vineri, 21 septembrie 2012

Diverse & disparate


  • Din punctul meu de vedere, cea mai enervanta chestiune in ceea ce priveste trecerea de la sezonul cald la cel rece si invers il reprezinta transferul de haine care trebuie operat in sifonier. O activitate pe care I definitely hate si pe care incerc sa o aman cat mai mult posibil. Plictisitoare, aparent interminabila (desi, daca am dus-o la bun-sfarsit de-atatea ori, e de presupus ca se poate finaliza cu succes de fiecare data), monotona, terna, buhuhu.
  • Mi-e foarte dor de merdenele, pui Shanghai cu garnitura de cartofi prajiti si maioneza cu usturoi si "crispy strips" de la KFC. Pe acestea din urma sa zicem ca le-as putea gasi si aici (desi cel mai apropiat KFC e la 80 de km distanta de mine), dar atunci cand le-am incercat am fost foarte dezamagita: astia nu au sosuri ca ale noastre si parca nici crusta aia realmente delicioasaaaa nu are acelasi gust. Nu pricep de ce - retetele KFC nu-s universal valabile? Ca la Mc si Burger King n-am problema asta. (A nu se intelege ca prestez frecvent fast junk food, pentru ca n-o fac. Dar atunci cand se intampla, savurez mancarea, ce-i drept - ca pe orice mica placere vinovata). 
  • Nu-mi place sa calc. Nah, am zis-o, si poate ca sinceritatea de care dau dovada ma va absolvi in ochii posteritatii. Am incercat sa ma uit la TV in timp ce calc si nu mi-a reusit niciodata, in sensul ca-n ambele privinte am dat chix: n-am inteles nimic din ce era de vazut la televizor si-am izbutit niste cute de toata frumusetea pe haine, pe care m-am strofocat apoi sa le remediez, ceea ce nu mi-a sporit pasiunea pentru aceasta activitate. Ahem. (Motivul pentru care am scris chestia asta este ca, evident, am un morman absolut intimidant de calcat). Aaaaaa.
  • Ajung la concluzia ca m-am apucat foarte tarziu de blogging, in sensul ca din ce observ, lepsele nu mai sunt la moda ca pe vremuri. Si-mi pare rau, fiindca-mi placea sa raspund la ele (am prins cateva, anul trecut). Imi aminteau de caietele-oracol din anii adolescentei si unele dintre ele erau chiar provocatoare, in sensul ca ma gaseam in postura de-a raspunde la intrebari pe care nu mi le pusesem niciodata pana atunci. Too bad ca s-au demodat.
  • Maine sau cel tarziu luni trebuie sa ajung la coafor pentru refacut suvitele si tuns. Drept pentru care ma voi enerva din nou, din cauza unui dublu obicei local: acela de-a vopsi la doi milimetri de radacina (argumentul e ca, daca ar picta mai aproape de radacina, o sa am pete pe pielea capului. Ceea ce e o aiureala, pentru ca am fost vopsita si fix de la radacina si n-am avut nicio pata) si acela de a nu taia decat varful-varfului, ca sa spun asa. "Luati mai mult", o imbii eu languros pe respectiva, de parca ar fi invitata mea la masa si s-ar sfii sa se infrupte din sarmale. "E pacat, doamna, aveti par asa frumos!". "Stiu, dar vreau sa fie un pic mai scurt". "Vi se pare ca nu e scurt, de fapt e foarte scurt!". Ei, hai. Oi avea eu ochelari, dar tocmai pentru ca am, pot sa-mi dau seama ca n-a tuns aproape nimic. 
  • As we speak, ma doare capul, mi-e foame si nu ma pot decide ce sa mananc, sunt vag ciufuta (antementionatul morman de rufe are o contributie importanta), vreau sa ascult muzica si nu stiu ce, vreau sa citesc ceva funny si n-am idee ce anume, as bea o cafea, dar e ora 9 seara si risc sa bufnitez pana dimineata si lista ar putea continua.
I know, uneori sunt pur si simplu minunata :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu