Nu ştiu de ce am sentimentul că, de fiecare dată când dau iama prin magazine după un obiect esenţial de îmbrăcăminte, va urma o postare pe blog :)) Mai ţineţi minte articolul despre blugi? Eh, cam acelaşi gen de experienţă am trăit ieri, de data asta căutându-mi o geacă de primăvară.
(Disclaimer: acuma să nu vă imaginaţi că din septembrie 2012 până acum nu mi-am mai cumpărat nimic :D Adică oi fi eu o femeie superioară, vorba lui Caragiu, dar nici chiar de maniera asta :)) Numai că în ultima vreme am tot comandat pe net când a fost cazul. Dar geacă nu găsisem, nu una care să-mi placă).
Fapt, de altminteri, deloc surprinzător. Am bântuit ieri timp de aproape două ore în cele 3 mari magazine de haine din oraş, interval în care:
- am probat numeroase foiţe de ţigară subţiiiiiri de aveai impresia că se rup la cel mai mic oftat.
- am constatat că, dacă nu erau foiţe de ţigară, erau muşamale şi prelate. Ce vă uitaţi aşa surprinşi? Da, exact muşamale şi prelate, aşa se puteau descrie gecile respective. Greoaie şi grosolane, cu nasturi mari şi epoleţi. Parpalacul perfect, ce mai încoace-încolo.
- dacă nu erau muşamale până la genunchi, erau scurte şi din hârtie creponată. Până la jumătatea coapsei nu se găsesc? Ba da, mărimi de la 44 în sus, care sper să nu-mi fie bune măcar vreo 30 de ani de-acum încolo :D
- starea mea de spirit a trecut prin câteva vârtejuri de up and down: acum mă înfoiam de mândrie că ia uite ce bine intru într-o haină mărimea 36, pentru ca după un sfert de oră să mă pleoştesc la o alta, unde mărimea 38 îmi aplatiza nemiloasă bustul.
- inevitabil, m-am enervat. Mărimile astea pot fi foarte perverse. În exemplul de mai sus, 38 mi-era prea mică la bust. 40 se potrivea în privinţa asta, dar în rest arătam de parcă m-aş fi scufundat într-o cuvă din material de prelată.
- m-au agasat vânzătoarele. Era evident că arăt ca o sperietoare de ciori (şi nu numai de ciori), dar ele mă periau neobosite: "arătaţi superb!", "vă vine foarte bine!", "vi se potriveşte minunat" şamd. Ok, ştiu că e vorba de comision şi că eu port ochelari, dar încă mă pot aprecia obiectiv.
Dar am învins! Mă rog, nu sunt 100% mulţumită, dar mi-e clar că am găsit o geacă din categoria as good as it get. Bleumarin, un material delicat, subţirel fără a fi din categoria foiţă de ţigară, cu un uşor luciu, până la jumătatea coapsei, merge şi la blugi, şi la o ţinută mai clasică.
Victorie! :))
Postări
2 comentarii:
Pai si poza? :) Sa porti sanatoasa geaca si sa te tina cat mai mult :).
Săru'mâna! :) Venisem pe înserat acasă şi nu-mi plăcea lumina pe care-o aveam la dispoziţie, mi se părea că n-o pune în valoare :)) Dar plănuiesc s-o scot în lume cât de curând, şi vor fi poze :)
Trimiteți un comentariu