Ni se tot spusese că Taormina este splendidă, iar Siracusa ”nici prea-prea, nici foarte-foarte”, încât ne-am urcat în autobuz oarecum blazați. Sigur că nici nu se pusese problema să nu o vizităm, dar așteptările ne erau destul de reduse.
Aveam să ne dăm seama încă de la sosire că ne aștepta o experiență mult mai frumoasă decât am fi preconizat.
Prima surpriză a fost că am dat peste străzi largi - la drept vorbind erau absolut obișnuite, dar după câteva zile de mărșăluit în șir indian pe trotuarele din Catania, ne-am simțit foarte în largul nostru.
Cel mai important obiectiv turistic din Siracusa este Parcul Arheologic Neapolis. L-am găsit ușor, am cumpărat bilete și ne-am aventurat. Perspectivele se arătau promițătoare.
Am savurat spațiul umbrit de stânci, unde era o răcoare confortabilă. ”Dacă peste tot ar fi ca-n urechea ăstuia...”, a suspinat jupânul.
Având în vedere numerotarea haotică despre care spuneam, nu am reușit să găsim presupusul mormânt al lui Arhimede. Snoabă cum (mă știți că) sunt, probabil n-aș fi ratat ocazia de-a face o glumă îndoielnică zicând ”Evrika!”. Eh, asta e. Mă consolez că oricum n-am legat niciodată prieteșug cu matematica 🙄.
După un brunch oarecum dezmățat (despre care voi scrie în articolul nerecomandat la dietă) am ajuns în Ortigia, o insulă micuță și absolut fermecătoare, legată de Siracusa printr-un pod și căreia i se mai spune și ”perla albă a Siciliei”. Pe bună dreptate. Este o oază de cultură, istorie și artă, cu străzi deopotrivă largi sau înguste, monumente și zeci de cafenele ademenitoare.
Am stat vreo jumătate de oră la o cafenea, la un espresso dublu și un șerbet de lămâie. Aveam un sentiment de mulțumire, de prea-plin sufletesc destul de greu de pus în cuvinte. Cu certitudine, ne-a plăcut considerabil mai mult aici decât în Taormina.
În Piața Archimede am admirat un pic Fântâna lui Artemis.
În rezumat, aceasta a fost prima parte a concediului nostru. Din Catania am luat avionul spre Valletta, mulțumiți că ne-am împlinit vechea dorință de a vedea și cealaltă parte a Siciliei (măcar punctele principale) și foarte curioși de ceea ce aveam să descoperim în Malta, unde vă invit să ne însoțiți 🙂.
2 comentarii:
Sunt oleandri.
Ah, mulțumesc mult! :)
Trimiteți un comentariu