... adineauri stăteam în pat şi mă uitam la un episod de "Murder, she wrote", la care însă nu mă puteam concentra ca lumea. Gândurile îmi fugeau în lături şi, odată cu ele, şi ochii. Mă gândeam la mama, care azi îmi lipseşte cumplit. O chemam, îi vorbeam şi o întrebam: "Pe unde eşti? Oare dacă ţi-aş da un telefon în Rai, mi-ai răspunde...?".
Reflecţiile mi-au fost întrerupte de un fâlfâit de aripi. O pasăre s-a aşezat pe pervaz. Nu ştiu ce era, probabil o mierlă. Avem multe mierle în zona asta, dar niciodată, în cinci ani de când locuim aici, nu s-a mai întâmplat să vină vreuna la geam.
M-au trecut toţi fiorii. M-am ridicat şi m-am apropiat uşor de fereastră. Pasărea era tot acolo. "Mama?" am întrebat. S-a întors şi s-a uitat la mine, după care şi-a luat zborul.
Probabil o să credeţi că am înnebunit. Că văd lucruri acolo unde nu sunt. Că iau chestiuni normale drept mult mai mult decât sunt. Că ar trebui să mă caut, şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă.
Poate aveţi dreptate să credeţi asta; poate aşa şi e. Dar, pentru confortul meu psihic într-o zi care se dovedeşte mai grea decât aş fi crezut, aleg să cred că nu a fost o simplă coincidenţă, ci un semn prin care-mi spune că e pe aici, pe undeva...
Hristos a înviat! :)
Postări
8 comentarii:
Adevarat a Inviat! nu , nu trebuie sa te cauti. E minunat, si eu cred in semne si intamplari desi o vreme m-am impotrivit, si asa mi-a aratat cel de sus ca gresesc prin o gramada de "coincidente". Zambeste, zambeste ca e un semn frumos.
Cris
Adevarat a inviat!
Ea te insoteste in permanenta. :)
Mulţumesc, Cris!!! Recitind postarea, parcă-mi dădeau târcoale îndoieli; îmi suna mie însămi destul de insane ce scrisesem, deşi în continuare aveam senzaţia că nu mă înşel în ceea ce simţisem. Comentariul tău e o reasigurare, şi-ţi sunt tare recunoscătoare pentru asta :) Şi zâmbesc :)
De câte ori citesc asta - că mama mă însoţeşte permanent - îmi dau lacrimile. Dar nu de tristeţe, sau nu numai de asta... cât mai ales de recunoştinţă că aşa ceva e posibil, că simt asta, că mi-o spun şi alţii, că se întâmplă şi altora... că aceia plecaţi dintre noi ne rămân aproape.
Mulţumesc din suflet, foarte bine mi-a făcut comentariul tău! :)
Eu asa simt cand e vorba de bunica mea. Inainte de un eveniment important o visez. De asta cred ca oamenii pe care ii iubim mult, cu care am avut o legatura speciala, chiar si de dincolo, sunt langa noi. Cred ca Invierea are legatura si cu asta. Domino
p.s uitasem sa ma semnez
Nu , nu ai innebunit :) Semne chiar exista . :)
Si ti-am mai zis , mama ta acum e linistita si te poate veghea . :)
Clara
Da, şi eu m-am gândit că nu e întâmplător faptul că asta s-a întâmplat de Înviere... :) ceva este, iar cei dragi plecaţi dintre noi sunt undeva în preajmă...
:) E un gând dulce-amar, trist dar consolator în acelaşi timp... :)
Trimiteți un comentariu