conchide ea, dacă nu mai e altceva, cred că asta a fost pentru azi.
- Nuuuu, am zis noi în cor. Trebuie să ne reamintești problema X, despre care ne-a scris *doamna Cocuța*, cerând să fie menționată la fiecare ședință 😀.
Scurtă pauză șocată.
- Oh shit. Voi chiar citiți mail-urile doamnei Cocuța.
După ce ne-am adunat de sub masă (”să considerăm că v-am reamintit și să nu mă spuneți că uitasem” 🤣🤣🤣), am realizat o dată în plus cât de important este să ai un superior care nu ia în serios toate bazaconiile corporatiste de tip ”haideți să haidem”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu