Nu-mi aduc aminte când am avut un Paște mai ne-Paște decât cel de astăzi. E bine că nu-mi mai aduc aminte, cred; înseamnă că sunt șanse de a-l uita cândva și pe acesta. Așa sper, cel puțin.
Nu mă simt deloc bine, cam din niciun punct de vedere.
- Tragedia din Ucraina mă încovoaie; ”bucurați-vă! Hristos a înviat!” au spus preoții ortodocși azi-noapte și milioane de creștini sărbătoresc astăzi Învierea Domnului; nu departe de noi, undeva în Europa, mămica asta și fetița ei de trei luni care învățase să-și țină singurică biberonul se regăsesc printre victimele bombardamentului de ieri, din Odesa.
Trei luni. Atât a durat viața ei.
O chema Kira.
Fie-mi iertat, dar nu simt că mă pot bucura de sărbătoarea de azi.
- Cancelarul Olaf Scholz se dovedește a fi o dezamăgire cumplită. De unde la începutul războiului aveam încredere în el, acum mă scoate din minți cu lașitatea de care dă dovadă. Chiar dacă cel mai recent eșec de a trimite armament de către Germania a fost de fapt cauzat de elvețieni (alte lepre și ăia; sursa aici), asta nu înseamnă că mă enervează mai puțin. Presa germană serioasă (FAZ, Der Spiegel) îl toacă mărunt, dar lui nu pare să-i pese. L-am votat amândoi la alegerile de anul trecut din septembrie; dar, dacă am avea alegeri mâine, cu siguranță nu ar mai primi votul nostru.
(Paranteză: cele de mai sus se referă la un politician și la camarila acestuia, nu la poporul german în ansamblul său; exprimări gen ”toți nemții sunt așa și pe dincolo” sunt deopotrivă nedrepte și stupide și nu spun nimic despre poporul german, spun în schimb foarte multe despre cei care zic asta. Nu poporul german e ticălos și laș; politicienii sunt). - Taică-meu a comis una dintre clasicele lui gafe, pe care le cunosc de aproape 42 de ani (ai mei) și pe care de foarte multă vreme le trec cu vederea, ridicând din umeri și spunându-mi că așa e el și pace bună; de data asta m-a atins însă mai tare ca de obicei și-am bocit juma' de zi. N-am vorbit niciodată pe blog despre asta pentru că... nu știu, am senzația că l-aș vorbi de rău, deși în fond n-ar fi decât adevărul. Poate cândva, când mi-o da paharul pe dinafară, am să scriu.
Așa stând lucrurile, nu-mi doresc decât să treacă ziua de astăzi și să mă întorc la rutină. Fie ca Învierea Domnului să aducă pacea. Hristos a Înviat!
Postări
12 comentarii:
Christos a inviat!
Big hugs din partea mea.
Jual
Adevarat c-a înviat! Te îmbrățişez!
Adevărat a înviat! Mulțumesc pentru îmbrățișare, tare multă nevoie aveam...
Te îmbrățișez și eu, Bristena!
Te îmbrățișez, Greta!
Imi pare rau, Greta! Am simtit si eu o durere mare, nici nu mai pot privi poza asta fara sa imi vina sa plang, nu m-am putut bucura de aceasta sarbatoare. Da, nu o cunosc pe mama asta si pe fetita ei, tristetea mea nu ajuta pe nimeni, dar empatia, mila
Si tristetea sunt sentimente umane si nu le pot ascunde doar pt ca hey, e Pastele.
Imi pare rau si pt situatia cu tatal tau, sunt si eu un copil mare dezamagit de un tata care periodic stie sa ma faca sa plang prin felul in care se poarta.
Te imbratisez!
>:D< Mulțumesc, Petro :) Tare bine-mi prinde.
Exact așa, Cristina. E o asemenea tristețe și apăsare, că nu te poți bucura, practic, de nimic.
Și eu! >:D< Mulțumesc, am primit foarte multă energie pozitivă și bună de la fiecare dintre voi! :)
Da, cred că m-ai definit și pe mine perfect: sunt un copil mare, dezamăgit de tată.
Îmi pare rău că ești în situația asta, în care niciun copil n-ar trebui să fie. Te îmbrățișez.
Trimiteți un comentariu