Breaking Bad. Simply the best

Cateodata e indicat sa mai si asculti ce-ti zice your significant other. Ma rog, nu intotdeauna si niciodata cand problema disputata e "cine spala azi vasele".

In cazul meu, omul a insistat vreo cateva luni sa ma uit la serialul "Breaking Bad". N-am vrut si pace. N-aveam decat "Dr. House" in cap si nici cea mai mica disponibilitate de-a  incepe alt film. Afara de asta, il intrebasem care e subiectul si simtisem ca ma plictisesc dupa doua fraze. De ce-ar fi trebuit sa ma incite un film in care un banal profesoras de chimie de la un liceu oarecare incepe sa se joace de-a Carlos Sacalul?

Ma rog, in cele din urma am acceptat, dand ochii peste cap gen "hai, treaca de la mine", sa incerc. Conventia a fost sa ma uit la primele 4 episoade si, daca nu-mi place, renunt.

Dupa al patrulea episod am inceput sa ma uit la 2 consecutiv. Apoi, la 3. Si m-as fi uitat si la mai multe, daca as fi avut timp si nu mi-ar fi parut rau sa-l termin atat de repede. Alaltaieri am urmarit al optulea episod din seria a cincea, ultimul disponibil pana la anul - cand se vor difuza cele opt episoade ramase, serialul urmand sa se incheie la finalul seriei. Si nu-mi pot lua gandul de la filmul asta.

Episodul-pilot incepe in mod atat de nebunesc, incat te intrebi ce-ar mai fi putut scorni scenaristii dupa asa-ceva si unde s-ar fi putut merge mai departe de-atat. O rulota harbuita goneste prin desert, la volan aflandu-se un individ in pielea goala - respectiv, purtand numai chiloti si... o masca de gaze. Alaturi de el zace un adolescent lesinat, avand si el o masca de gaze. Masina se impotmoleste in hartoape si, auzind undeva in departare sirenele politiei, soferul este convins ca acesta e finalul si ca va fi prins (nu stim pentru ce, dar la momentul respectiv nici nu are importanta). Isi scoate masca de gaze, isi pune camasa (pantalonii i-a pierdut mai devreme, in cursa prin desert - au zburat pe geamul rulotei, unde fusesera agatati) si, pornind o camera video, lasa un mesaj de adio familiei. Dupa care, tot in chiloti si camasa, iese in intampinarea a ceea ce crede el ca e masina politiei, avand un pistol in mana - probabil, pentru a-i determina pe politisti sa traga asupra lui.

Numai ca sirenele, in loc sa se apropie, se aud tot mai indepartat. Nu-l vizau pe el.

Asa incepe ceea ce probabil este unul dintre cele mai bune seriale din lume.

Fara a avea nici pe departe intentia de a va povesti filmul (pentru cei care l-au vazut ar fi redundant, iar pentru ceilalti ar anula placerea vizionarii), incerc un sinopsis cat mai pe scurt.

Walter White (Bryan Cranston), un marunt profesor de chimie mult prea stralucit pentru slujba modesta pe care o are, afla, chiar in ziua aniversarii a 50 de ani, ca este bolnav de cancer. Asta pe langa faptul ca are probleme financiare, o sotie insarcinata si un fiu adolescent. Convins ca va muri si dorind sa-si asigure familia din punct de vedere material, Walter incepe sa prepare metamfetamina, pe care o va distribui la inceput numai cu ajutorul lui Jesse Pinkman (Aaron Paul), un adolescent initial debusolat si junkie, iar apoi, pe masura ce acumuleaza experienta, prin intermediul unor dealeri a caror "greutate" creste exponential. 

Inclusiv acestia marcheaza ascensiunea lui Walt de la insignifiantul profesor de chimie la maestrul metamfetaminei (de un albastru curat si cu o puritate de aproape 100%), cunoscut sub numele de Heisenberg.  De la Skinny Pete si Badger care vindeau la coltul strazii la Tuco Salamanca si, in cele din urma, la Gus Fring (Giancarlo Esposito), seful uneia dintre cele mai extinse retele de distributie, Walt si Jesse jongleaza pe o sarma tot mai subtire intr-o lume a crimei, a minciunii, a disimularii, o lume in care pana la urma nu mai conteaza decat sa-ti salvezi pielea, indiferent pe cine pui in pericol, ranesti sau chiar lichidezi pentru asta. 

