duminică, 5 ianuarie 2025

Decorațiunile festive spun o poveste care s-a încheiat

Odată cu încheierea weekendului acestuia se poate spune că s-a cam terminat cu magia sărbătorilor și cu minunatul, savurosul și atât de mult așteptatul dolce far niente. Am avut parte de un fel de ”tampon” datorită zilelor de joi și vineri, dar de mâine încolo c'est fini.
(Da, știu, e probabil ultimul lucru pe care ați fi vrut să-l auziți. Nu eram prea fun la petreceri în tinerețe și nici acum nu cred c-aș fi, thank you very much. Ce bine de mine că nu-mi plac 🙄).

În context, am văzut ieri o idee interesantă pe una dintre paginile pe care le urmăresc, și anume referitoare la decorațiunile de sărbători.
Cu câtă nerăbdare le-am așteptat tot anul. Cu câtă spumoasă anticipație le-am despachetat și cât de mult ne-am bucurat să le aprindem pe toate și să ne scăldăm locuințele în culori calde.
(Paranteză: nu știu voi, dar noi ne-am obișnuit să le montăm la începutul lui decembrie, de obicei la primul Advent sunt toate aranjate. Prin urmare le ținem cam cinci săptămâni, plus/minus câteva zile).

Numai că, după ce ultimele clipe din vechiul an s-au împrăștiat în zorii anului nou venit și începem să ne dezmorțim din dulcea leneveală, luminile și decorațiunile de Crăciun par cumva... a nu-și mai găsi locul. Sunt la fel de calde, frumoase și luminoase, dar în același timp amintesc pe undeva de o poveste care s-a sfârșit.
Într-un fel e trist, dar așa cum știm, fără un sfârșit nu poate exista un nou început 🙂.

Personal, încă nu le-am strâns - mi s-a părut prea devreme s-o fac ieri și cum în timpul săptămânii n-o să am nici timp nici nervi pentru asta, le păstrăm până sâmbăta viitoare. Continuă să-mi placă, dar în loc de bucurie la vederea lor, acum simt doar nostalgie. Oh well, e și asta parte din viață, nu-i așa? 😊 Și oricum, le vom regăsi pe toate la Crăciunul viitor.

Acestea fiind zise, vă recomand o piesă excelentă în contextul zilei de mâine, prima zi de luni a lui 2025. Mda, sunt fermecătoare 😒 dar ziceți voi dacă piesa asta nu e su-per-bă. De fapt, pe vremea fostului job obișnuiam să-mi încep multe dimineți cu ea, când mă trezeam la 04:15. Cui îi mai trebuie motivaționale? 😀



On the bright side, încă mai avem o cantitate respectabilă de dulciuri rămase de la Crăciun 💪.

PS: la noapte sunt Globurile de Aur. Zilele următoare sper să forfecăm niște rochii ✂️.

joi, 2 ianuarie 2025

Bine-ai venit, 2025! 🐷🍀🍄

La mulți ani, oamenii mei și bine v-am regăsit în noul an! Sper că ați petrecut Revelionul așa cum și cu cine v-ați dorit și vă doresc să aveți parte de un an fabulos 🙂🤗.
Și de asemenea, vă doresc să nu fi început munca de astăzi (ca mine. La drept vorbind, e și o parte bună în asta - fiind încă foarte  liniște, am timp să mă ocup de niște chestiuni al căror deadline e undeva spre sfârșitul lunii și pentru care cu greu îmi voi găsi timp după ce se pornește balamucul. Ăsta ar fi ca un fel de silver lining, dar adevăru-i că tare greu te smulgi din odihnă imediat după 1 ianuarie...).

Revenind la ce spuneam, noi am petrecut ca pensionarii și a fost foarte bine. Nu ne-am fi dorit altceva.

Astăzi am schimbat câteva impresii referitoare la programele unora dintre cele mai cunoscute posturi germane de televiziune.
- Vai, cât de frumos a fost pe ARD, au cântat live Alphaville și Thomas Anders de la “Modern Talking”, awww ❤️🥹.
-
Pff, pe ARD n-a fost nimic ca lumea, când am dat erau niște moșnegi cu ceva șlagăre învechite… 😒.
Presupun că m-ați identificat în dialogul de mai sus, nu? Ce vasăzică diferența dintre generații, prieteni. Vedeți, asta voiam să spun când am zis de pensionari. Și vă informez că ne-am și zbânțuit nițel pe ”You're my heart, you're my soul”, ca să fie treaba treabă 😀.

