vineri, 20 februarie 2015

Gânduri pentru tine, mami


Nu-mi găsesc locul şi nu mă pot concentra la nimic, aşa că mai bine-ţi scriu. Sunt convinsă că vei citi imediat, doar eşti pe-aici pe undeva, nu? :) 

Nu ştiu cum să încep, poate de unde noi n-am mai stat demult de vorbă. Ştiu, accept şi încerc să mă resemnez cu realitatea că ai murit, dar cumva parcă tot nu-mi vine să cred. Cum vine asta, adică n-am să te mai văd niciodată? N-o să mai vorbim niciodată la telefon? N-o să ne mai bem cafeaua împreună când vin în ţară şi n-o să mai sporovăim până la ore mici din noapte? Chiar ai plecat.... de tot? 
 
E o ironie cumplită la mijloc. De când am aflat că te-ai dus, ţi-am spus lucruri pe care nici nu m-aş fi gândit să ţi le spun înainte. Şi tot cumplit de ironic mi se pare faptul că eu niciodată nu ţi-am spus "mami"... dar o fac acum, de când ai plecat. Şi cred că de-acum aşa îţi voi spune întotdeauna. 

Am visat să mergem împreună, doar noi două, la Paris şi-n Turcia. 
Am visat că vom ieşi amândouă la cumpărături prin cine ştie ce ţară unde ne petrecem concediul.
Am visat că te vei bucura de nepoţii tăi.

Şi-am mai visat şi altele, dar la un moment dat, am înţeles şi m-am resemnat că vor rămâne doar vise. E adevărat că relaţia noastră n-a fost mereu perfectă, dar ştiu că m-ai iubit întotdeauna, aşa cum te iubesc şi eu. Ţăndări mi s-a făcut sufletul şi m-a copleşit o milă sfâşietoare când te-am văzut la capelă... păreai atât de vulnerabilă şi de învinsă aşa cum stăteai acolo în sicriu, mami. N-am îndrăznit să te sărut pentru ultima dată, n-am vrut să rămân cu amintirea acelei răceli, dar nu mi-am luat ochii de la tine aproape deloc. Ţi-am cerut iertare pentru tot ce-am greşit faţă de tine, ţi-am spus de multe ori că te iubesc şi să nu-ţi fie frică... pentru că, aşa cum spunea şi preotul, te-ai dus acolo nu e nici durere, nici întristare, nici suspin.

Sunt încredinţată că vei fi mereu cu mine şi că vei veghea asupra mea. Am primit deja nişte semne de la tine, chiar dacă nu sunt decât câteva zile de când sufletul tău şi-a luat zborul. Şi mă simt liniştită, ciudat de liniştită, poate chiar prea liniştită la atât de puţin timp după plecarea ta... Să fie ăsta semnul că ţi-ai găsit, în sfârşit, liniştea? Sau e forţa pe care mi-o insufli tu? Poate amândouă, eu aşa nădăjduiesc. 

Ştiu că într-o bună zi n-o să mai plâng şi mă voi gândi la tine cu nostalgie şi un zâmbet, dar ziua aceea îmi pare atât de departe acum. Mă doare, mami... mă doare suferinţa ta din ultimii ani, mă doare că n-am fost lângă tine când ai încetat să respiri, mă doare că n-am să te mai văd decât în vise.

Drum bun printre stele, mami, Dumnezeu să te odihnească în pace... Şi până când ne vom reîntâlni, te rog să ai grijă de mine...

10 comentarii:

Anonim spunea...

Cu lacrimi in ochi ti-am citit postarea . Esti un om foarte special . Cu toata empatia , probabil nu pot intelege exact ce simti , nu am pierdut inca pe nimeni apropiat. Asa ca ma tem sa nu iti spun prostii , lucruri nepotrivite . Si totusi...... cred ca mami a ta are grija de tine . Acum si-a gasit linistea si poate avea grija de tine. Te imbratisez strans si imi doresc din suflet sa iti gasesti si tu linistea .
Clara

Anonim spunea...

Intru la o ora tarzie. M-ai emotionat, m-ai pus pe ganduri. Doar cineva sensibil, cald, putea sa scrie asa ceva. Te imbratisez! domino

thea spunea...

Stiu bine despre ce vorbesti. Eu am plans-o pe mama tare putin, durerea mea nu s-a manifestat deloc cu lacrimi; acum, dupa 15 ani, vorbesc desprea ea ca si cand inca mai e si de fiecare data cand o visez am un sentiment de preaplin de bucurie....

Te imbratisez stans...

Anonim spunea...

Imi pare rau ca treci prin asta, stiu cum e ... Si mie mi-e dor in fiecare zi de mama, de patru ani deja.

Te imbratisez, Claudia

Anonim spunea...

plang si plang. te imbratisez strans, nu am cuvinte , nu stiu ce sa iti spun, dar vreau sa stii ca desi nu ne cunoastem, simt ca esti un om deosebit.
cris

Greta spunea...

Mulţumesc, Clara >:D< E tot ce am nevoie să aud, să ştiu acum.... că mama e liniştită şi mă veghează.

Greta spunea...

Şi când te gândeşti că am sentimentul că n-am scris nici pe jumătate aşa cum aş fi simţit de fapt nevoia...

Greta spunea...

Doamne, Thea, cât de mult îmi doresc s-o visez şi eu pe mama atunci când va putea veni la mine... Te îmbrăţişez şi eu!

Greta spunea...

Claudia, cât de rău îmi pare că împărtăşeşti şi tu suferinţa asta :( Te îmbrăţişez!

Greta spunea...

Mulţumesc, Cris, mulţumesc, am atâta nevoie de îmbrăţişare şi atât de bine-mi face....