Stau uneori, mă contemplu și mă minunez. Să ne înțelegem, nu neapărat în sens pozitiv.
🔩⚙️🔧 La birou, într-o zi banală. Ne vedem de treburi, soluționăm probleme, mai boscorodim un atelier care a trimis documentația incompletă a unei reparații, mai comandăm niște piese de schimb, calmăm un client care se agită ca balena-n polonic, o băgăm respectuos în moașă-sa pe doamna Cocuța care-a trimis încă un Email în care bestecăie ceva despre ”process” și ”action plan”, în concluzie nimic ieșit din comun.
- Tare mai ești tu tăntălău, Pandelică, fiule, mormăi eu răspunzând la cel de-al cincisprezecelea mail din ziua respectivă al antemenționatului.
Inginerul meu preferat decide să alunge monotonia.
- Gretel!
(Așa-mi spun vreo 2 colegi și-mi place foarte mult).
- Mmmm.
- Ai un minut?
- Pentru tine, și cinci.
- Bun. Quiz.
- Asta-mi lipsea 🙄.
(Notă explicativă: în meseria asta, nu încetăm niciodată să învățăm. Nu ni se cere să cunoaștem totul - inclusiv de asta avem ingineri - dar cu cât știm mai multe detalii tehnice despre vagoanele din portofoliul nostru, cu atât mai bine pentru toată lumea. Colegii ingineri și-au făcut o profesiune de credință din a ne băga în cap cât mai multe noțiuni și periodic ne testează inopinat. Testele se încheie fie cu ”norocul vostru c-ați nimerit-o”, fie cu ”vă arunc pe geam”, după caz însoțit de ”... și mă arunc și eu după voi” 😀. Quiz-urile spontane au devenit un obicei și-ntre noi fie vorba, ne fac plăcere).
- Care e diferența maximă acceptată între diametrul roților din același boghiu?
- 20 de milimetri.
- Bravo.
Cu altă ocazie, m-a întrebat câte arcuri de suspensie sunt într-un boghiu Y25. Aici aproape că mă încuiase.
- Ăăăăăă? Stai să mă gândesc.
Cuget, vizualizez boghiul cu ochii minții, calculez.
- 16, zic.
- Hm. De ce 16 și nu 8?
Explic.
- Bun. Dar n-ai uitat ceva?
- Stai-stai-stai. Am uitat de alea mari. Deci 20 în total.
- Așa! Hai că-ncep să am speranțe că-ntr-o bună zi o să știți tot ce e de știut și n-o să mai aveți nevoie să mă întrebați nimic.
Ziua aia n-o să vină niciodată, dar quiz-urile astea îmi oferă mai mereu satisfacții. Învăț, îmi dau seama câte am ajuns să știu fără să realizez, simt cum cresc. ”Probabil manșetele de cilindru nu sunt etanșe, am avut și eu chestia asta odată”, m-am pomenit vorbind într-o zi, după ce o colegă ne-a citit descrierea unei probleme tehnice pe care o avea la un vagon. Inginerul a confirmat, iar băieții se uitau de mai să le sară ochii ca popcornu-n tigaie. ”Știu ca sună sexist și nu se face să zic”, s-a aventurat unul dintre ei, ”dar boaahhh, serios că e mișto să auzi așa ceva de la o femeie” 😀.
Și multe, multe altele am învățat, inclusiv să ”interpretez” corect fotografiile cu cele mai diverse tipuri de defecțiuni. Pentru cineva care-n urmă cu cinci ani nu știa decât că vagoanele au roți de fier, I came a long way.
Dar de unde titlul.
😐🫤🧐 Știu toate cele de mai sus și foarte multe altele. Și cu toate astea, o banală eroare a imprimantei mă bagă-n fibrilații. Dacă mașina de spălat dă erori, intru în panică și efectiv nu știu de unde s-o apuc. Mi-au fost necesare multiple încercări pentru a învăța cum funcționează cuptorul cu microunde sau mașina de spălat vase.
E lucru mare cât sunt de deșteaptă, vă spun. Numa’ nu dau prin gropi.
Și ieri, prieteni, am realizat că motivul pentru care lumea nu mă auzea prea clar în call-urile de pe Teams este că de vreo săptămână îmi puneam căștile invers. Cu microfonul în partea opusă. Chestiune de care mi-am dat seama numai pentru că într-una mi se agăța în păr și tot aranjându-l, m-a lovit revelația.
