Asta e o concluzie de dată foarte recentă, mai exact de vreo câteva zile și i se datorează unui client.
Adică, mă rog. Nu știu dacă ”datorează” e chiar cuvântul potrivit, având în vedere că de fapt ceea ce-i datorez respectivului este o cohortă de nervi făcuți chisăliță, precum și faptul că ori de câte ori comunic cu domnia sa, mă vizitează variațiuni pornind de la imaginea de mai jos:
Chestiunea este că am de investigat pentru el niște treburi care merg până cu 3-4 ani în urmă, drept pentru care scotocesc de zor prin miile de mailuri trimise, cu diferite cuvinte-cheie. De găsit am găsit tot ce-mi trebuie, dar altceva voiam să spun, și anume că nu o dată mi s-a întâmplat să rămân uluită de felul în care scriam.
Fraților, n-am idee ce aveam atunci și nu mai am azi, dar scriam foarte elaborat, aproape literar, cu o frazare complexă și cu termeni pe care nu i-am mai folosit de când făcea plopul pere. Dacă n-aș ști mai bine, aș putea crede lejer că mailurile din perioada aia au fost scrise de un vorbitor nativ.
Și, aspect încă și mai interesant (sau mai frustrant, depinde care parte din pahar o contemplu), asta e valabil atât pentru corespondența în engleză, cât și pentru cea în germană.
Nu posed o explicație pentru fenomen. De-atunci am citit mai mult, am scris, am vorbit, mi-am îmbogățit vocabularul și experiența. Logica elementară zice că ar trebui să scriu simțitor mai bine, și nu (vorba lui Caragiale) vițăvercea.
Eh, dar una e ce zice logica și alta e ce constat eu. Adică nu scriu mai prost sau cu greșeli, ci mai simplist și monoton.
Poate aveam personalitate multiplă, acum că stau să mă gândesc. Da, iată o ipoteză 🤔. Liesel scria în germană și Charlotte în engleză. Anii au trecut, Liesel și Charlotte s-au dus să joace șotron și-a rămas Greta, care scrie bine, dar cu toată obiectivitatea o spun, nici pe departe atât de bine cum o făceau odinioară Liesel și Charlotte 🧐.
Cu alte cuvinte, mă ramolesc în ambele limbi străine în care sunt fluentă 🙄. Na bravo, felicitări mie, sau ceva.
Fraților, n-am idee ce aveam atunci și nu mai am azi, dar scriam foarte elaborat, aproape literar, cu o frazare complexă și cu termeni pe care nu i-am mai folosit de când făcea plopul pere. Dacă n-aș ști mai bine, aș putea crede lejer că mailurile din perioada aia au fost scrise de un vorbitor nativ.
Și, aspect încă și mai interesant (sau mai frustrant, depinde care parte din pahar o contemplu), asta e valabil atât pentru corespondența în engleză, cât și pentru cea în germană.
Nu posed o explicație pentru fenomen. De-atunci am citit mai mult, am scris, am vorbit, mi-am îmbogățit vocabularul și experiența. Logica elementară zice că ar trebui să scriu simțitor mai bine, și nu (vorba lui Caragiale) vițăvercea.
Eh, dar una e ce zice logica și alta e ce constat eu. Adică nu scriu mai prost sau cu greșeli, ci mai simplist și monoton.
Poate aveam personalitate multiplă, acum că stau să mă gândesc. Da, iată o ipoteză 🤔. Liesel scria în germană și Charlotte în engleză. Anii au trecut, Liesel și Charlotte s-au dus să joace șotron și-a rămas Greta, care scrie bine, dar cu toată obiectivitatea o spun, nici pe departe atât de bine cum o făceau odinioară Liesel și Charlotte 🧐.
Cu alte cuvinte, mă ramolesc în ambele limbi străine în care sunt fluentă 🙄. Na bravo, felicitări mie, sau ceva.
Postări
6 comentarii:
Cred ca e un (alt) efect al stresului, monotonia e mijlocul creierului de a-si conserva energia. Posibil si faptul ca erai mai la inceput cu jobul actual, intre timp si-a mai pierdut din atractivitate.
Nu mă gândisem din perspectiva asta, dar e foarte posibil să ai dreptate. Mă simt ceva mai bine acuma 😀
Și eu cred ca se datora “zvacului” de început, noi, etc., iar acum ești business as usual. Și eu când mi-am făcut curățenie prin mailuri, tot la astea de acum 4-5 ani mă uitam, mi se pare ca eram mult mai la obiect, și un pic bossy. In ultimul an, mult mai relaxată. Poate și pentru ca ma desprinsesem cu interlocutorii :)
Parerea mea e ca la inceput avem aplomb, zvac cum a zis Mada mai sus, sa explicam, do our best. Pe parcurs vedem ca succint si la subiect e eficient pt toata lumea :))) Plus cand devii si mai ocupat, merge mai rapid asa scurt si sec :)))
Cris
Mda, acum că mă gândesc, e posibil să fie și o urmare a rutinei, care - din fericire, aș zice - s-a instalat în multe privințe 🤔
Da, și asta ar putea fi de asemenea o explicație - nu mai am timp să detaliez toate cele, deci Cutărică, ia de aici soluția la problemă și gata 😀
Trimiteți un comentariu