Fost-ai lele cât ai fost, dar de-acuma ştir cu borş! Cam aşa-mi zic amintindu-mi că-n apusa-mi tinereţe mâncam un munte de cartofi prăjiţi la două noaptea (făcuţi pe reşou la cămin, superb sau ce? :D) şi nu se depunea un gram pe mine. Mă menţineam fluierând la 50-51 de kilograme, spre exasperarea colegelor care se chinuiau, încă de atunci, cu tot felul de diete.
N-o să dureze la infinit, mă gândeam şi adeveritu-s-a. La nuntă (acum patru ani şi jumătate) aveam 56 de kilograme. Ou sont les neiges d'antan? Nici nu ştiu când am început să iau proporţii. Ba n-am mai coborât din 57, ba din 58, hai că atâta timp cât sunt sub 60 încă e bine, 59, 59.5.... oh shit.
Poate vă-ntrebaţi de unde ştiu aşa de bine. Păi am cântar, l-am primit cadou de la o amică (dacă nici ăsta nu e cadou tendenţios, nu ştiu care mai e. Glumesc :)). Evident, am decretat că e stricat. Trebuie să fie. Doar n-am 63 de kilograme?!!!
Ar putea părea că mă alint, dar e sâcâitor aspectul. Ok, nu e cea mai mare problemă a mea, dar nu-mi plac eu mie. Nu mă plac. Şi de unde înainte fie nu luam în greutate, fie dădeam jos numai cât mă gândeam la asta şi beam ceva mai multă apă (serios, aşa funcţiona cândva :D Atât de simplu!), acum nu mai merge. Din puştanul zglobiu care era, metabolismul meu a devenit un senior solemn şi comod. Şi ciufut.
Pofticioasă, sunt. Leneşă, sunt (dacă nu pun la socoteală alergătura de la serviciu, se numeşte că nu prea fac mişcare; de sală nici pomeneală, deşi mi-am propus de mai multe ori). De mâncat, mănânc bine o dată pe zi (în jur de ora 17), iar la serviciu mă amăgesc (sau zăpăcesc) cu sandvişuri cu gust de carton şi consistenţă nu foarte diferită de-a acestuia.
Da, am şi celulită. Pe principiul că-n viaţă e bine să aibă omul de toate.
Nu, încă n-am împuşcat cântarul. Doar l-am împins mai abitir în debara. Să stea acolo cuminte, că eu nu-l deranjez.
Cum să fac să mă mobilizez, aia e întrebarea.
PS: azi-dimineaţă am lărgit cureaua cu o gaură. Sublim.
Postări
10 comentarii:
Eu am fost invers, cred ca in facultate eram mai pufoasa, dar pe atunci nu ma cantaream :)) la nunta am avut 51-52 si am ramas pe acolo. La mine functiona cu redus dulciurile, apa si ceai verde, 3 mese pe zi bine stabilite si 2 gustari cu fructe sau nuci de tot felul, si mers mult pe jos - in weekend umblam de nebuni pe unde apucam. Masa de pranz de la munca e totdeauna pachetel de acasa (sendvis sau salata). Mno acu' cine stie daca va mai functiona si asta :)
Cris
Eu sunt genul care se ingrasa si cu aer; n-as putea sa zic ca am tinut-o intr-un maraton al dietelor, dar am avut grija intotdeauna ce mananc; greu, as putea spune, avand in vedere ca daca ar fi dupa mine as trai doar cu ciocolata si prajituri de casa :). Un mare noroc al meu e ca nu-mi plac cartofii; nu-i mananc decat in salata boeuf. Altfel, supe si salate la greu. Nu-s vegetariana , dar nici nu ma omor dupa carne; daca e sa fie, atunci la cuptor sau la gratar. La serviciu imi iau intotdeauna pachetel de acasa. Si dimineata, pe stomacul gol, un pahar de apa calda :). Si uite asa am ramas eu de vreo 15 ani la 50 de kg.
51-52? Wow, ce fain sună :) Da, uitasem de ceai verde şi e foarte bun pentru menţinerea greutăţii.... trecem pe listă, mulţumesc! :)
Mda, Thea, observ un punct comun la tine şi la Cris.... pacheţelul de acasă la serviciu. Probabil asta joacă un rol important, pentru că sandvişurile de la automat nu pot fi din cale-afară de sănătoase, nemaivorbind de hrănitoare...
Da exact, pt ca asa stii ce mananci si cat ;) bine recunosc ca ma paleste o lene uneori dimineata, si ma gandesc sa imi iau ceva de pe drum.. dar surpriza, nu am de unde ca lucrez in mijlocul desertului, deci.. tre sa iau ceva de acasa ca fac urat de foame :)))
Cris
Asa-i si la mine, lucrez intr-un teren industrial unde nu gasesti nimic de cumparat. Daca nu ma ingrijesc de acasa, sunt nevoita sa raman flamanda pana ma intorc la civilizatie :).
Adevărul este că şi eu tot în câmp sunt cu serviciul, dar există o brutărie amenajată în imediata proximitate. Başca, ne-au adus şi automat cu sandvişuri cu gust de paie, deci leneşa de mine e cumva "asigurată". Oh well.... nu se poate spune că mă asigur tocmai sănătos :-S
eu nu inteleg care e problema, si am citit de doua ori.
mamaia imi zicea biata de ea cand ajungeam pe la tara "ualiuu, mânca-o-as, frumoasa te-ai facut, ce te-ai mai rotunjit!' si eram cam pe la liceu, cand aveam nevoie de vorbele ei ca de aer ... ul de la Copsa Mica.
de-abia acum le descopar intelesul, cand mai slabeste cate o colega de birou cateva kg si arata ca un bolnav iesit de la sectia de hepatita...
tot mai bine grasa si frumoasa :)
Veronica.
Problema e cureaua care necesită a fi tot mai largă... Eu nu doresc a slăbi masiv, dar vreo 3-4 kilograme în minus nu m-ar deranja deloc.
Sau bine, în cel mai rău caz să nu mai pun, să rămân acolo unde sunt :))
eu la stadiu asta sunt... sa nu mai pun. ca despre dat jos nici nu poate fi vorba...
Veronica.
Trimiteți un comentariu