vineri, 9 septembrie 2016

Opt minute pentru buletin german


Știu foarte bine că nemții pot fi teribil de birocrați, am avut nu o dată ocazia să mă conving de asta. Ca să fie clar cum stau lucrurile, am trăit inclusiv situații când am primit o scrisoare în care mă anunțau că-mi vor trimite altă scrisoare :)) Puține m-ar mai surprinde în privința asta, cred. Ei, dar tocmai am descoperit că... uneori poate fi și altfel.
În ziua când am devenit oficial nemțoaică (mmm, cum sună asta... încă nu m-am obișnuit pe deplin cu ideea, drept să zic :D), după ce mi-a dat certificatul de încetățenire și-am semnat ce era de semnat, funcționarul îmi spune: 

- Începând de mâine, puteți depune cerere pentru cartea de identitate. Este recomandabil să vă faceți programare online, pentru că altfel veți avea de așteptat în jur de o oră ca să vă preia cineva. Să aveți la dumneavoastră pașaportul românesc, o fotografie tip buletin și certificatul de cetățean german.

Prea mulțumesc. M-am dus în aceeași zi să mă trag în poză - aici nu e ca-n România, unde-ți fac ei fotografia - și-am făcut programare online pentru ieri (am ales inclusiv ora). Imediat a venit un mail de confirmare în care se specificau ziua și intervalul orar, biroul la care trebuie să merg și actele necesare. 

Fix la ora cu pricina se deschide ușa biroului și iese un tip. ”Frau N? Pentru carte de identitate, da? Poftiți”.
Am poftit.
- Luați loc. Pașaportul românesc și certificatul de încetățenire, vă rog.
Ia actele, dispare în altă încăpere, de unde se întoarce peste vreun minut.
- E totul în regulă. Doriți să vă fie imprimată pe cartea de identitate amprenta degetului mare? Nu sunt nici avantaje, nici dezavantaje, e la latitudinea dumneavoastră.
N-am dorit. 
- O fotografie, vă rog.
Îmi dă o coală de hârtie cu numele meu pe ea și un fel de marker negru subțire. 
- Semnați aici, semnătura va fi transpusă pe buletin. 
Mai bine nu-mi spunea. Copleșită de importanța momentului, efectuez o mâzgălitură penibilă. Mă uit la el smerită.
- Vreți să încercați din nou?
A doua oară a fost bine :)) Lipește alături fotografia și introduce coala de hârtie într-un fel de scanner ceva mai aparte. Tastează ceva, îmi dă să semnez vreo două hârtii. 
- Gata. Va dura cam 2-3 săptămâni și veți primi două scrisori. Una prin care veți fi invitată să ridicați cartea de identitate și una referitoare la procedurile de identificare online cu buletinul, dacă veți opta să aveți și această aplicație. Decizia o veți face cunoscută când îl ridicați și, dacă va fi activată funcția online, veți primi și un cod PIN. 
Asta probabil voi dori, nu se știe cum ajungi să ai nevoie.

Opt minute pe ceas. Atât a durat toată povestea. Mi-a luat considerabil mai mult ca să scriu textul ăsta. Programarea online e o minune, am zis. Aud că și-n România se poate, deocamdată doar în trei orașe, din ce-am înțeles - Timișoara, Roman și Iași. Sper să se extindă cât mai rapid. Nu de alta, dar anul viitor trebuie să-mi înnoiesc buletinul românesc....

6 comentarii:

  1. Mama, ce eficacitate! Am ramas bouche bée...
    Jual

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu la fel... pe de altă parte, probabil că buletinul e printre cele mai ușoare chestiuni pe care le au de rezolvat funcționarii de acolo :)

      Ștergere
  2. Asta e eficienta nemteasca renumita :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Doar o poza? Una bucata? Eu mi-am facut buletin romanesc temporar recent. Am avut nevoie de 3 poze tip buletin plus ca mi-au facut si ei inca o poza (macar imi intinsesem parul sa nu apar ca Medusa la evidenta populatiei)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, doar una. Pe care de altfel mi-a dat-o înapoi, dezlipind-o de pe formularul pe care semnasem și pe care îl scanase :))

      Ștergere