De prin România: despre cărți și bucate

N-am plecat cu prea mare entuziasm în vacanța de două săptămâni, dar m-am întors destul de ”deconectată”, cum se spune și cu niște impresii plăcute. 

(Bine, e adevărat că n-am reușit să-mi uit userul și parola de logare în sistemul de la serviciu, dar asta nu mi-a ieșit nici măcar în inegalabilul New York, deci să nu avem pretenții absurde). 

M-am simțit acasă încă de la aeroportul din Otopeni. 

Vorbă să fie. 

Mă așez la rând pentru controlul actelor, eram destul de mulți. De niciunde, o cucoană se ițește în fața mea.

”Rândul e în spate”, o informez.

Se uită la mine cu o mutră gen ”cum îndrăznești să mi te adresezi?”.

”Cu mine vorbiți?”

 Nu, cu Regina Angliei, a zis să-i dau bip când aterizez.

”Da, am spus că rândul e-n spate”. 

”Lasă-mă, doamnă”, plescăie 'mneaei renunțând la pronumele de politețe oricum inutil, ”eu am fost aici de la început, doar un pic mai încolo. Dacă nu m-ai văzut, nu m-ai văzut. Care-i  problema?”.

Problema, aș fi vrut să-i spun, era că nu fusese acolo ”de la început” și era o mincinoasă nesimțită, dar am decis că n-avea sens să-i elucidez.

”Cetățean german?” m-a iscodit ofițerul de la frontieră, cercetând bănuitor cartea de identitate. 

”Da”. 

”Și cu ce ocazie prin România?”.

Ăăăă... stai, ce?? 

”În concediu”.

Se mai uită o dată la mine, o dată la poză. 

”Mda. Poftiți”.

Am poftit, contrariată. Ce l-o fi apucat? Tot e bine că nu mi-a zis ”bine-ai venit în țara noastră”, pe modelul primăriței știm-noi-care. 

Din fericire, cam astea au fost ciudățeniile din patrie. N-am avut cine știe ce aventuri - norocul meu, s-ar putea spune - și m-am odihnit destul de bine. 

De fapt, dacă stau să mă gândesc, ajung la concluzia că principalele experiențe au fost de ordin gastronomic și intelectual. 

Să-ncep cu ”foalele”, vorba nemuritorului pedagog de școală nouă  al lui Caragiale. Hotărât lucru, în România se mănâncă al naibii de bine și de variat. Și nu m-am înfrânat, doar eram în concediu. 

- Crispy Strips la KFC (asta-n mare parte datorită sosului de usturoi. KFC este și aici, dar nemții n-au sos de usturoi, care sunt ei niște fini și delicați. Iar crispy strips cu sos dulce-acrișor e curată blasfemie). 

- Frigărui de pui la Springtime (asta mai degrabă dintr-o nostalgie de tinerețe; pe la 23-24 de ani îmi plăceau foarte mult. N-au fost rele, dar nici n-am mai regăsit același gust). 

- Niște delicioși covrigi calzi cu susan.

- O criminală shaorma la ”Efendi” în București, pe Lipscani. Musai s-o încercați, dacă aveți drum prin zonă. 

- Și cu o zi înainte de plecare, supremul dezmăț la French Revolution.

În apărarea mea, precizez că nu le-am exterminat eu pe toate, ci le-am împărțit cu prietena mea și am mâncat amândouă câte o jumătate din fiecare. 

The winner e cel din dreapta jos - mascarpone & zmeură - dar nici celelalte nu-s de colea. Pun 2 kile pe mine numai când mă gândesc la ele. 

Trecând acum în sfere ceva mai profunde, trebuie să vă spun că, după fiecare vizită în România, mă-ntorc acasă cu o mare poftă de citit. ”Vinovate” sunt două foarte dragi prietene, cititoare pasionate și posesoare ale unor biblioteci absolut splendide, care mă fac să-mi sticlească ochii de fiecare dată. Discutăm mereu despre cărți, cine ce a mai citit (cu rușine o spun, ele citesc incomparabil mai mult decât mine) și simt că mi se redeschide apetitul pentru lectură.  

Am un imens regret din cauză că nu-mi mai regăsesc disponibilitatea emoțională pentru lumea cărților. Rar de tot se întâmplă și tare-mi pare rău din cauza asta. Eu, care citeam atât de mult cândva. 

Dar într-o librărie mare și frumoasă tot am ajuns: la Cărturești Carusel. Doamne, dacă există Raiul, cam ca acolo cred că arată. Sau așa ar trebui să arate ca să fie pentru mine Rai, în tot cazul. 

Pentru cine nu cunoaște locația, aici sunt câteva imagini: https://cherylhoward.com/carturesti-carusel/.  Dar realitatea e și mai fermecătoare, vă asigur. 

N-am avut prea mult timp la dispoziție, dar am savurat ”surfing-ul” printre sutele de cărți și mi-am ales una de Robert Galbraith (pseudonimul lui J.K. Rowling). Cu Harry Potter nu cred că am șanse (mi se pare că mi-a trecut vremea), dar doamna comite și literatură polițistă, care, după cum știți, mă foarte interesează. 

Un aspect deosebit de îmbucurător pe care l-am remarcat a fost considerabila ofertă de carte din centrul Bucureștiului. Pe lângă librăria amintită am observat și o serie de anticariate - care, în absența clientelei constante, nu ar putea supraviețui, așadar cărțile se cumpără. Și tare bine-mi pare. Cred că data viitoare îmi rezerv trei zile pentru București, din care una va fi exclusiv pentru hălăduit prin anticariate și librării. Bine, și loc în valiză trebuie să rezerv, chestiune care la mine-n general se dovedește cam spinoasă 🙄

Una peste alta, m-am întors din România cu un sentiment de bine. Pfiu, ce-aș mânca un ecler cu mascarpone...