Salată de weekend (65)

Tot mică și azi, dar vine vara, bine-mi pare, salata e la mare căutare. Rima e întâmplătoare, bujori ca mine nimeni nu are (chiar am. Roz. Parfumați. Nu mai pot de dragul lor, una-două îmi bag nasul în ei). Și-am făcut-o de fructe, poftim. Salata, zic. Cred că ne reprofilăm.

🍎 Sunt încă sub impresia alegerilor de duminică și a imensei realizări a României. După cum ne-a spus Președintele nostru: ”voi ați câștigat”. Și nu cred că mă înșel spunând că este primul președinte ales care le spune asta alegătorilor săi.
Două țări am, și atât de bucuroasă și mândră sunt de ceea ce a realizat fiecare dintre ele anul ăsta. Germania 🇩🇪 a avut alegeri în februarie și a doborât recordul de prezență la vot, scăpând (cel puțin pentru următorii ani, dar eu sper că pentru totdeauna) de pericolul extremist.
România 🇷🇴 s-a mobilizat ca niciodată în fața pericolului și a realizat inimaginabilul, întorcând un scor de 41% și evitând ceea ce, foarte probabil, ar fi fost o tragedie.
Da, drumul până la vindecare e lung și capătul nu i se vede încă. Dar e bine 🙂.

🥭 Când am ajuns la birou luni dimineața, colegii m-au întâmpinat cu felicitări. ”Ne-am gândit ieri la România”, mi-au spus ei și la inimă mi-au mers. Un coleg polonez are emoții pentru țara lui, unde pe 1 iunie are loc turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Cu siguranță îi vom ține pumnii. Ar fi minunat ca și Polonia să aleagă un președinte pro-occidental.

🍓 Una scurtă de pe plantație.
Small talk cu un client italian, după ce rezolvăm chestiile presante. Inevitabil, ajungem la muzică.
- Ah, îmi place foarte mult muzica italiană, o iubesc chiar.
- Really? Mă bucur să aud, ce muzică?
Mă desfășor cu entuziasm: Ricchi e Poveri, Bocelli, Laura Pausini, Gigliola Cinquetti, Ramazotti, Al Bano și Romina, Celentano…
- Oh, I see. Și mamei mele îi plac!
Stai, CE?!! 😳

🫐 Asta are oarecum legătură (fie și indirect) cu muzica italiană și mama cetățeanului de mai sus. N-aș fi crezut că mi se întâmplă, dar am impresia că-mi dă târcoale un midlife crisis. Fix de azi într-o lună se vor fi împlinit 45 de ani de când exist pe lumea asta. Bănuiesc că am trecut de jumătatea vieții, ceea ce nu e o problemă în sine, dar am, totuși, sentimente amestecate. Cred că o să mă despletesc pe subiect într-o postare separată. Mă rog, nimic dramatic, dar de natură să îndemne la reflecție.

🍏 M-am reapucat de serialul ”Dr. House” și îl savurez - aș spune, cu mult mai multă plăcere decât prima dată. În materie de cărți, am abandonat o carte care la nivel global a avut un succes fulminant, dar care efectiv nu este pentru mine și n-avea rost să mă forțez s-o citesc. Viața e prea scurtă pentru a citi cărți care nu-ți plac, doar fiindcă nu vrei să le lași neterminate. Subiectul merită dezbătut separat, deci voi reveni asupra lui.

Hai cu weekend-ul, că aproape s-a dus și luna mai.