Panseluțele și marea flocăială

Pentru azi vă pregătisem o salată bunicică, dar Social Media fierbe cu bulbuci și nu rezist ispitei de-a mă exprima și eu pe subiect. Așa că am băgat salata la frigider și hai să trecem la arzătorul subiect al momentului: huiduiala de aseară, de pe Arena Națională.

Ca să fie clar din capul locului cum stau lucrurile: eu sunt familiarizată cu formația Coldplay în sensul că... am auzit de ei, știu că sunt englezi, cântă pop-rock și solistul a fost însurat cu Gwyneth Paltrow. Aici se opresc cunoștințele mele despre această trupă. Nu am ascultat niciodată vreo melodie, habar n-am cum cântă și nici curioasă nu sunt; prin urmare, nici la concert nu m-aș fi dus. Dar, dacă m-aș fi dus și m-aș fi pomenit cu un invitat special care interpretează manele în mijlocul spectacolului, nu aș fi huiduit. Din principiu și educație, nu din alt motiv. Mi s-ar fi strepezit dinții și mi s-ar fi revoltat urechile, dar nu m-aș fi manifestat în niciun fel.

Aseară însă, când artistul invitat să susțină un moment muzical în timpul concertului Coldplay a început a slobozi trilurile de mai jos, o bună parte dintre cei aproximativ 50.000 de spectatori prezenți la concert a ales să nu se cenzureze.

”Oo, oo, la tine-am abonament
Oo, oo, să te iubesc permanent
Oo, oo, dragoste cu gust de Cola
Mi-ai dat peste cap busola
Să te mănânc ca pe Ola.

Ale, ale-le-le, tu ești fix pe placul meu
Și oricât mi-ar fi de greu, te vreau mereu, gen
Ale, aleleu, se-anunță mare ștabor
Că în neam de Spoitori să te-nsori nu e ușor”.

Deci nu-mi vine să cred că am pus porcăria asta pe blog, dar se impunea s-o fac pentru a-mi explica punctul de vedere în legătură cu principalul motiv al bocetelor de astăzi: ”ce s-a întâmplat cu Vlad Babasha a fost rasiiiiiiiiism, buhuhu!”. Și dă-i și zbuciumă-te și jelește ”acest tânăr artist supus unor violente atacuri de rasism”, de plângea și moțu' de la bască.

(Să se consemneze că până aseară habar n-avusesem de viața și opera mai sus-menționatului și existența nu-mi era absolut deloc tulburată de această neștiință).

Cum spuneam. Huiduielile au fost o reacție absolut deplasată, dar nu au avut nimic de-a face cu etnia interpretului (habar n-am dacă e de etnie romă sau nu și mă îndoiesc că toți care l-au fluierat aseară știau cine e. S-a amendat mizeria aia de piesă, dacă poate fi numită așa, iar dacă mă uit la versuri, concluzionez că oricine ar fi fost pe scenă ar fi avut parte de exact aceeași reacție din partea publicului).

În ceea ce privește manelele, este istorie veche. Și neschimbată, aș adăuga. Dacă nu-ți plac, ești imediat etichetat drept rasist și suspectat de snobism și elitism, când tu de fapt ”te ridici și începi să dai din fund de fiecare dată când auzi manele”, am încheiat citatul unei doamne degrabă ultragiate. Personal mă-ntreb când și unde mi-a văzut ea fundul bâțâindu-se, de era atât de convinsă de ceea ce spunea. Dar să nu ne împiedicăm de amănunte.

Panseluțele care au flocăit toată ziua cu spor tema rasismului omit câteva aspecte:

- Cultura romilor nu are nicio treabă cu manelele. Dacă ilustrul interpret ar fi cântat o piesă autentic țigănească, ar fi primit furtuni de aplauze. Chiar scriind chestia asta mi-am amintit de coloana sonoră din ”Șatra” (chiar, știți filmul cu Zobar și Rada? 🙂). Ce minunăție de muzică... 
Manelele sunt o copie de prost-gust a muzicii lăutărești. Nu există nicio legătură între muzica țigănească și mizeria parțial citată mai sus. Absolut niciuna. Vorba regretatului Johnny Răducanu, ”manelele sunt o molimă”.

- În domeniul muzical n-a fost niciodată vorba de rasism: Aura Urziceanu, Mirabela Dauer, Damian Drăghici, Mădălin Voicu (fiul și tatăl), Gheorghe Zamfir, Johnny Răducanu, Cornelia Catanga, ConnectR, Pepe, chiar și Clejanii stau mărturie în acest sens. Deloc întâmplător, oamenii ăștia au făcut și fac muzică, nu mocirlă.

- Lumea detestă manelele pentru că sunt asociate cu interlopii, șmecheria, ”dușmanii-mi poartă pică, n-are valoarea mea”. Ar putea fi interpretate de oricine, reacția foarte multor oameni tot de respingere ar fi. A nu-ți plăcea manelele nu te face rasist, dar bocitorii tocmai asta susțin.

- Event-managerul formației ar trebui să se apuce de dresat girafe, din moment ce singura lui documentare referitor la artistul local care va cânta a fost criteriul ”cine are cele mai multe vizualizări pe Youtube”. O formație românească de pop-rock ce avea? 

În final, ce pot să mai zic. S-au cântat manele la Tiff, premiile Gopo, Neversea și Untold, acum și la un concert rock. Probabil nu mai durează mult până vor deveni obligatorii, în numele incluziunii și al unei corectitudini politice greșit înțelese.
Partea tristă este că asemenea flocăieli duc în derizoriu problema reală a rasismului, așa cum se întâmplă și cu depresia, care riscă să nu mai fie luată în serios drept un real pericol (ceea ce și este) fiindcă tot felul de snow flakes declară că sunt depresivi inclusiv când dă laptele-n foc.