Am avut o discutie cu niste cunoscuti in seara asta, discutie in urma careia am cazut pe ganduri ca baba pe scanduri.
Bref, era vorba de "pana unde am fi dispusi sa mergem intr-o relatie si cat de mult / cat de multe i-am putea ierta celuilalt". Printre altele eu am zis ca, ipotetic vorbind, cred ca l-as ierta daca m-ar insela. O data. Conditia fiind ca respectiva sa fie o aventura de-o noapte, nu o relatie paralela in care se premediteaza "delegatiile", "ramasul peste program la serviciu" si altele de-acelasi gen.
Bineinteles ca a urmat un cor de "asta zici acuma, dar daca se intampla...." si tot bineinteles ca spusesem doar ce gandesc, adica-n acest moment sunt de parere ca asta as face - parere pe care i-am comunicat-o, mai demult, si lui (purtatorului verighetei pereche, adica). Inclusiv asta le-am marturisit interlocutorilor, carora le-au iesit ochii din cap de stupefactie si au decretat la unison ca "rau ai facut, acum stie ca-si poate lua nasul la purtare".
Nu-s de acord nici cu una, nici cu alta.
I-am spus pentru ca venise vorba despre asta (pe fondul unei discutii mai lungi despre problemele pe care le aveau niste amici comuni) si pentru ca, la cum il cunosc, sunt convinsa ca nu va profita. Dupa cum la fel de sigura sunt si ca, daca se va intampla vreodata, nu din motivul presupusei mele "ingaduinte" va fi si nu eu voi descoperi. Va veni el insusi sa-mi spuna.
Pe de alta parte, acum ma gandesc: oare intr-adevar s-ar cuveni iertata o astfel de greseala? Oare e adevarat ca daca s-a creat un precedent, sunt toate sansele sa se repete? In aceeasi nota, oare nu merita omul iubit a doua sansa?
In continuare stau comod pe scanduri si meditez.
Postări
5 comentarii:
Orice om e supus greselilor. Si fiecare are o limita pana la care poate ierta. O aventura de o noapte i se poate intampla oricui, femeie sau barbat. Si daca a fost doar o ratacire, nu se va mai repeta.
Si da, omul iubit merita a doua sansa pe care, daca este om cu adevarat, va sti sa o aprecieze.
Pot sa-ti garantez asta.
Asa ca, daca doamne fereste s-ar intampla, el ar regreta si tu ai ierta, insa asta nu ar schimba cu nimic relatia voastra.
Asta imi spune mie filingul in ceea ce te priveste.
Conditia ca totul sa revina la normal este sa si uiti. Sau, ma rog, sa incerci sa-ti stergi din cap povestea cu pricina. Altfel nu mai are niciun sens iertatul ala.
Daca se va intampla vreodata, va fi fix invers decat un scenariu facut de tine, pentru care l-ai ierta. E complicat si intr-adevar, fiecare merita a doua sansa, totul e sa nu devina obicei, pe principiul ca s-a creat un precedent. Iti recomand un film, Last Night (2010), este despre asa ceva. Interesant e finalul, ca tot pe scanduri ajungi:))
@Citrice, cred ca m-ai intuit bine :) Cred ca am avea puterea sa trecem peste asta, daca s-ar intampla. Nu pot decat sa sper ca nu vom avea parte de teste de netrecut.
@Habarnam, cata dreptate ai :)) Cugetam si eu azi (tot pe scanduri, evident :D) ca degeaba ma gandesc ca as face asa si asa.... as reactiona asa si pe dincolo.... la o adica nimeni nu poate spune ce va fi, cateodata ne surprindem pe noi insine. Multumesc pentru recomandarea de film, am sa-l caut si pastrez scandurile la indemana ;))
Haide ca acuma chiar incep sa cred in telepatie... Deci in cazul meu este intradevar asa ca nu as ierta nimic. Dar viata este altfel... Iar iubitul meu ma iertat. Cum poate traii el cu asta, si mai ales cum pot traii eu, sta scris in alte carti..dar se pare ca functioneaza.
@A.O., cred ca raspunsul e destul de simplu: te-a iertat fiindca meritati. Si tu, si relatia voastra :) Ma bucur pentru tine, va doresc sa mergeti mai departe ca si cum acest "intermezzo" n-ar fi existat niciodata :)
Trimiteți un comentariu