(Cred că am cam subestimat jet lag-ul și efectele lui - mi-e somn la cele mai nepotrivite ore, iar noaptea bufnițez - iar acest prim episod al ”serialului american” e despre avioane, ceea ce mi se pare-a fi o ironică potriveală).
Voi începe, așadar, prin a ”inventaria” pe scurt experiențele zborurilor internaționale și interne din această îndelungată și, după cum se va vedea pe parcurs, extraordinară călătorie.
De la Frankfurt la New York: Singapore Airlines
Zburam pentru prima dată cu Airbus A380, cea mai mare aeronavă folosită în prezent pe cursele de pasageri. Ce să zic, față de ”cutiuțele” pe care le cunoscusem până acum, era destul de intimidant și l-am contemplat pe fereastră, în timp ce așteptam la poarta de îmbarcare.
(Observați oamenii din stânga jos, oferă o perspectivă edificatoare în ce privește dimensiunile avionului).
Formalitățile specifice n-au avut nimic ieșit din comun (personal, mă așteptasem la controale mai severe), o ciudățenie fiind însă faptul că, la unul dintre filtre, o agentă de securitate mi-a verificat clamele din păr. Probabil că am avut un aer foarte căpiat în timp ce ea îmi ”pocnea” clamele (din alea gen clips). Ce credea că pot să am în ele, aia aș vrea să știu.
... și-am pornit. Din interior avionul nu mi s-a părut la fel de mare, deși avea trei rânduri de scaune, dar asta pentru că n-am urcat la etaj. Am constatat cu satisfacție că am loc destul la picioare și după decolare, am inspectat sistemul de entertainment instalat pe spătarul fiecărui scaun.
Sistem care mi s-a părut destul de banal, trebuie să spun. Drept pentru care am citit, am vizionat vreo două episoade ”Twin Peaks” pe tabletă și-am moțăit. Scaunele erau destul de confortabile, ni se dăduseră perne și pături, ne-am descălțat (primiserăm chiar de la îmbarcare niște șosete), așa încât am călătorit confortabil.
Pe durata zborului ni s-au dat de două ori prosoape fierbinți, pentru împrospătare. De mare efect, vă spun. Am primit mâncare bună și îndestulătoare - două mese principale și, între ele, snacks-uri și băuturi.
Opt ore mai târziu....
 |
| Imagine de pe display-ul instalat pe spătarul scaunului din față |
”Vă urăm bun-venit la New York”, a zis căpitanul, iar eu am simțit cum mi se înnoadă nervii. Nici vorbă să fi putut savura momentul. Aveam mari emoții în privința formalităților de admitere pe teritoriul SUA, despre care auzisem tot felul de povești cu balauri. În timp ce stăteam la rând, o agentă s-a rățoit brutal la o turistă derutată din grupul nostru, aspect care nu m-a încurajat deloc.
Am înmânat pașaportul cu sfială și-am așteptat cu stomacul în gât și nervii jucând sârba.
- Cât timp intenționați să stați în Statele Unite, ”you guys”?
Acel ”you guys” a făcut să-mi mai vină inima la loc.
- Trei săptămâni, am piscuit eu.
Au urmat vreo douăzeci de secunde foaaaarte lungi, interval în care a studiat pașapoartele, după care ni s-au luat amprentele (la toate cele zece degete), ni s-au făcut fotografii, s-a aplicat ștampila și ”have a nice day”.
Chiar așa. De-abia în momentul ăla am simțit cu adevărat că am ajuns în America.
Șase zile mai târziu, iată-ne din nou în avion.
De la New York la Los Angeles: Virgin America
Acu' să te ții controale și măsuri de securitate, mă gândeam eu, e zbor intern de pe JFK, nu te joci. Vezi să nu. Poate tocmai pentru că era cursă internă, totul a fost foarte relaxat. Prea relaxat, dacă mă-ntrebați pe mine. Practic, am trecut aproape ca prin brânză.