Acuma spuneți voi, nu că Paradox tehnic ar fi trebuit să mă cheme?
Postări
6 comentarii:
O sa îți trimit o poza dintr-o carte de care mi-ai adus aminte cu întrebările alea care ți-au fost puse :)).
Eu cred că la alelalte nu te pricepi pentru că nu e ca și cum ai studiat ceva despre electrocasnice. Despre casca...chm, chm, nu zic nimic :)))
I feel you!
Și eu știu ce e ăla un automotor de diagnoză de cale și de linie de contact sau o mașină de bulonat și tirfonat (am lucrat și eu în domeniu la un moment dat), dar cu toate astea, mă trezesc de nenumărate ori că vreau să schimb canalul la tv și, din greșeală, pornesc înregistrarea ori folosesc telecomanda de la sistemul audio în locul ăleia de la tv și apoi mă minunez ca ardeleanul la girafă că nu se întâmplă ce vreau eu 🤦♀️
Cat am ras citind aceasta postare, de alfel scrisa intr-un stil amuzant, deoarece ma regsesc. Si eu lucrez in domeniu tehnic, mai exact intr-un santier naval, nu sunt inginer si incerc sa invat cat mai multe detalii tehnice. Si mie nu imi place sa tin minte cum functioneza toate device-urile si trebuie in general sa fac de mai multe ori un lucru, ca sa tin minte cum functioneaza. Uneori si notez in agennde pentru a putea sa-mi aimntesc cand e cazul. Continua cu scrisul, daca s-ar putea si mai des de atat!
Oana
O, da, de la o vreme electronicele smart au devenit prea smart si n-am pretentia sa le depasesc. Si nici nu fac efortul sa citesc vreun manual. Daca nu functioneaza intuitiv, aleluia! Mie mi-a pus capac cuptorul de la aragaz, aveam unul la care timpul de gatire se seta din buton si cand era gata se oprea singur. Generatia urmatoare are ecran, timpul se seteaza digital si nici nu se opreste automat, asa ca trebuie sa stau sa-l pazesc, ca pe vremuri la alea cu gaz.
In cazul tau nu cred ca-i paradox, ca ai invatat cum arata si cate chestii trebuie la vagoane etc, cum spui, vizualizezi componentele, e una, dar nu le si asamblezi 😁
" I came a long way". Si o sa mai fie. O sa ajungi pe culmi nebanuite (si nu glumesc deloc). Stiu despre ce vorbesti si e un sentiment placut, mi s-a intamplat si mie de cateva ori.
Mai ales sa vezi privirile uimit-admirative ale super-specialistilor.
Acum vreo douazeci de ani aveam cu sotul meu un magazin de piese auto si o vanzatoare blonda. I-a omorat pur si simplu fata aia pe cativa proprietari de masini care - normal - o priveau cu toata desconsideratia de care erau in stare.
Dar, vorba cantecului, "Oh, baby, baby, it's a wild world/It's hard to get by just upon a smile".
@Ioana, așa, să nu zici nimic despre cască. Am zis eu destule :))) Multe și mărunte am zis. Aștept poza negreșit :)))
@Iulia, n-o știam pe asta cu ardeleanul la girafă :))))) Pfff, se numește că am multe girafe! :D
@Oana, da, câte agende aveam în primii ani și câte-mi notam... O mai fac și acum, dar mai rar. Adevăru-i că între timp am atât de mult lucru, că nu prea mai rămâne timp de învățat efectiv și încerc să mai strecor printre picături. Îți mulțumesc din suflet pentru aprecieri, înseamnă mult! :)
@SAM, da, fix despre asta e vorba: știu care ce e, în unele cazuri destul de detaliat, dar nici vorbă să pun mâna pe toate cele. Când am făcut un stagiu de pregătire la un atelier am vrut să schimb plăcuțele de frână, dar nu m-au lăsat băieții, că ”sunt grele și dacă te lovești”?
@Mmmaria, sper din tot sufletul să ai dreptate... :)
Și ce nostalgii mi-ai indus cu versurile din ”Wild World” :) Cred că aveam vreo 20 de ani când l-am auzit prima dată, deși era mai vechi. Multe amintiri, multe ”madlene” duce cu sine...
Trimiteți un comentariu