Albă ca Zăpada, la stâlpul political correctness-ului

Nu mai știu dacă am menționat asta vreodată, dar copil fiind, basmul ”Albă ca Zăpada și cei 7 pitici” mi-a fost cel mai drag. N-aș ști să spun de ce, dar nicio altă poveste nu mi s-a apropiat în același fel de suflet. Ilustrata primită la vârsta de 7 ani de la mătușa mea emigrată în Statele Unite, foarte asemănătoare cu  imaginea de mai jos, reprezintă una dintre cele mai fericite amintiri ale copilăriei.
(Plecarea mătușii mele peste ocean în 1987 este o altă poveste. De dragoste, de curaj, de tăria de a începe viața de la zero la 41 de ani, pe un alt continent, într-o țară a cărei limbă nu o știi. Poate o să scriu despre asta cândva).

Ei bine, se pare că și Albă ca Zăpada (versiunea Disney) va fi una dintre victimele political spanacului, pardon, a political correctness-ului. După cum notează presa americană, au apărut o serie de proteste legate de scena sărutului care o readuce la viață. Pasămite analiștii parcurilor tematice pentru copii au ajuns la concluzia că această scenă ar trebui ”eliminată”, pentru că.... prințul o sărută fără consimțământul ei 🙄 (sursa)

Vă dați seama la ce s-a ajuns? Unul dintre cele mai cunoscute basme din lume, un adevărat clasic al genului, are toate ”șansele” să fie măcelărit pentru că niște maimuțoi penibili s-au scărpinat în capetele lor seci și au decis că ”the kiss was not consensual”. Nu, serios. Refuz să-mi imaginez de ce oamenii ăia au concluzionat că un om mort ar trebui să-și dea vreun consimțământ, indiferent în ce privință.

Și, desigur, adorabilii noștri compatrioți nu se lasă mai prejos, (postarea din stânga a fost publică, motiv pentru care nu cenzurez numele. Doamna e ”asumată”, cum s-ar zice).  

Iar acesta nu este unicul exemplu. Mai citisem pe unii care opinau că de fapt și ”Cenușăreasa” ar trebui modificată, fiindcă povestea surorilor care și-au tăiat călcâiul pentru a putea încălța pantoful este, de fapt, automutilare 🤯

Pentru numele lui Belzebut. Asta ar însemna că Scufița Roșie ar trebui interzisă pentru că e despre copii mâncați de vii și despre animale spintecate, iar dacă ”analiștii” ăia ar citi ”Capra cu 3 iezi”, probabil că i-ar lovi apoplexia.

(Off topic și nu prea: băi, m-am ramolit eu sau ”Frumoasa din pădurea adormită” n-a avut niciun copil și cetățeana din imaginea de mai sus îi bate pe câmpi fără niciun pic de grație? 🤔 Te pomenești că o avea oarece fantezii dubioase inspirate de ”Kill Bill”).

Îmi aduc aminte cât de fascinată am fost de povestea Albei ca Zăpada și cât de dragă mi-a fost. Nu cred că un copil ar percepe ca fiind nepotrivit acest sărut. Și, de fapt, nici nu este nimic nepotrivit. Cei mici sunt puri, ei nu au creierii îmbâcsiți de political spanac pe băț, ei simt și au inima curată. Copiii care citesc despre o prințesă înviată cu un sărut rămân cu ideea că iubirea adevărată învinge, chiar și dincolo de moarte. Ce e greșit în asta? De ce naiba se forțează atât de mult nota, ajungându-se la asemenea exagerări? Unde se trage linia?

Nici nu mai pomenesc de pitici. Având în vedere că după ce-a murit o așezaseră într-un sicriu de cleștar, probabil că analiștii îi consideră un soi de perverși. Iar Morocănosul ar fi cu siguranță chemat la comisia de disciplină pentru bullying.

Mă întrebam mai sus unde se trage linia. Dar cred că întrebarea e alta: se mai trage vreo linie?