Părerile ne sunt împărțite la capitolul ăsta. ”Ce să facă și ei mai mult, la atâta mare de oameni”, a opinat îngăduitor jupânul. Păiiii, la ce istoric au și la contextul actual, cred c-ar putea fi ceva mai chițibușari, mă gândesc eu.
Sistemul de entertainment a fost net superior celui de la Singapore Airlines (am jucat inclusiv ”Spânzurătoarea” :))) și-am urmărit și filmul ”Forrest Gump”, care mi-a plăcut foarte mult - nepermis de târziu am văzut filmul ăsta...
Ce-a fost interesant pe acest zbor a fost modul în care primeai de mâncare. Pasămite nu ne aducea nimeni nimic și nici nu se anunțase ceva, dar am băgat de seamă că pasagerii din proximitate înfulecau de zor. Cum de ăstora le-a adus? Într-un târziu, ne-a picat fisa: trebuia să comanzi de mâncare prin sistemul de entertainment și să o plătești, cu cardul de credit. Mboon... până ne-am frăsunit noi, mai rămăsese un singur sandviș disponibil și l-am cedat jupânului. Eu am mâncat rafinat, ca o doamnă ce, nu-i așa, sunt: 3 cuburi din felurite sortimente de brânză, cu o felie de măr și câteva boabe de strugure. Ladylike sau ce? Rezon! 😃
De la Los Angeles la Las Vegas: Southwest
Ne-am ”întrerupt” sejurul californian pentru două zile petrecute în cel mai uimitor oraș pe care l-am văzut vreodată. Despre zborul ăsta nu sunt prea multe de spus, având în vedere că a durat numai o oră. Cerul era senin, iar prin hublou vedeam doar o întinsă, nesfârșită, mare de nisip. Deșertul Mojave...
De la Los Angeles la Minneapolis: Sun Country
Nici despre acest zbor (primul dintre cele două spre Europa) nu am cine știe ce de menționat, afară de faptul că a fost cel mai plictisitor dintre toate. Ne-au oferit o gustare cu aromă de celofan, n-aveau sistem de entertainment, iar eu eram destul de ciufută. Se terminase vacanța...
De la Minneapolis la Frankfurt: Condor
Asta e o companie aviatică nemțească și trebuie să spun că am avut un sentiment foarte confortabil când, ajunși la check-in, am constatat că toate informațiile erau traduse în germană. Cumva, ne simțeam deja acasă.
Zborul a fost lung, ciudat - am decolat seara, iar noaptea aceea a avut practic doar vreo patru ore, având în vedere că zburam de la vest la est - și destul de obositor. Nici vorbă de șosete sau prosoape fierbinți, iar sistemul de entertainment era foarte modest. Am moțăit aproape tot drumul, dar mi-a fost mult mai incomod pentru că spațiul dintre scaune era chinuitor de mic.
Mâncarea n-a fost grozavă și-a fost și puțină. Am aterizat cam flămânzi și cu o durere de cap sâcâitoare.
Concluzionând, Singapore Airlines a fost cea mai plăcută experiență. Cu siguranță vom căuta să zburăm din nou cu ei la viitoarele călătorii peste (multe) mări și țări.
În episodul viitor, pornim la pas prin New York 🙂
Postări
9 comentarii:
Greta,
N-am zburat cu Singapore Airlines pina acum, deci ori e cumva peste linie de au dat sosete, ori ati avut loc la Premium Economy (zic asta din motiv de sosete + spatiu generos pentru picioare). Acum vreo 10 ani am primit sosete in Economy la Lufthansa, dar acum doar PE, Business si First Class primesc sosete, doar pe zborurile lungi.
Pe zborurile de pe continentul nord-american (nu conteaza daca sint within USA ori SUA-Canada) nu se mai serveste mincare de citiva ani. Decit contra cost - exceptie B si FC. Lumea ori isi aduce de acasa, ori ia de pe aeroport, ori rabda cu crontanele si suc de rosii (prima data cind mi s-a intimplat sa fiu fara mincare pe un asemena zbor, care dureaza si 6 ore, nu e joaca, asta am experimentat - cica sucul de rosii ar vea citeva calorii si atunci e de preferat apei). Ciudat insa ca nu au anuntat asta, de obicei umbla cu caruciorul - acelasi cu care dau si apa. E posibil sa fi fost scris in fituica aceea din buzunarul scaunului.
