Periplu în Sicilia și Malta: primii pași în Valletta, o bijuterie a Renașterii târzii (5)

Malta a reușit să ne ia prin surprindere imediat după ce am aterizat, deși ne documentaserăm și eram în oarecare măsură cu temele făcute. De fapt, n-am făcut o legătură logică. Știam că abia în 1964 și-a dobândit independența față de Regatul Unit și a fost membru al Commonwealth-ului, deci n-ar fi trebuit să fim surprinși că se circulă pe stânga. Dar cumva nu ne gândiserăm la asta și aveam în plan să închiriem o mașină. Plan la care am renunțat pe dată și în retrospect, nici n-ar fi fost de dorit. Găsirea locurilor de parcare s-ar fi dovedit a fi un veritabil coșmar.

Am ales un hotel din Valletta și timp de nouă zile ne-am bucurat de panorama portului. Probabil cel mai bun view pe care l-am fi putut avea, la un preț rezonabil.

Mai puțin ne-am bucurat de salvele de tun (care fac parte din cotidian și a căror periodicitate am reușit doar în parte să o înțelegem), dar inclusiv cu ele ne-am obișnuit.
Cu vreo două chestii nu ne-am putut obișnui, însă: absența frigiderului - la temperaturile din Malta este de neînțeles de ce nu ai frigider în cameră și trebuia să ne aprovizionăm în fiecare zi, neavând unde păstra ceva la rece - și scările pe care trebuia să le urcăm de fiecare dată când ieșeam în oraș.

N-or fi ele fost abrupte, dar erau multe și după o vreme ți se cam puneau pe inimă.

Malta este o insulă micuță (316 km pătrați), iar Valletta are o suprafață de numai 0,8 km pătrați. Dar este minunată, o combinație superbă de istorie, arhitectură barocă, soare și Marea Mediterană. E o destinație de explorat, simțit și trăit. De altminteri, politicianul și scriitorul Benjamin Disraeli a descris Valetta drept un ”oraș al palatelor, construit de gentlemeni pentru gentlemeni”.

Și nu se înșela.

Ne-am plimbat, am descoperit-o pe jos și cu trenulețul turistic, am savurat aerul estival și am explorat străduțele înguste, faleza, arterele principale și părculețele.

Limbile vorbite sunt malteza și engleza; bine că o au pe cea din urmă, fiindcă malteza e-n cea mai curată păsărească. Un fel de combinație între italiană și arabă, aș zice, în tot cazul ceva absolut imposibil de intuit sau înțeles. Judecați și voi:

În imaginea din stânga aveți și traducerea în engleză. Este că malteza e o limbă ușoară și intuitivă? Da, așa mă gândeam și eu 🙄.
Pe parcursul sejurului am circulat cu autobuzul (25 de euro o cartelă valabilă timp de o săptămână) și călătoriile au fost confortabile, chiar dacă - paradoxal, având în vedere suprafața redusă a insulei - obositor de lungi.

Ca urmare a unei festivități locale, orașul era împodobit de sărbătoare și aveam să regăsim aceste decorațiuni și în celelalte insule pe care le-am vizitat.

Valletta este una din puţinele zone locuite care şi-au păstrat aproape în întregime caracteristicile originale. Oraşul nu a suferit modificări importante din 1798, momentul în care a fost abandonat de Cavalerii Ioaniţi, acesta fiind unul dintre principalele argumente care stau la baza farmecului autentic și aerului vibrant al celei mai mici capitale din Uniunea Europeană.

Într-una din plimbările nocturne am ajuns la Fântâna Triton, ale cărei lumini se schimbau în fiecare zi. În seara aceea, având în vedere inclusiv concursul dat de culoarea neobișnuită a cerului, spectacolul vizual a fost unul aparte.

Fie-mi iertat momentul de vanitate...

Dacă ați ajuns până aici cu lectura, vă mulțumesc și v-aș întreba ce preferați să facem data viitoare: mergem în satul lui Popey Marinarul și la plajă sau ne facem de cap la berăria Farsons? 😀