Ieri am urmărit ca de obicei Concertul de Anul Nou și nu știu cum să spun asta fără să par o snoabă elitistă, dar mi s-a părut... ok. Atât. N-a avut sclipire, n-a avut nimic ieșit din comun, deși repertoriul a fost foarte bine ales, iar interpretarea - cum altfel decât fabuloasă. Dar nu știu... am văzut atâtea concerte vieneze extraordinare și mi se pare că acum a lipsit ceva. Nici Riccardo Muti nu mai e tânăr, ieri a fost pentru a șaptea oară când a dirijat acest concert și chiar dacă dispune de resurse impresionante,
până la urmă tot om e și el.

Știu că sunt subiectivă, dar pentru mine imaginea de mai jos reprezintă expresia cea mai fidelă a fericirii care ar trebui să se regăsească în acest concert devenit legendar.


Este un screenshot din filmarea concertului din 2015 și, cum spuneam - admit că sunt subiectivă, dar vă dau cuvântul meu că simt fericirea în fiecare milimetru din acest instantaneu, în fiecare bit.

În altă ordine de idei, de data asta m-am înșelat total în privința dirijorului de anul viitor. Însă à la bonne heure, cum ar spune francezii - canadianul Yannick Nézet-Séguin își va face debutul la pupitrul unuia dintre cele mai cunoscute evenimente muzicale din întreaga lume. 

Mă bucur pentru el și-mi pare bine că Filarmonica s-a scuturat un pic de opțiunile convenționale și a încredințat misiunea unui dirijor dintr-o generație mai tânără. Chiar dacă e un concert clasic, un suflu nou este întotdeauna de apreciat.

Dar nu vă pot spune ce-a ieșit pe pagina de Facebook a Filarmonicii, la postarea unde s-a anunțat cine va fi următorul dirijor. Administratorul paginii cred că s-a ales cu febră musculară la mână de la câte comentarii a șters (și bine-a făcut). Efectiv a plouat cu jigniri și mitocănii la adresa lui Nézet-Séguin, din cauză că e homosexual (nu știusem asta până acum, și-n definitiv de ce-ar fi trebuit să știu? E viața personală a omului, pentru numele lui Belzebut). N-am idee ce legătură are cu muzica lui sau cu parcursul profesional (în prezent este dirijorul a trei orchestre: dirijor-şef ales pe viaţă al Orchestrei Metropolitane din Montreal, director muzical al Operei Metropolitane din New York şi director muzical al Orchestrei din Philadelphia). Din toate aceste realizări, de-așa ceva s-au găsit să se lege? De orientarea lui sexuală? De fapt, nu știu de ce mă mai mir.
Alții aveau o problemă cu faptul că nu a fost aleasă o femeie dirijor. Am văzut întrebarea repetată cel puțin de câteva zeci de ori. Și tot de-atâtea ori li s-a explicat: o condiție esențială pentru ca un dirijor să fie invitat să dirijeze concertul de Anul Nou este să aibă o colaborare constantă de minimum zece ani cu orchestra Filarmonicii vieneze. Iar momentan nu există nicio dirijoare care să îndeplinească acest criteriu. Și cu asta basta, atât de simplu e.
Cum spuneam, chestia asta s-a repetat de zeci de ori. Credeți c-au înțeles? Dădeau ”like” răspunsului în care li se explica motivul și câteva comentarii mai jos îi vedeai din nou cu aceeași întrebare: ”why not a female conductor?” 🤦‍♀️

În fine. Până la urmă, tot ceea ce contează în cazul de față este muzica și bucuria pe care aceasta o aduce oamenilor. Asta e ceea ce rămâne.

Așadar, 2025 🙂 Te rog să fii blând cu noi și îngăduitor cu visele noastre. Și sper că vei fi nu bun, ci excelent.


Este ceea ce vă doresc și vouă. Sper ca la finalul lui decembrie să puteți spune că tocmai încheiați unul dintre cei mai buni ani ai vieții voastre 🙂.
Prin urmare, în 2025 s-o pornim!