O carte pe care o iubesc (Blog Challenge 3)

Câtă hărnicie pe mine cu leapşa asta, să nu-mi fie de deochi :)) Numai că de data asta am o problemă. Pentru a rezolva cea de-a treia temă trebuie să scriu despre o carte pe care o îndrăgesc. Cred că ştiţi deja despre ce carte aş scrie...;))

Mda, însă problema ştiţi care e? Că am două cărţi care se regăsesc la "a book you love" şi despre amândouă am scris deja. Dar leapşa îmi cere să vorbesc despre una singură, aşa că m-am oprit la cea pe care mi-a dat autograf :)

 

"Die Partitur meines Lebens" este povestea vieţii lui, scrisă de el însuşi, în colaborare cu un editor. Aş fi putut cumpăra ediţia în limba engleză, dar n-am vrut. E destul de uşor de citit în germană dacă este vorba de o traducere. Frazele sunt altfel structurate, topica e oarecum mai simplu de urmărit, practic după cât am citit până acum cred că aş putea spune fără să mă înşel dacă o lucrare a fost tradusă sau e-n original. 

Asemeni majorităţii biografiilor, cartea este redactată cronologic şi prezintă principalele "pietre de hotar" ale vieţii şi carierei sale. E scrisă pe un ton cald, exact aşa cum ar povesti în realitate. Are o vorbă de bine despre fiecare, îşi exprimă de multe ori recunoştinţa pentru ajutorul primit şi, ceea ce mi-a mers la suflet, este foarte modest. Are modestia autentică a oamenilor mari, o trăsătură de caracter pe care nu am cuvinte să vă spun cât de mult o admir. Nu se minimalizează, e conştient de valoarea pe care o are ca muzician, dar, în acelaşi timp, ştie că parcursul fulminant al carierei lui n-ar fi fost posibil fără anumite concursuri de împrejurări şi fără şansa de-a da peste oameni care să-l ajute să fructifice împrejurările respective.

Unul dintre momentele cele mai încărcate din punct de vedere emoţional este cel în care vorbeşte despre aventura pe care-a avut-o în anii '90, aventură din care a rezultat un copil. Iarăşi trebuie să spun - mi-a plăcut foarte mult felul în care a scris despre asta. Regretând întâmplarea, dar nu umil. Asumându-şi faptul că a greşit, dar declarându-şi iubirea pentru băiatul născut în urma escapadei. Şi mulţumindu-i soţiei sale pentru că l-a iertat şi i-a rămas alături. Da, un om mare rămâne un om mare, chiar şi-n greşeală.

N-are rost să scriu mai mult despre carte, pentru că n-aş face decât să repet ceea ce am scris deja. O voi reciti cândva, deşi nu obişnuiesc să recitesc - dar această carte va fi o excepţie. Aşa cum voi reciti şi cealaltă carte pe care o iubesc, despre care de asemenea am scris :)