Și cică de ce n-am dispoziție de scris despre vacanță

Uite de-aia.

Mail pe un ton cam isteric și expediat la toate departamentele imaginabile de la una dintre tipele de la Customer Care, pe care am poreclit-o Eufrosina Habarnamescu (din motive foarte solide). Săriți, comanda cu nr. XXXXX a fost expediată punctual săptămâna trecută, dar n-a ajuns la client - undeva în Europa - și numărul de tracking nu confirmă decât că pachetul a părăsit Germania, dar mai departe nu se știe pe unde-a rămas agățat, clientul face spume și gâlci, vrea informații urgent!

Ho, draga mătușii. Treaba noastră e să expediem comenzile, nu să le ținem de mânuță până ajung la clienți acasă. Avem un departament aparte, care se ocupă (inclusiv) de situațiile astea, drept pentru care dau mail-ul mai departe, o iau și pe Eufrosina în CC,  ca să nu tropăie sărmana și-mi văd de-ale mele.

Juma' de oră mai târziu, mail de la un coleg al Eufrosinei - personaj încă necunoscut mie, deci probabil e nou pe-acolo, dar după nume pare că e din neamul celor care fac pelerinaj la Mecca. Relatează aceeași poveste, legată de fix aceeași comandă și încheie ritos: ”vă rugăm să ne spuneți ce să-i comunicăm clientului”.

Hit the road, Jack, aia să-i comunicați, mormăi eu și-i răspund că Eufrosina s-a agitat deja din cauza comenzii respective (ăștia doi n-or socializa? Că de lucrat în același departament, e clar că lucrează), atașez și mail-ul trimis mai devreme de unde rezultă că am dat problema mai departe la colegii specializați pe asta și-mi văd de-ale mele. C-aveam destule, nu că zic, da' vreau să spun.

Pac la Războiul, alt mail. De la niște amețiți din firma noastră, for a change. Îi răspund ei ceremonios Eufrosinei, cum că pachetul a fost expediat la timp de noi.

Rânjesc. Hai să văd cât timp îi trebuie ăleia.

Patru minute pe ceas îi trebuie. ”Aveți un număr de tracking?”.

Amețiții noștri îi scriu tacticoși numărul de tracking pe care-l avea și ea - și-n care se împotmolise.

”Nu e concludent”, se zburătăcește ea în mail-ul următor, ”i-am scris deja lui Frau N. acest lucru”.

Așa, și? Mai departe? Frau N. a reacționat la mail-ul tău, aia nu menționezi?

Amețiții îmi scriu mie, luând toate cele trei șefe ale mele în CC. ”Salut, Greta, ai rezolvat? Te rog să ne informezi urgent, Frau Habarnamescu așteaptă, Herr *pelerinaj-la-Mecca* ne-a scris de asemenea, în ce stadiu ești cu problema??”.

Într-un stadiu rococo sunt. Îi informez, tot via E-Mail, că am redirecționat problema la departamentul de specialitate și-mai-scutiți-mă-că-am-și-altele-de-făcut-și-oricum-nu-era-treaba-voastră-să-vă-băgați. Ultima parte am mestecat-o-n gând.

N-apuc să rezolv un alt spanac nou apărut și sfidător, că văd alt mail de la amețiți. ”Credeam că voi vă ocupați de asta. La cine ai redirecționat mail-ul?”

Aloooo, acu' 3  minute v-am scris cui l-am trimis! Nu că poa' să-nnebunească omu', vorba lui Caragiu.

Amețiții se repliază și scriu la departamentul respectiv, întrebând dacă au rezolvat. Fetele de-acolo, senine: abia am primit solicitarea de la Greta, nu putem avea un răspuns mai devreme de o zi-două.

Pfiu. S-au calmat. Deocamdată.

Nici n-am mai numărat câte mail-uri am scris, citit, redirecționat. Și cică să fii productiv, să rezolvi, să faci, să dregi. Da, că și mult timp am.

A zis cineva ceva de eficiența germană?