Gus si Jesse

"Reteta" este condimentata prin Hank (Dean Norris), cumnatul lui Walt si politist la divizia Antidrog. Hank investigheaza cazul "blue meth", cu toate ramificatiile sale si castiga niste marunte batalii in acest razboi, dar nu reuseste sa puna degetul pe rana si Walt il duce de nas cand si cum vrea, inclusiv montandu-i microfoane in birou. Asta mi se pare un aspect discutabil al serialului, apropo: Hank ar fi trebuit sa intre demult la banuieli in ceea ce-l priveste pe Walt, fie si numai ca urmare a masinilor extrem de costisitoare pe care acesta isi permitea, dintr-odata, sa le cumpere. Ma rog, cel de-al optulea episod din seria a cincea a remediat intrucatva lucrurile, Hank descoperind in casa lui Walt ceva care-l pune pe ganduri (un obiect din categoria "asta n-ar fi avut ce cauta la tine, daca n-ai fi fost cumva implicat"). Pana la urma, probabil si asta face parte din nota de veridic al serialului: in lumea reala, niciodata nu ne-am gandi sa suspectam pe cineva atat de apropiat noua, pe care (ne imaginam ca) il cunoastem foarte bine.

Nu putem decat sa asteptam sa vedem cum evolua lucrurile. Banuiala mea e ca ultimele episoade ramase vor constitui un maraton al lui Hank, in incercarea de a pune faptele cap la cap.

  

De ce-mi place?

- Are cel mai bine inchegat story cu putinta, care reuseste sa ramana palpitant inclusiv atunci cand actiunea pare sa treneze, iar personajele sunt foarte individualizate si veridice. E in natura unuia ca Jesse sa foloseasca expresii gen "yo, bitch!", dupa cum umorul negru e specific lui Hank si nu s-ar potrivi niciunui alt personaj;

- abordeaza, intr-o maniera deosebit de ingenioasa, un subiect exploatat si ras-exploatat pe micul si marele ecran: drogurile. E(ra) greu de imaginat ca o astfel de poveste mai poate fi abordata dintr-o perspectiva inedita;

- felul in care evolueaza povestea e pur si simplu fascinant. Sub ochii nostri, Walt se transforma din omul principial si dedicat familiei, intr-un fel de baron al drogurilor. Diabolic, manipulator si alunecos, justificandu-si ticalosiile si linistindu-si constiinta cu "this had to be done", se dispenseaza pe rand de toti care-i stateau in coasta, reusind inclusiv sa-l omoare pe Gus, intr-una din cele mai intense scene din intregul serial; 

- efectiv filmul este credibil, abundand de situatii care te fac sa te imaginezi pe tine insuti in postura respectiva si acesta e inca unul din ingredientele care te tin prins;

- ironia subtila: teribilul Gus moare in urma unui plan conceput de Walt, dar de mana lui Tio Salamanca (Mark Margolis), un mosneag in scaunul cu rotile, care nu mai poate vorbi si care aproape ca nu se mai poate misca; Skyler (sotia lui Walt, interpretata de Anna Gunn), se documenteaza despre ce presupune spalarea de bani pe... wikipedia :D. Si exemplele ar putea continua, daca n-as fi scris deja ceea ce cred ca e cel mai lung post de pana acum. 

Pentru aceia din voi care stiti filmul, iata link-ul unui interviu cu Vince Gilligan, scenaristul si producatorul serialului. Un dialog agreabil, din care se extrag niste informatii interesante:

http://www.vice.com/ro/read/despre-droguri-cu-creatorul-serialului-breaking-bad

Iar pe voi, cei care nu l-ati vazut pana acum, sper ca v-am convins sa-i dati o sansa (ah, si nu cumva sa accesati link-ul de mai sus, aflati prematur mult prea multe lucruri si va stricati placerea pe care sper s-o aveti urmarind povestea). Ce ziceti, incercati si voi macar patru episoade, ca si mine?:)