joi, 15 august 2013

Un nădrag, doi nădragi...


Până vinerea viitoare mai am, în afară de azi, o singură zi liberă - duminică. Vinerea viitoare plecăm în vacanţă şi ne întoarcem la jumătatea lui septembrie (respectiv, când apare turta dulce în magazine, în condiţiile în care ăsta e un produs tipic pentru Crăciun. Dar nu mă mai mir demult, că-n februarie apar deja iepuraşii de ciocolată).

Aşa. Având în vedere că timpul meu liber e foarte drămuit, trebuie să mă apuc de bagaje. Sau, mă rog. De pregătiri în vederea făcutului de bagaje (emoticon-cu-sprânceana-ridicată). Asta ar implica o listă, de care nu am niciun chef să mă apuc. Nu ştiu nici ce bluze vreau să iau, nici câte perechi de nădragi, oare fusta aia roşie din material de jeans o merge într-o frăsuneală prin târg? Şi-ar mai implica spălat de rufe, urmat de călcarea lor. Aaaaaaaaa.


Nu-mi place să fac bagaje, deşi în principiu mă încântă implicaţiile acestei îndeletniciri - altfel spus, îmi place să mă plimb. Dar un bagaj de mână pentru călătorii scurte e tot ce pot face fără pufneli şi fără să mă apuce durerea de cap.

As we speak, singura chestie pe care-am bifat-o e că am fost la coafor. Refăcut şuviţe şi tuns. "Fără milă", i-am zis fetei şi fără milă a fost. Demult n-am mai avut părul aşa scurt. I just love it.

Vă conjur, spuneţi-mi că nici vouă nu vă place să faceţi bagaje, altfel o să mă simt o ciudată :))

PS: o amică tocmai mi-a zis "gândeşte-le metodic". Ok, de gândit nu-i problemă, le cuget ceva de speriat :)) Dar de călcat metodic nu-s în stare :D La cum mă cunosc, parcă mă văd joia viitoare cum nu dorm toată noaptea, călcând şi împăturind....

7 comentarii:

  1. Cateodata am impresia ca toata viata mea am facut bagaje. In studentie caram dintr-o parte in alta tot felul de prostii de la mancare, haine pana la cosmetice si laptop inclusiv ustensile de bucatarie: mixer, blender, prajitor de paine. Inca din septebrie ma gandeam ca trebuie in mai sa imi trimit din lucruri acasa. Luam la mine si ce nu aveam nevoie si da-i si cara, urca munti de haine si de mancare. Nici acum nu inteleg de ce cumparam tampenii de la 200 de km cand puteam pur si simplu sa merg la primul supermarket ca doar sunt peste tot. Domino:)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Domino, fantastic!!! Asta am scris eu într-un post despre amintiri din primul meu an de facultate:
    "cand ma duceam acasa, aveam grija sa ma aprovizionez cu de toate: ulei, zahar, faina, detergent de vase si alte asemenea. N-as sti sa spun exact ce ma determina sa fac asta, dar caram de fiecare data bagaje impresionante, cu produse pe care la fel de bine le-as fi putut gasi si in Bucuresti si respingeam categoric ideea de a nu le lua pe toate de-acasa. Daca mi-ar fi deschis cineva geamantanul, s-ar fi gandit fie ca plec in pribegie, fie ca sunt refugiata si mi-am facut provizii."
    Îţi jur, citindu-ţi comentariul, în prima clipă am avut impresia că mi-ai dat un paste de acolo =))
    Dar ca să vezi: faptul că am avut aceeaşi reacţie denotă că, de fapt, era o fază normală prin care treceam :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu cat e de normal faptul ca eu si acum fac chestia asta. Saptamana viitoare merg acasa. Sa nu merg cu mana goala i-am luat maica-mii detergent de vase de la Dm, pernite de Ariel (ultimul model) si un gel de dush care imi place mie. Crezi ca acasa nu exista DM? Ba exista, dar ce farmec are sa nu car vreo plasa:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Noi plecam maine seara in concediu. Bagaje n-avem inca:)). Toata saptamana mi-am spus ca #de maine ma apuc de ele#. Numai ca #maine# asta n-a sosit inca. Asa ca mai am de cumparat diverse lucruri, mancare pentru drum (avem 800 km de parcurs), medicamente, maruntisuri, trebuie sa aleg hainele noastre, sa le spal, sa le calc, sa le impachetez..pfff..numai cand ma gandesc ma apuca durerea de cap. Si bineinteles ca n-am chef deloc.
    Dar, ca si tine, macar m-am tuns, pensat, epilat si alte cele. Am scapat de-o grija.
    Concediu minunat sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ooo, ce invidioasa sunt! :) Concediul meu se duse, de parca nici n-a fost! :) La faza cu bagajele, eu ma gandesc cam cu doua saptamani inainte cam ce-as vrea sa car dupa mine; bine, asta nu inseamna ca-s vreodata multumita cu ce am in traista si mai mereu mi-ar trebui ce n-am strecurat intre bagaje! Asa, dupa ce gandesc temeinic ce pun acolo - pentru mine si pentru my best half - pun poprire pe chestiile respective: pana la bagaje, NU le mai purtam, spre disperarea iubitului meu :))
    Si inca ceva, niciodata nu am imbracat TOT ce mi-am pus in bagaje!
    Concluzia: gandesc prea mult :))
    In alta ordine de idei: vacanta placuta! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci, ori nu esti tu ciudata, ori suntem amandoua ciudate: nici mie nu-mi place sa fac bagaje, le aman pana in ultimul moment, de fapt pana in ultimele 4 ore. Insa ma apuc sa fac o lista din timp, o completez pe zi ce trece, ca totusi vreau sa evit sa alerg in ultimul moment ca o gaina pe amfetamine de colo-colo.

    Cu calcatul nu ma agit, ca oricum se sifoneaza in bagaj, am un fier de calcat mic, de voiaj si calc la fata locului.

    Cu toate astea, n-as lasa facutul bagajului meu pe mana altcuiva, tot timpul m-as gandi ca n-o sa bage in valiza tot ce mi-ar (putea) trebui mie la un moment dat - lucruri care in 99% din cazuri nu mi-au trebuit, dar tot le car aiurea dupa mine mereu.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Domino, probabil e vorba de sentimentul acela de "îi duc ceva mamei" :) Ceea ce mi se pare frumos şi, totodată, înduioşător :)

    @Ale :)) Ce importanţă au bagajele, domn'le? Bine că ne-am făcut noi bele şi şarmante :)) Concediu plăcut şi vouă, să ne recitim cu bine! :)

    @Thea, sunt exact ca tine!!! Şi eu le spăl şi le aranjez cu câteva zile înainte, după care intră în funcţiune embargo-ul: tricoul ăla ţi l-am pregătit ca să-l iei în bagaj, nu-l mai spăl o dată! :D Şi NICI EU n-am purtat tot ce-am luat, nici măcar când am calculat tricoul şi ziua, ca să am la fix câte unul pe zi :)))

    @Anonim, foaaarte cunoscută mi-e partea cu amânatul pe ultima clipă. Şi în fiecare an îmi propun să mă organizez, să nu mă mai apuce ultima sută de metri cu bagajele neterminate, şi niciodată nu-mi iese, frate :))

    Concluzionând - doamnelor, se pare că-n ceea ce priveste bagajele avem foarte multe în comun! :))

    RăspundețiȘtergere