Instantanee CFR 🚂

În tren e cam frig. Și cam murdar. La toaletă încă nu m-am încumetat. 

Un domn se rățoiește la controlor și îl întreabă, retoric, “de ce vă plătim, dacă tot ce faceți e să ne controlați?”. 

- Da’ ce-ați mai vrea să vă fac, întreabă controlorul, flegmatic. 

Fazan. Domnul nu pare să vrea să i se mai facă și altceva, în schimb continuă să mormăie în barbă despre “ăștia care fac numai ce vor”.

O doamnă se plânge la telefon (pe speaker) despre o anume Gigica. “Șî vrei sâ-ț spun ce-o zis?” N-am sesizat ce-a răspuns interlocutorul, dar evident nu conta dacă vrea sau nu să afle spusele numitei Gigica. 

Un adolescent ascultă un podcast, tot pe speaker. “Dă mai încet, măi băiete, că nu aud aicea la telefon”, îl apostrofează cetățeana care are o problemă cu Gigica. Fascinant cum o eludează paradoxul situației. 

Tot nu-mi vine să-mi dau geaca jos, long live CFR. 

De fapt, ceea ce m-a făcut să scriu e un alt domn, care e absolut imun la forfoteala din jur. Citește. Biografia lui Zelensky 🙂. Și cumva, asta mi se pare foarte mișto.

Edit, vreo 2 ore mai târziu: ascultătorii pe speaker s-au diversificat. Dintr-o parte aud “o ceapă întreagă înainte de culcare”, din altă parte ceva despre “… un ferăstrău performant în formă de sabie”. 🙄 

Și evident, nu pot să nu mă gândesc la Mr. White din fabulosul “Reservoir Dogs” al lui Tarantino: “Toby? Toby Wong. Toby Wong? Toby Wong. Toby Chung? Fucking Charlie Chan. I got Madonna’s big dick coming out of my left ear, and Toby the Jap… I don’t know what - comin’ out of my right”. 🤣🤣🤣