Impresii din Frankfurt, acest New York pe Main

Să vizitez Frankfurt era o veche dorință de-a mea. Visam să ajung în orașul considerat ”New York-ul Germaniei”, să mă uit în sus la zgârie-nori, să mă plimb pe străzile umbrite de clădirile înalte, care amintesc de Manhattan și, desigur, să am parte de agitația și tumultul specifice unui mare oraș. 

După ce ne-am cazat, am luat metroul și ne-am dus în centru cu gândul să intrăm în vreun H&M sau C&A să ne cumpărăm... ceva mai gros de îmbrăcat. Progonoza meteo anunțase vreo 16 grade, așa că ne luaserăm haine în consecință: tricouri + jachete flu-flu. Însă la fața locului am constatat că temperaturile aveau o singură cifră :)) și nici pentru următoarele două zile, cât plănuiam să mai stăm, nu erau perspective mai călduroase. Așa ne trebuie dacă am avut încredere în prognoze - deci pe cai, boierii mei, să căutăm ”oricecumânecilungi” :D

În zona pietonală, lume puhoi. Rar am văzut atât de mulți oameni la un loc și, după entuziasmul inițial - ”sunt în Frankfurt, yey” - am început să mă enervez :)) Mi-era frig, mi-era și cam foame, voiam o cafea, oamenii mă presau din toate părțile, oare oi găsi ceva de îmbrăcat sau or fi numai articole pentru sezonul cald? Am dat buzna în primul H&M, am găsit rapid un cardigan galben, am stat vreo 10 minute la rând la casă, plătit, ieșit, biiiip!! Senzorii de la intrarea în magazin, evident. Mă opresc, extrag marafetul din pungă, mă uit - vânzătoarea uitase să scoată elementul de siguranță (chestia aia din plastic pe care o scot cu un dispozitiv instalat în tejghea). Înapoi în magazin, nu se stresase nimeni din cauza senzorilor, vânzătoarea e senină - ”se mai întâmplă”, zice, rezolvă problema, trag pe mine cardiganul și intrăm și-n Primark, aflat în vecinătate. Acolo a găsit și omul ceva de îmbrăcat, eu am mai agățat o bluză ceva mai respectabilă și hai, în fine, la plimbare. 

Până când voi ajunge în adevăratul Manhattan, va trebui să mă mulțumesc cu asta :)

Opera. Într-o zi, voi veni la un concert (și) aici.

Apropo, nu vă uitați că străzile sunt cam pustii - majoritatea imaginilor sunt de duminică și de luni (iar luni a fost sărbătoare, deci mulți au fost plecați din oraș). Sâmbătă seara nu prea am făcut poze, că eram mai ocupați să dăm din coate ca să avansăm pe stradă :))

Am contemplat câteva minute Banca Centrală Europeană. Oare cum o fi să lucrezi aici? Hm, nu-i ca și cum ar exista vreun pericol să aflu :D

Am dat cu ochii de niște automobile Ferrari. Nu se poate spune că sunt pasionată de mașini, dar Ferrari e...  altceva. Chiar și parcat pe interzis, cum era ăsta :))

Apropo, am văzut câteva Ferrari-uri negre și nu pricep sensul acestei alegeri. Asta e o mașină ALTFEL, în mod evident menită să sară-n ochi, îi stă bine în culori tari, strălucitoare, de ce-ai vrea s-o anonimizezi? Mă rog, vorba nemților - nu trebuie să le înțelegem pe toate :D

În plimbarea noastră, am dat peste o plăcuță aurită, realizată în memoria unuia dintre milioanele de evrei uciși în lagăre. Știam de existența acestor plăcuțe (numite ”Stolperstein”, în traducere ”piatră de care te împiedici”) de la Tomata cu Scufiță. Dacă sunteți curioși, puteți citi la ea mai multe despre aceste plăcuțe comemorative și frântura de istorie tristă, dar interesantă, pe care o poartă în ele.

Acum a fost prima dată când am găsit și eu una. ”Aici a locuit Erwin Levi, născut în 1909, deportat în 1943, omorât la Auschwitz”. Doi ani dacă ar mai fi avut zile, ar fi scăpat. Dar în plin război, doi ani înseamnă o veșnicie...

Am vizitat și un cartier numit Westend, unde predominau vilele falnice și blocurile elegante. În majoritatea curților, liliac alb sau mov. O atmosferă idilică, eu reflectam că probabil mi-ar trece orice oboseală sau depresie numai dacă aș locui în asemenea loc. 

Sunt mică, aproape nu mă văd, asta fiind de fapt și ideea :))

După două zile, cred că am o idee destul de clară despre cum este Frankfurt, capitala financiară probabil a întregii Europe. E un oraș gândit să fie în primul rând funcțional, aspectul de ordin estetic aflându-se în plan secund (fără ca asta să însemne că e neglijat). Mi-a plăcut, dar, în afara unui spectacol la Operă :), nu văd niciun motiv pentru care aș mai reveni. 

(Ok, nu m-aș supăra deloc dacă aș locui acolo, totuși :D).

Mâine vă povestesc despre ceea ce probabil prinde podiumul la categoria ”experiențe gastronomice”. Acum că mă gândesc, și pentru asta aș reveni :))