Southwest e printre companiile aeriene preferate in SUA, Virgin mi se pare ca e acum in partneriat cu Qantas deci un pic mai sus decit Delta/ United/ AA, Condor e linia low-cost a Lufthansa.
Controalele de securitate difera intre cind ai de trecut granita si cind esti 'domestic flight' iar JFK si LaGuardia au fost criticate mai anul trecut pentru laxitate. Mi se pare ca incepusera implementarea de sisteme noi, cu scannere/ agenti mai multi/ etc.
Una peste alta, ai vazut cum merg lucrurile in 'land of the free' :).
Paula.
Am uitat ce era mai important, desi nu am jet leg :-). Ia melatonina ca sa iti revii dupa jet leg, cite o pastila seara inainte de culcare (o iei si te bagi in pat, eventual citesti 2-3 pagini). 10mg, sa nu fie din surse animale (ca da cosmaruri). E drept ca tulburarile cauzate de schimbarea de fus orar dispar in o saptamina (se zice ca readaptarea ia cite o zi pentru fiecare fus orar trecut), dar eu cu melatonina reusesc sa adorm la ora normala si sa ma trezesc relativ aproape de ora normala. In plus, incearca sa stai afara cit mai mult in timpul zilei, ca sa reglezi mecanismul noapte -zi.
Abia astept sa aud si restul povestilor. Ma bucur tare mult ca ai ajuns pe acolo. Stiu de cand ai scris despre Frankfurt ca iti doreai sa vezi zgarie norii la ei acasa :)
Primele trei dati cand am fost in SUA si eu m-am tot minunat de relaxarea celor de la frontiera. Dar nu m-am oprit la timp si a patra oara am avut parte de de toate. Cu mers la interviu privat si primit jigniri de tot felul...America - 'land of the free'. Mai putin in zona "no man land". Apropos dupa ce am trecut prin acea experienta minunata am inceput sa caut care sunt drepturile legale pe care le ai in aeroport la controlul de frontiera si mi s-a pus un nod in gat. In mod normal eu ar trebui sa merg de doua ori pe an in California cu munca dar ma cam bate gandul sa renunt. Si nu vreau sa renunt din cauza experientei personale sau din cauza altor cazuri citite ci din cauza cadrului legal. Cazurile particulare sunt fix asta - cazuri particulare. Dar cand stii ca legal nu ai nici un drept si ca daca se intampla sa fii unul considerat riscant (cum se pare ca sunt eu) parca nu vrei sa iti incerci prea des norocul.
http://www.zdnet.com/article/welcome-to-the-united-states-discriminated-detained-searched-interrogated-special-report/
In alta ordine de idei la A380 sa stai data viitoare la etaj. Pt ca ei 2-4-2 configuratia si la fereastra ai loc in plus pe margine pt pus bagajul dar respectivul compartiment e mai folositor ca loc de pus perna ca sa dormi :))
Ma bucur ca experienta ta la aeroportul din New York a fost atat de relaxata. Pentru mine a fost cel putin trista si m-am simtit ca un om de mana a treia, cel putin. Desi mi-am dorit mult sa ajung in America, gustul a fost atat de amar incat nu cred ca voi mai ajunge prea curând pe meleagurile lumii noi. Anul acesta mi-a expirat viza (sau expira in septembrie, cred) dar, in toti acesti 10 ani in care am avut viza, nu mi-am mai dorit o calatorie spre USA. Prima dezamagire a fost la controlul pasapoartelor unde pasagerii din avionul de Bucuresti, pe atunci era zbor direct Delta spre New York, au fost ingramaditi la u singur ghiseu cu diverse alte nationalitati...mai putin privilegiate. Indieni, arabi, asiatici si, culmea, cativa italieni. Am stat cateva ore la coada, ca la sfarsit sa ne ureze un sejur placut si sa ne spuna ca putem ramane in USA 6 luni, fara probleme. Sase luni? am intrebat eu holbând ochii. Yes "meeem" mi-a raspuns nenea de la ghiseu. Vi se pare putin? A doua dezamagire a fost cu taxiul. Stiam sigur ca tariful este fix, 40 de dolari, dar taximetristul mi-a cerut 50 când am ajuns la hotel.
