joi, 21 aprilie 2022

Dor de unii dintre cititori / exercițiu de sinceritate

Zilele astea mă frăsunesc prin Elveția (cu treburi, nu în vacanță, așa că mă bucur de splendidele peisaje mai mult din mașină) și până mă-ntorc m-am gândit să vă-ntreb ceva mai... personal.

Să îndrăznesc să vă-ntreb, mai bine-zis - pentru că, așa cum spune și titlul, este vorba de un exercițiu de sinceritate. Al meu către voi, probabil mai mult decât al vostru către mine.

Blogul ăsta, după cum știm cu toții, este mic și deloc promovat (nu m-aș pricepe deloc la asta, oricum). N-a fost conceput pentru notorietate, nici pentru surse de venit; am vrut pur și simplu să scriu, atât și nimic mai mult. Va împlini la vară 12 ani și personal sunt mulțumită de ce-am realizat aici; am o comunitate mică, dar sufletistă și scriu exact ce, cât, cum și când vreau. Ca bonus nesperat, pe unii dintre voi v-am ”transferat” în viața mea offline și tare mult mă bucură asta 🙂. Obiectivele, dacă le pot spune așa (cu toate că n-au fost niciodată definite ca atare) sunt atinse cu asupra de măsură și pentru acest lucru vă sunt foarte, foarte recunoscătoare 🙂.

În același timp însă am o... nostalgie, cred că e corect dacă o numesc așa, pentru unii comentatori pe care i-am avut și pe care nu i-am mai recitit de multă vreme. Când spun asta, am în vedere oameni pe care-i regăseam relativ frecvent în secțiunea de comentarii la diverse articole și pe care ajunsesem să-i percep ca pe niște prieteni apropiați; râdeam împreună, schimbam impresii, îmi dădeau un sfat - pe scurt, îmi erau aproape și tocmai din acest motiv le simt cu atât mai acut lipsa de când au dispărut.

Rog a nu fi înțeleasă greșit - nu trag pe nimeni la răspundere, Doamne ferește. Departe de mine gândul. Eu însămi am ales să ”dispar” de pe unele bloguri unde comentasem ani de zile, iar asta a survenit de obicei când am simțit că nu mai rezonez cu autorul și / sau că nu mă mai regăsesc în publicul său țintă. Înțeleg perfect că se poate întâmpla asta, de vreme ce mie însămi mi s-a întâmplat.
Cu toate astea însă, tot mi-e dor de unii dintre ei. Și n-aș vrea să-i pierd pe cei pe care-i am acum; adică n-aș vrea să vă pierd pe voi 🙂. În măsura în care aveți dispoziție, m-aș bucura să aflu: ce anume vă ”ține” pe un blog? Ce v-ar determina să nu-l mai frecventați sau alternativ, ce v-ar ”tăia” cheful de a lăsa comentarii?

Vă mulțumesc anticipat pentru orice feedback și vă rog să fiți deschiși. Nici vorbă să mă supăr, ba dimpotrivă; v-aș fi foarte, foarte recunoscătoare să știu cum vedeți voi lucrurile, tocmai fiindcă vreau să vă țin aproape.

22 de comentarii:

Bogdan Balaban spunea...

Bună dimineața Greta,

Eu îți urmăresc blogul de ceva ani dar nu îmi amintesc să îți fi lăsat comentarii. Dar o fac acum și sper să îți fiu de ajutor:


Ce anume vă ”ține” pe un blog?
-faptul că autorul e autentic
-faptul că blogul nu este o sursă de venit îi dă posibilitatea autorului să fie sincer

Ce v-ar determina să nu-l mai frecventați sau alternativ, ce v-ar ”tăia” cheful de a lăsa comentarii?
- postările repetat cu iz comercial ambalate într-o poveste sau spuse ca o experiență personală. Acestea mă enervează la maxim
- postările care sunt mereu și mereu pe aceeași temă.

Toate cele bune,
Bogdan

SAM spunea...

Am descoperit blogul acum cativa ani. Sunt pietreanca si am terminat Raresul un pic mai inainte decat tine. Ce m-a atras a fost umorul si stilul scrierii, imi pare rau ca n-ai persistat in a scrie literatura.

Anonim spunea...

Eu v-am descoperit blogul de curand, cred ca il enumera cineva intr-un comentariu ca descriind experienta emigrarii si pentru ca si noi ne pregatim sa facem pasul v-am cautat.
Am citit postari mai vechi, mi-a placut tare mult felul in care povestiti de la fostul loc de munca: natural, amuzant, cu bucurii si tristeti.
O sa mai tot revin, imi plac "foarfecele" si musai vreau sa ma pun la punct cu rutina de ingrijire cu produse DECIEM.
Toate cele bune,
Luiza

Anonim spunea...

Iti citesc toate postarile cu placere, cu interes si/sau emoţie. Asa cum spune un alt cititor, ma atrage autenticitatea. Nu pun comentarii prea des, insa, pentru ca uneori mi se pare ca nu am ceva de spus, demn de atenţie.
Irina

Livia Morosanu spunea...

Eu am enumerat pe blogul "Printesa urbana" citeva bloguri despre experiența emigrării, pe care le citesc de mulți ani - oare la comentariul meu te referi? Livia

Greta spunea...

