Dor de unii dintre cititori / exercițiu de sinceritate

Zilele astea mă frăsunesc prin Elveția (cu treburi, nu în vacanță, așa că mă bucur de splendidele peisaje mai mult din mașină) și până mă-ntorc m-am gândit să vă-ntreb ceva mai... personal.

Să îndrăznesc să vă-ntreb, mai bine-zis - pentru că, așa cum spune și titlul, este vorba de un exercițiu de sinceritate. Al meu către voi, probabil mai mult decât al vostru către mine.

Blogul ăsta, după cum știm cu toții, este mic și deloc promovat (nu m-aș pricepe deloc la asta, oricum). N-a fost conceput pentru notorietate, nici pentru surse de venit; am vrut pur și simplu să scriu, atât și nimic mai mult. Va împlini la vară 12 ani și personal sunt mulțumită de ce-am realizat aici; am o comunitate mică, dar sufletistă și scriu exact ce, cât, cum și când vreau. Ca bonus nesperat, pe unii dintre voi v-am ”transferat” în viața mea offline și tare mult mă bucură asta 🙂. Obiectivele, dacă le pot spune așa (cu toate că n-au fost niciodată definite ca atare) sunt atinse cu asupra de măsură și pentru acest lucru vă sunt foarte, foarte recunoscătoare 🙂.

În același timp însă am o... nostalgie, cred că e corect dacă o numesc așa, pentru unii comentatori pe care i-am avut și pe care nu i-am mai recitit de multă vreme. Când spun asta, am în vedere oameni pe care-i regăseam relativ frecvent în secțiunea de comentarii la diverse articole și pe care ajunsesem să-i percep ca pe niște prieteni apropiați; râdeam împreună, schimbam impresii, îmi dădeau un sfat - pe scurt, îmi erau aproape și tocmai din acest motiv le simt cu atât mai acut lipsa de când au dispărut.

Rog a nu fi înțeleasă greșit - nu trag pe nimeni la răspundere, Doamne ferește. Departe de mine gândul. Eu însămi am ales să ”dispar” de pe unele bloguri unde comentasem ani de zile, iar asta a survenit de obicei când am simțit că nu mai rezonez cu autorul și / sau că nu mă mai regăsesc în publicul său țintă. Înțeleg perfect că se poate întâmpla asta, de vreme ce mie însămi mi s-a întâmplat.
Cu toate astea însă, tot mi-e dor de unii dintre ei. Și n-aș vrea să-i pierd pe cei pe care-i am acum; adică n-aș vrea să vă pierd pe voi 🙂. În măsura în care aveți dispoziție, m-aș bucura să aflu: ce anume vă ”ține” pe un blog? Ce v-ar determina să nu-l mai frecventați sau alternativ, ce v-ar ”tăia” cheful de a lăsa comentarii?

Vă mulțumesc anticipat pentru orice feedback și vă rog să fiți deschiși. Nici vorbă să mă supăr, ba dimpotrivă; v-aș fi foarte, foarte recunoscătoare să știu cum vedeți voi lucrurile, tocmai fiindcă vreau să vă țin aproape.