Scurt serial despre colegii de serviciu. Eficientul Degeaba (III)

Cand am ajuns in departamentul actual, am constatat ca una dintre cele mai arzatoare intrebari ale tuturor este "ce face el toata ziua?". "El" fiind Eficientul Degeaba. Dupa cateva luni de cercetari si observatie, am ajuns la concluzia ca, in principiu, face un singur lucru: este eficient. Si, de cele mai multe ori, e degeaba.

E miezul din Fanta, Buricul Pamantului si salvatorul nostru, al tuturor, iar cand nu e prea ocupat fiind cele de mai sus, se indeletniceste cu descoperitul gaurii din covrig, a apei calde si al mersului pe jos. Toate acestea cu o mina foarte preocupata, acompaniata de gesturi pe masura: frunte tinuta in maini, privire atintita in gol in timp ce degetele freamata nerabdatoare pe tastatura, iar gandurile cauta “cuvantul”, acel cuvant capabil sa exprime ca niciun altul simtamintele scriitorului…

Da, omul bate in taste aproape toata ziua. Compune cu indarjire mail-uri kilometrice, invariabil incepute cu “dragii mei colegi”, chiar daca printre destinatari se regaseste si managerul. Banala formula de salut “buna tuturor”, uzuala in Germania si care niciodata nu da gres, nu-i este pe plac si are si un argument pentru asta: “suntem cu totii o mare familie aici”. 

E-mail-urile sunt presarate cu expresii colocviale si emoticoane, deoarece intr-o mare familie ne tragem de sireturi cu toti sefii si am retinut in mod deosebit finalul unuia dintre ele: “desigur, mai am si alte idei menite sa ne eficientizeze munca… Despre ce este vorba? Veti afla dupa pauza publicitara! :D”. In locul managerului, i-as fi recomandat o camasa cu maneci foarte lungi.

Cand nu scrie mail-uri, piguleste constiincios niste fisiere Excel. Le impicateste, le coloreaza, le bold-uieste. Apoi salveaza mandru creatia in folderul “propuneri si proiecte” de pe desktop. Dupa care da vreo 3 telefoane si mai scrie 4-5 mail-uri. Cu idei care fie nu sunt aplicabile, fie se pun in practica dupa ce sunt indelung prelucrate si modificate (de altii), fie se aplica imediat si se renunta la ele dupa cel mult o saptamana.

Din motive pe care nimeni n-a reusit sa le elucideze, team leader-ul are o simpatie foarte pronuntata pentru el. Il considera “inventiv, deosebit de motivat si orientat spre atingerea obiectivelor”. Chestiunea e cel putin discutabila. Atat de orientat e, ca nu mai reuseste sa gaseasca obiectivele cu pricina. Dar boss-ul e de alta parere, motiv pentru care a vrut sa-l “unga” sef in departamentul nostru. Initiativa, niciodata exprimata in clar text dar aflata rapid prin bursa de zvonuri din depozit, a fost intampinata cu proteste inca din primul moment. Proteste intemeiate si argumentate, care, prin intermediul aceleasi burse, au parvenit si team leader-ului. Prin urmare, initiativa a sucombat in fasa.

Eficientul constituie una din sursele de distractie pentru majoritatea celor din depozit. Cand iesim in pauza, colegii de la alte departamente isi freaca mainile: “aha, uite-i pe cei de la departamentul cutare…. Ia sa aflam, ce-a mai comis Eficientul?”. A devenit antologic momentul cand unul dintre noi, din greseala, i s-a adresat la telefon altui coleg cu numele Eficientului. Respectivul coleg a ras in hohote, dupa care a conchis: “auzi, sa stii ca asta e de fapt o jignire”.

In ceea ce priveste munca efectiva de pe tarlaua noastra, se poate spune ca nu face mai nimic. Cum le lasam, asa le gasim (el fiind pe schimbul opus). Compenseaza, in schimb, cu – ati ghicit! – e-mail-uri, in care ne detaliaza cu ce s-a indeletnicit: “am coordonat activitatile celorlalti”, “m-am concentrat pe o serie de propuneri menite sa ne usureze munca”, “am dezvoltat un nou proiect de natura sa…”, bla bla. Te uiti in jur, vezi ca sunt zeci de lucruri de facut (toate din categoria “cand trebuie sa fie gata? Ieri”) si nu poti decat sa-ti zici “impuscati-l, sa nu se mai chinuie”.

Relatarea urmatoare ar fi trebuit sa fie despre Fiinta Normala. Nu va mai fi insa, intrucat fata a demisionat la jumatatea lunii noiembrie. Ne-a parut rau tuturor: e o tipa foarte muncitoare, simpatica, spontana si intotdeauna stapana pe situatie. Ne-am fi dorit-o sefa si pe buna dreptate. Insa team leader-ul n-a fost de acord  (probabil ca n-o fi fost destul de “orientata”, in inalta opinie a domniei sale), asa ca fata a plecat spre alte zari.

Dar serialul despre colegii de serviciu nu se incheie aici; ramane in standby, deoarece avem lume noua care pare destul de interesanta si despre care o sa va povestesc de indata ce-o sa-mi formez niste pareri.