Bun găsit, Bogdan,
mă bucur foarte mult că ești aici și îți mulțumesc - atât pentru feedback, cât și pentru faptul că-mi ești aproape :)

Greta spunea...

Hei, colega, ce surpriză minunată! :) Îți mulțumesc pentru că ești aici și pentru cuvintele frumoase.
Literatura... va rămâne probabil un vis, cred că pur și simplu viața de zi cu zi n-a lăsat loc și pentru asta :(

Greta spunea...

Irina, comentariile tale au mereu o anume sensibilitate și-mi ajung la suflet :) Îți mulțumesc pentru că-mi dăruiești timpul și atenția ta :)

Greta spunea...

Bine-ai venit, Luiza! :) Mă bucur mult că ești aici și îți mulțumesc. Dacă ai întrebări - pe tema emigrării, sau a produselor DECIEM - îți stau cu tot dragul la dispoziție, în măsura în care mă pricep :) Multă baftă să vă realizați visul!

Greta spunea...

@Livia, îți mulțumesc pentru încrederea acordată :)

Anonim spunea...

Bună seara Greta,
chiar dacă nu am mai comentat, am revenit din când în când pe blogul tău, îmi doresc să ştiu că eşti bine 😊
Noi am mai comunicat şi cred că îți aminteşti dar un anumit răspuns al tău m-a făcut să cred că nu îți mai doreşti asta.
Mă gândesc mereu cu drag.
Carmen

Greta spunea...

Carmen!!! Recunosc, am scris articolul ăsta și cu tine în gând.....Cum să nu-mi amintesc de tine, nu te-am uitat nicio clipă, îmi erai atât de aproape de suflet... Cu toată sinceritatea îți spun, nu știu despre ce răspuns a fost vorba și-n ce context, dar te rog să mă crezi că a fost doar o imensă neînțelegere... Ți-am dus dorul, dar am crezut că nu mai rezonezi cu mine. Te rog, rămâi. Și dacă vrei, cu tot dragul putem comunica pe mail - e același, dorabella1980@gmail.com, să elucidăm ce s-a întâmplat...
Te îmbrățișez cu tot dorul. Pentru că mi-a fost dor de tine. Și sper să-mi rămâi.

Anonim spunea...

@Livia - Nu retin, dar da, cred ca era un comentariu pe blogul Printesei Urbane, asadar al dumneavoastra probabil. Multumiri
@Greta. Multumesc pentru disponibilitate. Momentan am niste zile mai grele. Trec ele...

Anonim spunea...

Off! AM uitat sa ma semnez. Scuze. Comentariul de mai sus e al meu. Luiza

Bristena spunea...

Iti citesc bogul de cativa ani. Eu iti savurez postarile, imi place stilul tau de a scrie: presarat cu umor, realism, sfaturi si invataminte de viata.
Sper sa scrii in continuare, eu te voi citi cu drag indiferent ca ne impartasesti din evenimentele de la birou, experiente diverse, pareri despre tinute de Oscar, locuri de vizitat, impresii din calatorii, despre Romania si oamenii de aici, despre viata in Germania, recomandari muzicale si altele. Esti o adevarata enciclopedie cu un stil unic de scris!

Greta spunea...

Ceea ce mi-ai spus înseamnă enorm pentru mine, Bristena. Mă emoționează, mă încurajează, mă bucură enorm. Voi continua să scriu, nu știu cât de des - dar ce știu este că nu voi renunța. Voi, oamenii mei de aici, mă impulsionați într-un fel unic. Mă înclin și vă mulțumesc pentru că-mi sunteți aproape.

Anonim spunea...

Mie imi place cum scrii (inca din perioada forumului de pe eva.ro) si atunci cand am descoperit blog-ul l-am luat la citit din scoarta in scoarta. Nu urmaresc zilnic, dar o data pe saptamana in mod clar arunc un ochi sa vad ce ai mai scris pe aici :).
Cred ca trebuie si genul asta de blog, cu subiecte uneori mai serioase, alteori mai putin, cu tristete sau hlizeala si, mai ales, fara publicitate. Cred ca tocmai asta imi place mult la blogul tau, faptul ca tu scrii aici din placere si atunci continutul nu e alterat de contractele de publicitate. Inteleg si acea latura a blogerilor, este fireasca, atata timp cat se traieste din asta, dar eu prefer ceva mai autentic, asa cum faci tu aici.
Cum se zice, keep up the good work, noua ne place :).
Valeria

Delia spunea...

Si eu te citesc cu multă plăcere, dragă Greta, chiar dacă n-am mai comentat până acum. Unele postări m-au făcut să lacrimez, m-au emoționat, altele să râd... Sper să nu renunți niciodată la scris!

Greta spunea...

Salut, Valeria! :) Oh, ce vremuri când scriam pe forum... Nu-mi vine să cred ce repede au zburat anii (și ce s-a dus forumul ăla în cap, că veni vorba).
Îți mulțumesc pentru că-mi ești aproape :)

Greta spunea...

Înseamnă foarte mult pentru mine ceea ce mi-ai spus, Delia și îți mulțumesc. Sincer, și eu sper să nu renunț niciodată, plăcerea scrisului nu prea poate fi comparată cu nimic...

vio spunea...

Yello', Greta. Ți-am trimis un mail duminica trecută.

Greta spunea...

Vio >:D< Scuze, abia-n seara asta m-am uitat și ți-am scris...