Aflandu-ma la biblioteca saptamana trecuta, am fost oarecum surprinsa sa constat ca, in majoritatea lor covarsitoare, oamenii se indreptau catre standurile de audiobook-uri. Standuri care, de altfel, nu erau deloc mici si, foarte bine organizate, iti puneau la dispozitie literatura dintr-o multime de domenii si pentru toate varstele, de la povestioare cu arici si libelule pana la "Nasul" lui Mario Puzo. De mirare mi s-a parut indeosebi faptul ca, daca pentru carti "de hartie" termenul de imprumut era de patru saptamani, pentru audiobook-uri era de numai doua.
Asta ca sa nu mai spun de una din cele mai mari librarii din targ, unde standul de audiobook-uri aproape ca e mai mare decat cel pentru carti obisnuite.
Iar acestea nu sunt niste exemple izolate - audiobook-ul tinde sa devina un fenomen, editurile publica tot mai multe carti in astfel de format, aud pe tot mai multi vorbind admirativ despre ele.
M-am scarpinat in cap si asta fac si-acum cand cuget la chestiunea in discutie - pentru ca, va marturisesc, sunt nedumerita: ce e atat de fascinant la audiobook-uri? De ce sunt atat de cautate? Incep sa ma simt usor alienata :))
Personal, nu le vad decat o calitate, si-aia discutabila: sunt practice. Le poti audia in timp ce esti la volan, in timp ce calci rufe si mai enumerati voi alte activitati care nu exclud ascultarea, dar exclud cititul fizic. Bun. Si? In afara ca le "bifezi" pe lista de lecturi, ce mai obtii? Placerea lecturii? Emotia? Tensiunea? Admit ca e posibil, dar cum?
Daca ar fi sa le caracterizez cu un singur cuvant, acesta ar fi "nefiresc". Parerea mea este ca, atunci cand citim o carte, ii imprumutam un pic din propria noastra personalitate, din vocea noastra interioara, din sufletul nostru. Fiecare cititor isi imagineaza personajele in felul sau, le confera, mai mult sau mai putin constient, un chip, o voce, o anume modulatie, un anume timbru. Toate acestea sunt parte din placerea lecturii si toate acestea dispar atunci cand audiem cartea, in loc sa o citim.
Un exemplu, pentru ca tot ziceam mai sus de "Nasul" - nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi sa-l aud pe Don Vito Corleone vorbind cu vocea oricui altcuiva decat cea usor gajaita si - prin asta - inconfundabila a lui Marlon Brando. Ma numar printre cei care mai intai au vazut filmul si ulterior au citit cartea (cred ca-s destul de putine situatiile cand ordinea e inversa, tinand cont de notorietatea filmului). Ei bine, acest personaj are deja o identitate pentru mine; citind cartea, il vad si-l aud. Or, un audiobook ar anula asta.
(Sa stiti ca nu vorbesc neinformata :P Am ascultat, mai demult, un basm pe audiobook. M-am plictisit cam la fel ca la 17 ani, cand am incercat sa fiu 'telectuala si am citit fix o pagina din "Critica ratiunii pure", dupa care am abandonat-o - definitiv, cred :D. Deci sa zicem ca am idee ce inseamna sa audiezi o poveste).
Prin urmare, sunt foarte curioasa. Voi ati citit carti in format audio? V-a placut genul asta de lectura? Va stimuleaza? Ati avut vreodata curiozitatea de a reciti o carte - indiferent de starea ei de agregare - dupa ce ati audiat-o?
Postări
9 comentarii:
Mda, eu am incercat cu Micul Print citit de Pitis si inca ceva de Plesu citit de el insusi. La ambele am adormit in 3 minute. Daca citeam cartile, adormeam in 15. Prefer cartile, clar.
@Ioana, aha, deci nu sunt singura :)) Deja ma simt mai bine in pielea mea de non-cititoare de audiobook-uri :))
N-as fi putut descrie mai bine opinia despre audiobook-uri. In plus, mi se pare, vorba ta, discutabila treaba cu "practic". Mi se pare ca, daca citesti o carte, trebuie sa fii acolo, s-o intelegi, sa-i vezi si mesajele de printre randuri; ori, cum faci asta cand atentia ta e pe jumatate la altceva, chiar daca e vorba de condus sau de calcat rufe? Daca-i vorba doar de bifat ceva pe lista de lecturi... probabil ca lectura nu inseamna mare lucru pentru persoana in cauza. Si-atunci care mai e scopul si ideea?