In fine, o alta experienta neplacuta a fost la aeropotul din Washinghton, când ne-am imbarcat spre Los Angeles. Dintre toti pasagerii, ne-a gasit pe noi doi, romani, sa ne ia la o verificare corporala amanuntita. Cum ne-au ales si, mai ales, de ce?
In fine, una peste alta, America a fost...o experienta.
Felicia
Felicia, odata ce ofiterul de frontiera decide sa iti dea voie in tara, adica iti aplica stampila B2 pe pasaport, durata sederii este de maximum 6 luni. Indiferent de nationalitate ori de unde ai venit.
Alocarea la ghiseele de immigration control e, de obicei, pe trei caprarii:
- cetatenii tarii respective - deci cei cu pasaport american;
- cetatenii tarilor care nu nevoie de viza ca sa intre in SUA.
- toti ceilalti. Aici intra si Romania, nu e o desconsiderare pe baza de nationalitate ci o realitate a drepturilor de purtator de pasaport romanesc, fie el si cu viza de SUA in el.
Mai nou au introdus ESTA pentru anumite tari (https://travel.state.gov/content/visas/en/visit/visa-waiver-program.html - Italia e acum pe lista), deci cred ca se fac patru categorii.
Controalele corporale se fac random, am fost si eu selectata, in diverse tari, desi nu calatoream cu pasaport romanesc. Asa cum zice si Adela, cooperezi cu ei, arati tot ce iti cer si apoi treci mai departe.
Paula.
Foarte interesante informații, Paula, mulțumesc! Nu am avut la niciun zbor Premium Economy, ci doar Economy peste tot, iar la cursa de Singapore au dat șosete la tot avionul. N-am idee ce altceva au mai primit cei de la clasele superioare însă... :)
Nu știam de Condor că e low cost-ul Lufthansei, acum se explică niște chestii :)) Mă rog, nu a fost chiar atât de rău nici cu ei, dar în comparație cu Singapore, hmm... :D
S-a rezolvat până să ajung la melatonină, săru'mâna de pont! :) Și într-adevăr, am încercat să stau pe afară cât s-a putut, se pare că a ajutat :)
Am citit în altă parte despre experiența atât de neplăcută pe care ai avut-o pe aeroportul american :( Vameșii lor pot să fie extrem de problematici și ăsta a fost motivul pentru care nu m-am putut bucura anticipat de concediul ăsta. Practic, am avut permanent o teamă că se vor lua de mine, chiar dacă, fiind cetățean german, aveam viză Waiver. Mă tot gândeam că eu mai încercasem o dată să plec în SUA (în 2004, cu viză de studii) și mi-au refuzat viza, iar aspectul ăsta a trebuit menționat în formularul de aplicație Waiver. Îmi ziceam că poate mă iau la întrebări și eu mă pierd total la contactul cu autorități ostile...
Am citit și articolul pus de tine, foarte interesant - și înspăimântător, în același timp...
Mulțam de pontul cu A380, vom ține cont în viitor! :)
Ai rezumat perfect: America este o experiență. Una inedită, pe care aș recomanda-o oricărui european. Nu se poate compara cu nimic din ceea ce cunoaștem noi.
Chestiunea cu verificarea corporală cică e aleatorie. Cine știe care o fi adevărul? Cât o fi America de ”land of the free”, au și ei prejudecățile și fixurile lor...
Trimiteți un comentariu