marți, 16 aprilie 2013

Femeia și parcarea


Femeia ajunge acasă. Pe strada unde locuiește sunt, în mod normal, locuri de parcare de-ai putea băga cinci tiruri și douăzeci de SUV-uri fără să fie nevoie de prea multe manevre. Motiv de mare ușurare pentru femeie, din motive care vor fi detaliate mai jos. Dar de prin noiembrie, normalitatea a fost înlocuită de un ditamai șantierul: se repară o bucată impresionantă de carosabil, plus trotuarele aferente. Pe cale de consecință spațiul de parcare disponibil s-a redus îngrijorător de mult, mai ales privind lucrurile din perspectiva femeii al cărei simț de orientare concurează cu acela al unei găini un pic mai evoluate (deși aspectul evoluției rămâne, strict din punct de vedere al orientării, foarte discutabil).

Deși are carnet de aproape șase ani și a condus, prin natura împrejurărilor, zeci de mii de kilometri, femeia nu e în stare să parcheze decât cu fața (și pe stânga, dacă se poate; izbutește și pe dreapta dacă e musai, dar nu e deloc fericită când trebuie s-o facă). La serviciu nu are probleme, se găsesc suficiente locuri de parcare cu numele ei scris pe ele (adică pe stânga și unde poate intra lejer cu fața). Acasă, de când cu șantierul care nu mai dă semne să se termine, situația devine cotoioasă. 

Nu se recomandă să-i vorbiți femeii de parcare cu spatele sau, și mai rău, de laterală. Vă va arunca o privire care seamănă foarte bine cu a unui gândac aflat în fața spray-ului insecticid. (Trebuie menționat că, în vremuri imemoriale, îi reușeau destul de bine și manevrele astea. Dar timpul a trecut și, odată cu el, și abilitățile ei în acest sens). 

De cele mai multe ori, are noroc. Ochește, cu abilități vulturești remarcabile pentru o ochelaristă, cel puțin un loc de parcare pe placul domniei sale. Alteori însă, constată că nu are la dispoziție decât locuri unde, pentru a parca, se impun măsuri de hâța-hâța, rotit, răs-rotit și îndreptat volanul, fără a scăpa din vedere traficul din jurul ei. Femeia resimte un mic fior de panică, laolaltă cu nevoia imperioasă de a înjura suculent muncitorii care, judecând după ritmul în care evoluează lucrările, probabil că pun dalele de piatră cu pipeta.

În fine, ce-i rămâne de făcut - încearcă s-o bage prin ceea ce-ar însemna un fel de parcare laterală. Constată că a băgat-o strâmb. Dă cu spatele, dar uită să îndrepte volanul. Rezultat - mașina iese la fel de strâmb cum intrase. Maxim dreapta și încearcă iar. A uitat de roțile din spate. Mașina stă mai puțin strâmb decât în urmă cu două minute, dar are o poziție de-a dreptul caraghioasă și care-o face oarecum vulnerabilă, ținând cont că locul de parcare e chiar la stradă (și pe dreapta, între două mașini. Jale!). 

Femeia scoate mașina din viteză și trage frâna de mână, cugetând năprasnic. Pare să fi ajuns la o concluzie, mișcă volanul în ceea ce i se pare ei că ar fi sensul dorit și încearcă iar. Biiip! țipă senzorii de parcare. Shit. A uitat de mașina din spate. Se aduc mulțumiri celui care-a inventat senzorii (și care sigur nu era femeie, dar la fel de sigur era un foarte bun cunoscător al sexului feminin la volan). Mai încearcă de două ori, rezultatul nu se schimbă: botul mașinii e cum trebuie, partea din spate e câș. Femeia e cu atât mai frustrată cu cât, în teorie, știe ce are de făcut. Cu practica stă mai prost. Se uită la blocurile din jur și oftează filozofic, sperând că nu s-a găsit nimeni s-o contempleze pe geam în timp ce ea transpiră în chinurile parcării. 

E indecisă. Ar pleca să caute alt loc de parcare, dar nu e deloc sigură că în josul străzii situația e mai spațioasă, dacă ne putem exprima așa. Sau ar pleca pe jos să testeze terenul, dar nu-i vine să lase mașina în poziția aia, poziție pe care scrie cu litere mari FEMEIE LA VOLAN. 

Deodată, observă în spatele ei ceva interesant: cineva se pregătește să plece, eliberându-se astfel un loc de parcare din categoria celor care-i plac ei. Evrika! Execută o întoarcere din trei mișcări ca la carte (măcar de-atâta lucru e în stare) și, câteva clipe mai târziu, parchează victorioasă. 

În continuare speră că n-a filat-o nimeni și că singurele persoane care vor afla cât este de "talentată" la parcări sunteți voi, cei care o citiți.

3 comentarii:

Acrobata spunea...

Daaa, subscriu la parcarea cu fata! Laterala sa se interzica prin lege, cumva. Poate semnam o petitie in sensul asta! Iar senzorii sint o inventie foarte buna, insa la masina mea au un sunet asa de isteric incit mai mult ma panicheaza decit sa ma ajute.

thea spunea...

:)) sigur nu m-ai filat tu pe mine si ai descris ce-ai vazut? :)) :)) :))
Si eu sunt absolut catastrofala cand e vorba de laterala si de parcarea cu spatele. Locuri de parcare laterala in care intra fix o masina, intre altele doua, pentru mine nu exista. Acasa nu-i problema, am locul meu in fata casei; in deplasare se pot ici probleme pe care le contracarez prin parcarea masinii chiar si la 1 km distanta de destinatie :))

Greta spunea...

@Crista, susțin cu tărie inițiativa de a scoate laterala în afara legii :D Îi respect definitiv pe cei cărora le iese (am și niște colege la serviciu, frateeee, zici că se joacă, așa lejer o fac și le iese la mare artă), dar cred că numărul celor care n-o pot face e considerabil mai mare - deci, în ilegalitate cu ea :))

@Thea, ești așa pe stilul meu, chestia cu parcatul la 1 kilometru distanță o recunosc perfect :))) Nu, domnule, nu te-am filat, dar ce pot spune, mă bucur că nu-s singura în situația asta :D