... ca să nu mă dați dispărută (de tot):
1. M-am distrat iar pe la service, dar de data asta (și-n mod excepțional, aș zice) nu din vina mea. O colegă a fost neatentă și mi-a ”șifonat” oarecum mașina în partea frontală, prin tamponare petrecută din motiv de băgat în marșarier fără asigurare în spate.
2. La serviciu încep iar să se aglomereze treburile, după un interval de relativă acalmie. Între timp am un alt coleg nou, român, care se remarcă prin lene și indolență. Curg plângerile referitoare la cum (nu) muncește, iar problema e că el neștiind germană, trebuie să-i traduc frecvent. Încerc să-i ofer feedback constructiv, dar la fel de bine aș putea vorbi cu berea din frigider, că tot atât de receptivă ar fi. ”Da' cum să spună asta, da' iou fac, da' umblă ei cu intrigi”. Nu umblă, oamenii chiar au dreptate. Între timp, sunt nițel la mijloc, adică exact cum îmi ”place” mai mult. Not.
3. Discuție în metrou între doi, după accent, americani:
- I tell ya, the German language ist impossible, man. That’s about it. Impossible. Who could ever learn it?
- True enough. I’d rather learn Chinese.
- Whaaat?!
- Yeah, man. Chinese is somehow... don’t know, romantic.
Chineza. Romantică. Ăsta sigur are amintiri fierbinți cu vreo asiatică, altfel nu-mi explic.
- I tell ya, the German language ist impossible, man. That’s about it. Impossible. Who could ever learn it?
- True enough. I’d rather learn Chinese.
- Whaaat?!
- Yeah, man. Chinese is somehow... don’t know, romantic.
Chineza. Romantică. Ăsta sigur are amintiri fierbinți cu vreo asiatică, altfel nu-mi explic.
4. Am terminat de citit o carte și nu mă pot hotărî de care să mă apuc în continuare. Am vreo șapte posibile alegeri, iar eu stau precum cloșca evazionistă pe ouă (asta apropo de nestemata lui Vosganian) și nu știu pe care s-o încep. Între timp, sunt în așteptarea noului roman al lui Dan Brown, pe care mi-l va trimite o prietenă din România - leșin să-l citesc în românește și cât mai currrrând. Mi se pare că-n engleză sau germană s-ar pierde din savoarea lecturii, pentru că aș fi prea concentrată să înțeleg firul epic - uneori, foarte încâlcit.
5. Am primit unul dintre cele mai frumoase și elocvente semne de la mama. A fost, de fapt, mai mult decât un semn. A fost un mesaj limpede: e aici, cu mine.
Cam atât deocamdată, că mâine e abia marți 😵
Postări
4 comentarii:
Punctul 5 :X inima mare!
devii specialista in drumurile la service, se pare :)
te inteleg la cititul in limba romana, ne-am luat si noi o caruta de carti cand am fost in vacanta, dar am mintea cam lesinata seara, asa ca prefer un film si-un pahar de vin :)
Cris
M-a atins direct in suflet ceea ce descrii despre mesajul de la mama ta. Sper si eu sa fie asa...cei plecati sa ramana de fapt in spirit, in preajma noastra
Iti citesc acum blogul in puterea noptii aici, la mari si tari distanta de Romania.Simteam nevoia sa citesc ceva de suflet, pina la ivirea zorilor. Si sincer,
spusele tale ma ajuta. Tocmai am primit vestea ca Mama mea a murit. Ma
pregatesc sa anunt, dimineata la serviciu si sa imi iau bilet de avion spre Tara.
Cuvintele tale despre mama ta mi-au fost si mie o mangaiere
Irina
Și stai că n-am zis tot, apropo de service :)) Aparent au mătrășit ceva pe-acolo, fiindcă nici unul dintre senzorii din față nu mai e activ - implicit, nici tempomatul - și când am încercat să-l activez din meniul volanului, m-am trezit că nu-l mai puteam dezactiva prin simplă frânare, cum e normal - și cum se întâmpla până atunci :))
Urmează un nou drum la service... iar...
Doamne, Irina, îmi pare nespus de rău... și când zic ”nespus” înseamnă exact asta - că nu-mi găsesc cuvintele pentru a exprima precis cât de rău îmi pare că treci prin așa ceva :(
E adevărat, cei dragi călători în alte lumi rămân lângă noi și chiar ne sprijină și în primul rând ne ajută să trecem prin experiența despărțirii de ei. O vei simți pe mama ta permanent cu tine, îi vei simți dragostea și forța pe care ți le transmite. Nu vei fi singură niciodată, ea va fi cu tine mereu. Crede-mă, eu simt asta în fiecare zi.
Te îmbrățișez din tot sufletul. Îmi pare bine că te-am putut ajuta cât de puțin, în oceanul de jale pe care îl traversezi acum.
Dumnezeu să o odihnească în pace pe mama ta.
Trimiteți un comentariu