vineri, 16 aprilie 2021

Mă bigamizez 🙄

Nu cred că există verbul ăsta, dar nu-i bai, îl fac eu acuma să existe 😏

Brrr... ce sentiment ciudat e să deschid editorul de text. Îmi pare-a fi o veșnicie de când n-am mai dat pe-aici. Dacă vă scriu acum, e din următoarele două motive:
1) Să mă ”descarc” nițel de tensiunea ultimelor săptămâni;
2) Să vă spun că, de fapt, nu am idee când o să scriu din nou.

Dar de unde titlul. Cred că dubioșenia aia de cuvânt ilustrează destul de bine ceea ce (am sentimentul că) mi se întâmplă de la o vreme încoace: mă mărit cu job-ul. Încet, dar sigur. Știu că nu e bine, emoțional vorbind mă stoarce, însă nu am idee cum să mă ”smulg” din ceea ce tinde tot mai mult să devină un cerc vicios.

Nici măcar nu pot spune că-mi place în mod deosebit. Am ajuns să fac asta printr-un concurs de împrejurări și mă străduiesc să mă achit cât mai bine de sarcini, care devin tot mai multe și mai complexe. Acest aspect tinde să-mi alunge somnul; tot mai frecvente sunt nopțile când mă trezesc în jur de 5 dimineața și poftim de mai adormi apoi.... 

Mă acaparează tot mai mult, pune stăpânire pe mine tot mai mult. Am permanent senzația că-s cea mai proastă din curtea școlii (sindromul impostorului cică-i zice) și asta evident că se adaugă la starea tensionată. Am început și să somatizez - resimt presiunea la ceafă, la modul fizic. 

De câte ori rezolv o problemă, abia dacă apuc să respir ușurată că apar alte (minim) două. Intru în trepidații când apar mail-uri noi (”cine, ce MAI vrea?”), deși rațiunea îmi spune că, d'ohhh, exact pentru asta sunt plătită: să rezolv toate cele. Psihicul nu vrea s-audă însă de rațiune și nu mai durează mult până se instalează starea de presiune la ceafă.

Nu mai am energie să mă uit la un film, să citesc o carte (începusem un thriller - ”Femeia de la fereastră”, e bine scris, dar a rămas înfipt. Cât despre Obama, să tot fie măcar două săptămâni de când semnul de carte e la aceeași pagină), nu-mi vine să ies nici la plimbare, nu-mi vine să... nimic. Sunt amorfă. Probabil dacă nu mi-ar fi teamă de greșeli pe fond de epuizare, aș lucra până seara și-n weekend. Și nu din plăcere. Ci pentru că e mult și mi-e groază să nu scap situația de sub control. 

Am mai avut ceva asemănător în urmă cu 5 ani (cam tot în perioada asta), însă retrospectiv privind, am impresia că atunci a fost parcă mai puțin rău. Măcar n-aveam insomnii și dureri de ceafă. Și oricât de greu mi-a fost uneori la fosta companie, niciodată n-am ajuns în situația de-a mă trezi cu groaza lui ”oare ce s-o mai întâmpla și azi...?”.

Cam asta e situația și motivul pentru care aparițiile mele tind să devină tot mai sporadice. Nu știu când se va schimba și cu atât mai puțin nu știu ce pot face pentru a schimba asta. E tot mai peste puterile mele să nu mă las ”înghițită” de val.

Mâine voi urmări în transmisiune directă un concert al orchestrei Filarmonicii din Berlin și notabil e faptul că nici măcar perspectiva de a-l revedea pe Zubin (fie și la TV) nu mă scoate din starea de... amorțeală depresivă, că altfel nu știu s-o descriu. O fi și un efect al izolării, or fi toate. 

Vă rog să nu vă lăsați să ajungeți ca mine. 

12 comentarii:

Anonim spunea...

