Prima dată în Asia (2): plimbare pe străzile din Dubai

Indiferent de locul în care ajungem în lumea asta, noi suntem genul care de regulă merge mult pe jos (15-20 de kilometri zilnic au devenit un obicei în perioada vacanțelor). Cu două condiții: încălțămintea să nu ne facă surprize nasoale și vremea să fie prielnică. 

În ceea ce privește primul factor, n-a fost o problemă (ceea ce-mi aduce aminte că vreau să scriu un articol separat despre asta; fără o anume pereche de sandale aș fi fost în plop, dar la modul grav, de să nu pot merge nici măcar un kilometru fără pauză; experiența unor concedii anterioare este grăitoare în sensul ăsta). 
Dar cu vremea a fost aaaaaltă chestie. 

După cum spuneam în articolul precedent, a fost cald și foarte umed, ceea ce-a transformat orice plimbare într-o provocare, inclusiv după lăsarea serii. Nu era vorba numai de disconfortul fizic, ci și de o stare de epuizare care se instala destul de repede. 
Cu toate astea, ne-am plimbat cât a fost posibil și am remarcat câteva aspecte, inclusiv din călătoriile cu taxiul. Pe stradă erau în general puțini oameni (din motive evidente), lumea fiind de obicei în tranzit tramvai-metrou-autobuz, sau grăbindu-se să intre în vreun bloc ori magazin. 

Străzile și bulevardele din Dubai sunt în general largi. De asemenea, aici am văzut prima dată o autostradă cu 7 benzi (cu ani în urmă, noi fuseserăm stupefiați să vedem una cu 6 benzi în Los Angeles; ei, iată că se poate și mai mult de-atât), precum și o șosea cu 8 benzi, de l-am pus pe om să numere și el că mă gândeam că văd dublu 🧐.

(Pasajul din partea stângă a imaginii face trecerea de la stația de tramvai spre cea de metrou; înăuntru puteai merge inclusiv pe banda transportoare, în ambele sensuri). 

Unul dintre aspectele pe care le remarci încă de la bun început este curățenia. N-am văzut niciun ghemotoc de hârtie aruncat pe jos, niciun pet, nicio doză de suc. Absolut nimic, era o curățenie de ziceai că se dă cu aspiratorul de trei ori pe zi. Asta cu toate că erau destul de puține coșuri de gunoi. 

Scriam zilele trecute despre grija față de oameni; încă o dovadă în acest sens o constituie fântânile cu apă potabilă, pe care le-am văzut din loc în loc, unde oamenii își reumpleau sticlele (în special cei care făceau jogging, dar nu numai, iar noi ne uitam la ei ca la altă aia: cum e posibil să alergi pe o vreme atât de înăbușitoare? Ține de adaptare, desigur, dar chiar și așa...).
Spre deosebire de Italia, aici nu vezi cafenele cu măsuțe scoase în stradă la fiecare colț. Cred că este atât o chestiune de ordin cultural, dar și ceva care ține de condițiile meteo. 

Ne-a plăcut în mod deosebit felul în care era luminat orașul pe timp de noapte. Idei simple, dar de mult bun-gust și de impact în ansamblu.
Ca de pildă, beculețele de pe trunchiul palmierilor. Nu mare lucru în sine, dar ce efect creau... 

S-ar putea spune că era atât de curat fiind în centru, numai că nu. Am ajuns și în orașul vechi (când am fost la piața tradițională Gold Souk) și acolo era la fel de curat, singura diferența fiind că lipsește partea de glamour: străzile sunt incomparabil mai înguste și clădirile vizibil mai vechi. 

Țin să vă arăt clădirea de mai jos atât pe zi, cât și pe noapte; când am urcat în Burj Khalifa și am avut vizibilitate completă asupra ei am constatat că în partea de sus, care unea cele două blocuri, se află o piscină infinity pool. 

Poftim și piscina. Cum pot să trăiască unii, am filozofat noi, imaginându-ne perspectiva de-a bea un cocktail sus la cucurigu. 

Și pentru că veni vorba de cocktail - n-am văzut pe nicăieri băuturi alcoolice de vânzare. La supermarket nu aveau decât bere fără alcool (bună, zise omul; eu n-am gustat). Din ce-am înțeles, se poate cumpăra numai în anumite magazine specializate, dar nu ne-a preocupat aspectul. 

Spuneam adineauri de idei simple, dar de efect; în categoria asta se încadrează și fântâna de mai jos, unde copiii cu mare plăcere se jucau - de fapt, în alte împrejurări ne-am fi bucurat și noi să ne bălăcim acolo 😀.

De vreo două ori am ieșit la plimbare pe promenada din Dubai Marina, unde aveam cazarea. Din ce-am citit, aici se află cele mai înalte blocuri cu apartmente din lume - și pot crede asta, după ceea ce am văzut. Este spectaculos, în special seara și arată ca o metropolă per se. 

Parcă se putea să nu bage și yours truly capu-n poză? Nu prea mă văd bine, dar nu eu trebuie să mă văd, în fond 😀.

Îmi imaginez că în lunile următoare va fi cu adevărat o plăcere să te plimbi pe străzi, nemaiavând senzația că te sufoci după primele zece minute. Este numai unul dintre motivele pentru care-mi doresc să ne întoarcem acolo într-o bună zi. 

Ei, și după această plimbare introductivă, cred că e timpul să ne pregătim pentru vizita la Burj Al Arab, unul dintre cele mai extravagante hoteluri din lume 🙂 (unde e răcoare confortabilă și-o aromă discretă și foarte plăcută de ceva-ce-nu-am-identificat).