Asa ca mi-am facut intrarea pe blogul tau cu o frustrare, Gretule, scuze :D
Hug!
Roxana
Hmmm,daaa, ai dreptate, am avut si eu in viata mea adulta parte de doua audibook-uri si au sfarsit prin a se asterne praful pe ele, folosite doar pe jumatate. Imi aduc vag aminte de unul, parca Plesu, celalalt a fost atat de anost, ca m-a plictisit vocea lui, chiar nu mai stiu. Ambele ascultate in masina, pentru ca acasa, ori de cate ori le puneam, sfarseam in alta camera sau vorbind la telefon. Nu ma tin legata de ele si nu mai e bucuria cititului. Nici cand imi citea mama povesti, cu toata interpretarea ei, nu ma fascinau. Si daca tot suntem la capitolul gadget sau multimedia, pot spune acelasi lucru si despre e-reader,desi aduce mai mult cu cartea, tot n-am bucuria datului de pagina, mirosul cartii, imi fug ochii peste randuri, desi bloguri citesc cu placere si cu nemiluita, dar nu le pot citi pe telefon sau pe orice are mai putin de 17":))Poate nu suntem noi in target, cine stie. Mie sa nu-mi scoata catile de pe piata, oricat de mult ar costa. Pacat de paduri, dar...
@Rox, salutare! Iti multumesc ca esti aici si lasa scuzele :P Ca si eu sunt la fel de frustrata de treaba cu audiobook-urile, dupa cum e evident de altfel :D
Hug back :)
@Habarnam, ai pus punctul pe "i": intr-adevar, dispare bucuria cititului. Si cu ea, dispare si motivatia...
In ceea ce priveste e-book-ul, total de acord cu tine - nici pe mine nu ma fascineaza indeosebi, insa pe de alta parte e unica modalitate de a citi anumite carti. Asa ca, prin asta mi-l fac simpatic :D
Dar cartile raman unice.... si raman prima mea dragoste. Simpatizez si eu cu padurile, dar nu ma vad traind fara carti.
Nu, nu am "citit" nici un audiobook, dar as incerca. Si vad ca zicea lumea ceva de Plesu. Ei, eu pe omul ala il ador si daca ar fi sa-l ascult citindu-si o carte , as fi fericita! De fapt si daca mi-ar citi abonatii telefonici din Cârlibaba. Ca eu asa as vrea sa cred, ca-MI citeste MIE.
Imi place sa citesc, din carte, de pe laptop, daca n-as avea alternativa, cred ca m-as multumi si cu un audiobook. Fara indoiala, as duce dorul hartiei, paginii, vocii gandurilor mele ( care cred ca e mea, caalte voci nu aud....inca!).
Cand eram mai mica ascultam mult teatru radiofonic si povesti la "Buna seara copii! Noapte buna, copii" si imi placeau. Asa or fi si audio..astea? Ca daca-s asa, vreau ! :D
@Carmen, hmm, mdaaa... acum ca ma gandesc, imi vin si mie in minte niste persoane pe care mi-as dori sa le aud citindu-mi inclusiv despre pompe hidraulice ;)) Dar cum e extrem de putin probabil ca respectivii sa se apuce de-asa ceva, povestea mea cu audiobook-urile pare sa nu aiba inceput :D
Eu o tin ca si Carmen. Inainte ascultam teatru radiofonic, duminica seara. Ma puneam frumos langa radio, pe canapea. Si stateam acolo si 2 ore nemiscata ca sa nu pierrd nici macar un sunet din ce zic ei :) Mama , mai imi dadea cate un ghiont din cand in cand ca sa vada daca mai traiesc :))
Experiente mari cu audiobooks nu prea am...Cateva am cumparat, cateva le-am primit cadou...ce sa zic...e asa o treaba cu ascultatul...Trebuie sa ma concentrez bine ca sa nu pierd firul...De aceea am si renutat sa ascult asa ceva in masina :)
Deci partea practica nu este valabila pt. mine... :)
@A.O., deci sa inteleg ca tie-ti plac... :) Well, in masina eu nu-s capabila sa ascult decat muzica, intr-o vreme nici guma nu indrazneam sa mestec pentru ca mi se parea ca-mi ia din concentrare, deci pentru mine nici macar latura practica n-ar fi de luat in calcul :D
Trimiteți un comentariu