Mi-ar plăcea să fiu...

Weekend-ul ăsta m-am cufundat din nou în serialul "Murder, she wrote". Dacă nu-l ştiţi şi vă place intriga poliţistă simplă, fără pretenţii de capodoperă a genului, dar foarte bine construită şi ecranizată, vi-l recomand. E o companie excelentă pentru o seară liniştită  (şi un ceai de lavandă).

Dincolo de faptul că mă pasionează acţiunea în sine, trebuie să spun că-mi place foarte mult personajul principal. Angela Lansbury o interpretează extraordinar de convingător şi nuanţat pe Jessica Fletcher, o simpatică scriitoare de romane poliţiste, care, cum-necum, izbuteşte în fiecare episod să-şi bage nasul într-un caz de crimă pe care, fără excepţie, îl soluţionează. Şi, pe model Agatha Christie, făptaşul e întotdeauna ultima persoană la care te-ai putea gândi.

Banal subiect, aţi putea spune. Şi poate chiar aşa este - dar e o banalitate care personal îmi "cade" foarte bine. Exceptând faptul că e văduvă, Jessica duce o viaţă care, dacă am fi fost într-un film, mi-ar fi plăcut să fie viaţa mea. Practic, trece din aventură în aventură - azi soluţionează o crimă pe un vas de croazieră, în alt episod o găsim gestionând o situaţie extrem de delicată într-o închisoare de femei, pe urmă dăm de ea la un hipodrom, în episodul următor acţiunea o plasează într-un teatru pe Broadway.... Da! Aşa ceva mi-ar plăcea - poate-n viaţa viitoare, hmm? :)) Jupânul legitim poate să mă însoţească în aceste escapade, dacă doreşte :D

Dar de ce m-am apucat să scriu despre asta. Citind de curând un articol despre scriitori şi şapte dintre însuşirile acestora, mi-am dat seama că toate se regăsesc de minune în personajul Jessicăi. Nu ştiu dacă scenariştii se documentaseră atât de amănunţit când au creionat-o, sau dacă pur şi simplu aşa sunt scriitorii de succes, drept pentru care a fost simplu s-o încadreze în tipar... dar m-au pus pe gânduri.

Din moment ce îmi doresc să devin scriitoare, iată ce trăsături de caracter ar trebui, printre altele, să mă definească:

1) Bunele maniere. 

Toţi marii scriitori sunt foarte politicoşi. Sunt întotdeauna punctuali. Când merg la teatru sau concerte, îşi închid fără excepţie telefoanele mobile. Îşi amintesc numele oamenilor şi se străduiesc să-i includă pe toţi în conversaţie. 

2) Au vieţi interesante şi palpitante. 

Asta nu înseamnă că au făcut ocolul Pământului sau că au înotat cu rechinii, dar au avut tot felul de experienţe inedite, au citit foarte mult şi sunt foarte deschişi la minte. Documentându-se pentru cărţile lor, au cunoscut foarte mulţi oameni, din cele mai diverse domenii şi pături sociale, ceea ce le-a permis să aibă noi perspective asupra vieţii.

3) Nu sunt plictisitori.

Cum ar putea fi? Doar au citit atât de mult şi dau viaţă unor lumi întregi în cărţile lor. Sunt politicoşi, au mereu ceva interesant de spus la subiect, nu fac paradă de ceea ce sunt şi nu le lipseşte modestia autentică a oamenilor mari. 

4) Sunt foarte buni ascultători. 

Nu spun foarte multe despre ei înşişi; în acelaşi timp, sunt maeştri în arta conversaţiei şi ascultă mai mult decât vorbesc. Asta probabil e un fel de deformaţie profesională, în sensul bun al termenului.

5) Ştiu întotdeauna câteva poveşti interesante.

Orice scriitor poate capta audienţa încă de la primele fraze; pur şi simplu ştie să împletească şi să aşeze cuvintele astfel încât îi prinde pe toţi ca într-o vrajă. De asemenea, ironia nu le lipseşte şi deţin ceea ce eu consider o mare calitate: arta de-a nu se lua prea mult în serios.

6) Sunt nişte oameni fermecători. 

Vorbele sunt importante, dar ele nu sunt totul; limbajul corpului este la fel de important în comunicare. Marii scriitori râd mult şi sunt persoane sociabile. Se pot mula pe orice subiect de conversaţie, se integrează cu uşurinţă, dau autografe cu amabilitate şi au câte un cuvânt bun pentru fiecare. 

7) Sunt fascinaţi de oameni, lucruri şi locuri.

Este firesc; ei pot găsi o poveste acolo unde alţi oameni nu văd nimic. E în natura lor să fie curioşi, să încerce să abordeze acelaşi lucru din unghiuri diferite, să vadă ce alţii nu văd şi să caute răspunsuri la întrebări pe care alţii nu s-ar gândi să le pună.

Scriitoare sau nu, îmi par nişte însuşiri tare frumoase. Să zicem că m-aş încadra la câteva (sunt punctuală, nu uit telefonul deschis la spectacole şi, zice lumea, sunt bună ascultătoare), dar mai am serios de lucru. Ştiu că Jessica Fletcher e ficţiune şi că în viaţa reală nimeni nu poate fi, pardon de pleonasm, atât de perfect; dar se poate ajunge aproape de acest fel de-a fi, cred... sau sper :)