Cum a(m) fost la vot

Mărturisesc, am fost foarte emoționată în vederea exercitării pentru prima dată a dreptului de vot în Germania, în cadrul alegerilor legislative desfășurate astăzi. Este un drept pe care nu l-am primit ”de-a gata”, prin naștere, ci l-am câștigat cu foarte multă muncă și determinare. Sunt mândră de asta și cu această stare de spirit am intrat azi în secția de votare la care sunt arondată. 

Primisem prin poștă, de-acum câteva săptămâni, o carte de alegător - diferită de cele românești, în sensul că, deși este nominală, nu se ștampilează după votare, ci precizează secția de votare de care aparține destinatarul și include instrucțiuni pentru aceia care doresc să voteze prin corespondență. ”Înarmată” cu ea și cu buletinul, m-am prezentat solemnă la școala primară din vecinătate. 

Spre deosebire de o duminică obișnuită, astăzi era destul de aglomerat pe străzi. Grupuri-grupuri, oamenii intrau în diferite secții de votare. Mă cam așteptam să stau la rând, însă nici vorbă de asta. Un tinerel mi-a verificat cartea de alegător și, spre surprinderea mea, mi-a spus că nu-i trebuie cartea de identitate. Mi-a dat buletinul de vot și m-a îndrumat spre cabină, unde m-am dus cam nedumerită. Cum vine asta, să nu-mi verifici identitatea? Poate-am șterpelit cartea de alegător de la vecina. În cabina de vot am continuat să fiu uimită - nu au ștampile, ci se votează cu un creion roșu (de ce roșu?). Am ”ixat” în căsuțele candidaților corespunzând opiniilor mele (la alegerile legislative de aici se exprimă două voturi, unul pentru alegerile generale și unul pentru locale) și-am dat drumul buletinului de vot în urnă. Cartea de alegător pe care o primisem a rămas la ei  - așa se evită posibilul vot multiplu, deduc - și au bifat numele meu pe o listă. Asta a fost tot. 

Am ieșit destul de contrariată. Procesul în sine mi se pare cam superficial și, tind să cred, vulnerabil. Desigur, în fiecare secție de votare se află reprezentanți ai partidelor, care veghează cu ochi de șoim desfășurarea scrutinului și numărătoarea voturilor - dar totuși, cum să nu verifici identitatea votanților, bazându-te doar pe cartea de alegător? 

Între timp, se cunosc rezultatele. Angela Merkel rămâne cancelarul Germaniei pentru următorii patru ani, deși partidul ei a câștigat cu un procent neașteptat de scăzut (32-33%, cu cel puţin 8% mai puţin decât la precedentele alegeri). Problema este însă că partidul de extremă-dreapta AfD (în traducere, ”Alternativa pentru Germania”) a intrat în premieră în Parlament, cu un procent de 13,5% din voturi. Asta nu mi se pare deloc, dar deloc de bun augur.  

Cum s-a ajuns aici? E greu de spus. Din ce-am citit, majoritatea voturilor obținute de AfD provin din fosta RDG, iar 32% dintre cei care au optat pentru acest partid au votat astăzi pentru prima dată. Asta dă naștere la speculații interesante... Fie tinerii care abia au împlinit vârsta minimă pentru a vota au fost foarte dezamăgiți de politica Angelei Merkel, fie imigranții deveniți cetățeni germani au decis să voteze cu un partid având o fermă poziție contra imigrației. Iar dacă e vorba despre cei din urmă, îngăduiți-mi să spun că au dat dovadă de-o ipocrizie de nedescris. Cum să votezi partidul care se pronunță răspicat împotriva a ceea ce, în definitiv, ești tu?

Aud că-n seara asta au protestat câteva sute de oameni la Berlin, nemulțumiți de intrarea AfD în Parlament. Este, cu adevărat, îngrijorător ce se întâmplă - e pentru prima dată după al doilea Război Mondial, când o formaţiune de extremă-dreapta este reprezentată în Parlamentul federal german. Sper să mă dovedesc a fi un prost profet, dar personal cred că nimic bun nu va ieși de aici.