Greta, e de bine! Inseamna ca esti apreciata si au incredere in tine ca rezolvi problemele. Probleme ce vor fi din ce in ce mai complexe. O sa inveti enorm si asta cere sa sacrifici din timpul de odihna, de relaxare, etc. Pe de alta parte, esti pe drumul spre burn-out, deci ai grija, ai nevoie sa pui niste limite ca sa echilibrezi balanta. Mult somn si plimbari in natura.
Big hug,
Laura

vio spunea...

yello.
sorry de perioada cruntișoară prin care treci. poate te binedispune linkul de mai jos :), chiar mă gîndeam cui să îl mai trimit. au nu doar produse din carne (făcute majoritar pe lîngă Muenster), ci și shop online în care vînd chestii din .ro, alde cozonac, cornulețe, borș, varză murată, bomboane cip :), telemea de Sibiu etc. etc.
https://www.winklerswurst.de/ro/
încă nu am făcut comandă, dar sigur o să îmi iau dulceață de gutui, yay!
capu' sus + hug.

Ani spunea...

Greta, e de rau! Functionezi ca o piesa de schimb intr-un echipament complex care nu o sa aiba nici o remuscare sa te inlocuiasca atunci cand o sa dai semne de uzura. Firma isi permite oricand sa-ti gaseasca inlocuitor cand nu mai dai randament, chiar si doi inlocuitori daca e cazul. Intrebarea este daca tu iti permiti sa platesti pretul asta, mai ales ca nu este chiar cariera visurilor tale. Parerea mea este ca sanatatea si linistea ta sunt mai importante decat orice cariera sau suma de bani castigata.

Greta spunea...

Așa mă gândesc și eu, Laura, pe de altă parte însă mă-ntreb dacă și cât voi mai face față presiunii - pe care în bună parte mi-o impun singură. Fie din nesiguranță, fie din perfecționism, fie din ambele motive - dar mi-e foarte greu să găsesc echilibrul. Și din păcate, somnul e una din principalele probleme. Adorm relativ ușor, dar mă trezesc în mijlocul nopții, și greu de tot adorm la loc. Uneori ”bufnițez” până dimineața.
Hug back, îți mulțumesc pentru că-mi ești aproape :)

Greta spunea...

Hug și de aici! >:D< Nu știam site-ul ăsta. Am văzut niște chestii de mi s-au făcut ochii cât farfuriile :D Săru'mâna de pont!

Greta spunea...

Așa mă gândesc și eu, Ani. Pe de altă parte, piața nu arată prea încurajator în perioada asta - anumite ramuri ale Logisticii au fost afectate de pandemie, și asta se vede. Mi se pare ca un cerc vicios, din care deocamdată nu știu cum să ies.

Anonim spunea...

Asa imi pare si mie, ca tu insati pui presiune pe tine. Este adevarat ca domeniul tau este solicitant, dar cred ca ti-ai ridicat singura stacheta foarte sus. Nu e nevoie sa fie perfect ceea ce faci. Incadreaza-te in niste limite acceptabile si navigheaza mai lejer.
Ceea ce cred eu ca ar trebui sa faci este sa te apuci de sport. Alergare, inot, badminton, ping-pong...ceva ce simti ca ti-ar placea...Ai nevoie sa obosesti corpul ca sa golesti mintea. Treptat, iti vei regla somnul, vei avea mai multa energie, o stare de bine si mai ales iti va mari capacitatea de efort fizic si intelectual. Sunt sigura ca stii toate astea. Just a friendly reminder.
Hai ca poti!
Laura

vio spunea...

cu mare plăcere! :*

vio spunea...

ă, eu recomand psihoterapia... mi-a fost foarte greu să găsesc loc în Germania, dar am găsit.
variante online din .ro sînt fără număr, adică se pare că lumea în .ro nu chiar se calcă în picioare, mai ales că trebuie să cotizeze ședințele 100%.

Greta spunea...

Am făcut psihoterapie timp de 6 ani (din alte cauze) și mi-a fost de un enorm folos :) Mă gândesc să o reiau, deși am impresia că trebuie să treacă un anumit număr de ani pentru a fi eligibil din nou (mă refer la preluarea costurilor de către casa de sănătate). O să cercetez.

Greta spunea...

Sunt convinsă că sportul m-ar ajuta. Dar vai, sunt atât de leneșă... :(
Îmi dai mult curaj, Laura. Mii de mulțumiri! :)

Anonim spunea...

Cu placere! :)
Laura